Prioritatea suprema

Autor: Anonim

PRIORITATEA SUPREMĂ

Ioan 5:1-9

Ne naştem cu dorinţe şi visuri. De copil îţi doreşti bicicletă, de tânăr maşină şi mai apoi o soţie frumoasă. Să-ţi vezi copiii la casa lor, apoi să ieşi la pensie şi să nu ai reumatism.
Omul acesta era bolnav de 38 de ani. Visurile lui se reduseseră la câţiva bănuţi pentru o pâine. Dar el se apropie într-o zi de Hristos, care îi schimbă viaţa şi-l face să viseze iarăşi lucruri mari.
Nu vorbeşte mult cu el. Îi spune trei lucruri fundamentale valabile şi pentru tine azi.

1. REALIZEAZĂ SITUAŢIA ÎN CARE TE AFLI:

„Scoală-te!” – omul acesta era căzut la pământ. Nu avea putere în picioare şi în mâini. E situaţia omului fără Dumnezeu.
Realizează că :

a). eşti păcătos, slăbănog ca Mefiboşet, orb ca Bartimeu, încrezut ca Saul din Damasc, mândru şi orgolios ca tânărul bogat dar olog şi la pământ din cauza păcatului.
Nimic bun nu locuieşte în tine. Aceasta-i situaţia.

b). locuieşti în mijlocul unei lumi păcătoase
În ţara ta, în care sunt ucişi copiii în pântecele mamelor şi crâşmele sunt pline şi tribunalele sunt burduşite de divorţuri şi duşmănii pentru că „nu e nimeni care să facă binele, nici unul măcar.”

c). ai nevoie de o schimbare
Mulţi cred că schimbarea o face educaţia, dar nu avem o zi fără război într-o lume plină de universităţi. Alţii spun că mediul e determinant în schimbarea omului, teză infirmată de părinţii excepţionali ajunşi la azil. Nici religia nu ne-a putut schimba şi-am tras cu puşca unii în alţii în Numele lui Dumnezeu.

d). pentru tine s-a plătit un preţ
Sfânta Scriptură zice că răscumpărarea noastră nu s-a făcut cu aur sau argint, ci cu sângele lui Isus. Pe Golgota, într-o zi de vineri, pe vremea lui Ponţiu Pilat, Isus ne-a plătit integral. Cerul a dat cea mai scumpă jertfă. Să nu uiţi niciodată asta.

e). te aşteaptă o judecată
Romani 2:5-6.
E cel mai sigur lucru din Univers, judecata. Esenţa dreptăţii Lui.

2. RENUNŢĂ LA VECHEA VIAŢĂ:

„Ridică-ţi patul !” – Tot ce putea să-i amintească de vechiul trai trebuia distrus. Pocăinţa nu-i schimbarea bisericii, ci a vieţii. Înlocuirea vechii vieţi cu una nouă, superioară.
Pocăinţa nu-i o adaptare a cerinţei divine la viaţa de dinainte. Pocăinţa e cruce şi jug. Oricine lua crucea în spate nu se mai întorcea niciodată acasă.
Va trebui să-mi îngrop gândurile de dinainte, vorbele de dinainte, hainele de odinioară, felul de trai din trecut. Să le îngrop fără remuşcări, ca Iacov bijuteriile şi fardurile nevestelor.
Petru niciodată nu s-a mai întors la afacerile lui cu peşte. Matei niciodată nu a mai fost vameş. Luca nu şi-a mai deschis niciodată cabinet medical.
„Iată Eu toate lucrurile le fac noi” – a zis Isus şi bucurăţte că cele vechi s-au dus.
„La pocăinţă, Dumnezeu nu ne scoate din lume dar pune o lume nouă în noi” – Daniel Brânzei.

3. ÎNCEPE SĂ TRĂIEŞTI O VIAŢĂ NOUĂ:

„Umblă !” – Există pericolul înţepenirii, Dumnezeu nu ne vrea nişte bibelouri spirituale puse pe o etajeră, ci oameni care să trăiască o viaţă nouă caracterizată de:

a). gânduri noi
– „Iubiţi-vă unii pe alţii” (Ioan 13)
– 1 Corinteni 2:16 „Noi însă avem gândul lui Hristos”

b). priorităţi noi
– în familie: „bărbaţilor iubiţi-vă nevestele” , „nevestelor fiţi supuse…”
– în relaţii: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu…”

c). speranţe noi
– Ioan 14:2,3 – „Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine”
– Aceasta-i speranţa noastră. Că într-o zi va reveni.

Încheiere.
Toată teologia mântuirii într-o propoziţie cu trei verbe ce-au schimbat viaţa unui slăbănog de 38 de ani. Au rămas cuvinte la fel de actuale. Şi ele schimbă viaţa multora în fiecare zi. Le-ai auzit?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *