Quo vadis Iona

Autor: Andrei Bologa

Quo vadis Iona  

                                                  Iona 1:1-3, 2:1, 3:1-5

Trimiterea lui Iona, este trimiterea noastra a fiecaruia in lucrarea care ne-a fost incredintata de Domnul. Avem un talant (uneori avem impresia ca am primit acest talant pentru a-l pastra intact, fara a pune in negot ceea ce Domnul ne-a dat), si darul sau talentul pe care il avem trebuie pus in slujba bisericii, insemnand trimiterea noastra a fiecaruia.

Caut un om spune Sfanta Scriptura, aceste cuvinte au un ecou vesnic, si chemarea este eterna, actuala, trecand pe langa fiecare inima si asteptand un raspuns. De secole intregi se cauta oameni care vor sa dedice din timpul lor,sa sacrifice din pasiunile lor, pentru a deveni pasionati de adevaratul sens al existentei umane…mantuirea sufletului.

Exemplul cel mai rasunator, de ascultare totala este exemplul Domnului nostru Isus Hristos, renuntand la gloria Cereasca, la Suveranitatea Lui ca D-zeu, coboara la noi, in chip de om,demonstrand simplitate si umilinta prin nasterea Sa in ieslea din Betleem. Isaia cap 53 demonstreaza in mod concret ascultarea neconditionata a Domnului nostru, stiind ca avea sa fie dispretuit si batjocorit, parasit…!

Exemplul lui Iona este o pilda de neascultare, de consecinte ale neascultarii…apoi de consecinte ale ascultarii. Ascultarea de Domnul intodeauna duce la pocainta celor din jurul nostru. Intodeauna cand suntem trimisi de Domnul intr-o lucrare El are un scop, si scopul este pocainta si mantuirea sufletelor.

1. Trimiterea lui Iona:

Motivul trimiterii – pacatul cetatii –

Consecintele trimiterii – pocainta cetatii –

2. Refuzul lui Iona:

Motivul refuzului – teama – 1:3a

Consecintele refuzului – aruncat in adanc – 2:1-3

Atunci cand refuzam trimiterea Domnului, consecintele neascultarii noastre sunt dureroase.

3. Reintoarcerea lui Iona:

Motivul reantoarcerii – a inteles voia D-lui – 2:7-9

Consecintele reantoarcerii – pocainta cetatii – 3.

Sunt atatea cetati care au nevoie de noi pentru a le vesti despre mantuirea sufletului si pocainta, sunt atatea suflete care asteapta un om care sa le spuna vestea cea buna, dar, noi preferam sa luam vaporul spre tars, fugind de fata Domnului. Depinde de noi, alegem drumul spre Ninive, ascultand de trimiterea Mantuitorului, sau luam drumul  Tarsului, fugind de fata D-lui si de voia Lui.

Sa ne folosim dar talantul, alergand spre Ninive unde oamenii au nevoie de pocainta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *