Predica de la Zürich

 Ewald Frank

 

[Fratele Urs Graf: 1 Cor. 1:4-9: „Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

            Apoc. 19:9-10: „Apoi mi-a zis: «Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!» Apoi mi-a zis: «Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!» Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: «Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei»)”.

Gal. 1:11-12: „Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos”.

            1 Cor. 1:7-8: „Aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos”.

            Fratele Baumgarten: 1 Cor. 15:54-57: „…«Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?» Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!”… Şi mie din nou mi-a devenit mare ceea ce înseamnă Duhul Sfânt; avem nevoie urgent de puterea din înălţimi, urgent! Fie ca, astăzi, Dragostea lui Dumnezeu să fie revărsată în inima noastră, prin Duhul Sfânt, în Numele lui Isus! Amin].

Fratele Frank: Da, cu adevărat, putem spune că au avut loc deja două predici. Este pur şi simplu străpungător că fiecare cuvânt ni se adresează nouă, ne atinge, ne merge la inimă.

Scumpă soră Harder, întreagă familie, voi cele trei fiice şi tu fiule, atotputernicul Dumnezeu să vă binecuvânteze, să fie cu voi într-un mod deosebit. Niciodată, în toţi anii, plecarea Acasă a unui frate nu mi-a mers la inimă în felul acesta ca acum. Noi ne-am cunoscut de mulţi ani, dar în ultima călătorie în Israel am învăţat să-l iubesc, să-l preţuiesc pe fratele Harder, în mod deosebit când el a tradus…pur şi simplu, un bărbat binecuvântat de Dumnezeu; daruri în toate direcţiile. Eu leg cu aceasta o singură dorinţă: plecarea lui Acasă să fie o aşa binecuvântare cum a fost viaţa lui o binecuvântare pentru întregul canton. Fie ca plecarea lui Acasă să fie o binecuvântare pentru toţi care sunt aleşi şi gândiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Ceea ce face Dumnezeu este bine făcut, chiar dacă noi n-o înţelegem imediat. Domnul nostru spune: „Ceea ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”. Primiţi-o din braţul Domnului, chiar dacă vă cade greu şi durerea este mare. El a plecat Acasă înaintea noastră şi a voastră. Şi noi ştim că revenirea Domnului este aproape. Noi suntem legaţi în Domnul şi ştim că orice s-ar întâmpla este în ştirea lui Dumnezeu. Şi în felul acesta vrem să fim mulţumitori că venirea şi plecarea noastră din această lume este în braţul Domnului.

Am de dat doar o scurtă mărturie şi apoi vom intra pe scurt în Cuvânt [….].

Fraţi şi surori, noi nu avem o religie creştină. Noi L-am acceptat, L-am primit şi Îl avem pe Domnul şi Răscumpărătorul nostru. Şi cum, deja, a fost accentuat: noi avem mărturia lui Isus Hristos, Duhul prorociei; acelaşi Duh Sfânt care în întregul Vechi Testament, prin prorocie, a prezis dinainte ceea ce va veni, acelaşi Duh Sfânt care s-a odihnit peste toţi prorocii, acelaşi Duh Sfânt care s-a odihnit peste Domnul nostru acelaşi Duh se odihneşte peste noi astăzi. Şi noi doar Îi putem mulţumi lui Dumnezeu, din toată inima; să-I mulţumim pentru marele privilegiu pe care El ni l-a dăruit: să credem cum zice Scriptura. Şi dacă Pavel dă mărturie atunci el se poate uita la o zi, el poate descrie exact că s-a întâmplat în amiaza mare, când el era în drum spre Damasc; s-a întâmplat dintr-odată, în timpul amiezii, când lumina supranaturală s-a coborât şi el a strigat: „Cine eşti Tu, Doamne?”. Şi răspunsul a fost: „Eu sunt Isus…”.

Iubiţi fraţi şi surori, o chemare divină are o aşa mare responsabilitate în sine, pe care o purtăm, de care vom fi şi răspunzători înaintea lui Dumnezeu într-o bună zi.

Aici, în 1 Cor. 15:54-55, în ultimele versete, am citit ceva minunat: „Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: «Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?»”. Au fost înghiţite de biruinţă.

Permiteţi-mi să citesc din Evanghelia lui Matei cap. 12; aici Domnul nostru S-a referit la ceea ce este scris în Isaia cap. 42 şi 49; aici este exprimat că Domnul Şi-a împlinit lucrarea, biruitor. Citim din Matei 12, începând de la v. 17: „ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: «Iată Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata. El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. Nu va frânge o trestie ruptă („o ţeavă îndoită” – lb. germ.), şi nici nu va stinge un fitil care fumegă…»”. Şi acum vine: „…până va face să biruie judecata („până va face să biruie dreptatea – lb. germ). Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui»”. El nu a isprăvit doar răscumpărarea. De trei ori este scris: „S-a isprăvit!”, de două ori este scris în Ioan 19; S-a isprăvit! S-a isprăvit! Dar, prin înviere, biruinţa, răscumpărarea sunt isprăvite; biruinţa s-a descoperit peste moarte, iad şi peste Satan. Domnul nostru este Biruitorul de la Golgota, şi noi avem dreptul să avem parte de această biruinţă. Şi ca o gloată a biruitorilor, noi, împreună, vom fi încoronaţi. Toţi ce răscumpăraţi din întregul Vechi şi Nou Testament vor fi încoronaţi; noi, împreună cu Avraam, Isaac şi cu Iacov, ne vom aşeza la marea masă în slavă şi vom sărbători cina împreună cu Domnul nostru.

În legătură cu acest cuvânt: „în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea”, acest cuvânt „plăcere”, în această legătură, este foarte, foarte important. În Vechiul Testament au existat diferite jertfe: de păcate, arderi de tot, jertfe de mâncare; au fost diferite jertfe, dar apoi a venit ce a fost plăcut Domnului. Şi atunci trebuia să iei cu tine [pentru jertfă] un miel sau doi porumbei ca să devii plăcut lui Dumnezeu. Nu dorim să intrăm acum în aceasta, dar cu Domnul nostru S-a întâmplat tot aşa,  conform Luca 3.

Astăzi, pe noi ne interesează ca plăcerea lui Dumnezeu să se odihnească asupra noastră aşa cum s-a odihnit peste Fiul lui Dumnezeu. Acesta este timpul plăcerii divine în care trăim noi. Noi cu toţii ştim, când Domnul nostru a fost botezat, Matei 3:17, cerul s-a deschis, Duhul Sfânt S-a coborât şi vocea a răsunat: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”. Şi acum alegerea: în Fiul lui Dumnezeu a avut loc alegerea noastră, înainte de întemeierea lumii. Noi am fost în El, am fost răstigniţi împreună cu El, am fost îngropaţi împreună cu El şi împreună cu El am înviat într-o viaţă nouă. Planul divin este atât de măreţ! Şi prin El, prin har, suntem introduşi în el.

De Matei 3:17 mai aparţine şi Matei 17:5: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”. Fraţi şi surori, acesta este punctul: pe cine se odihneşte plăcerea lui Dumnezeu acea persoană ascultă de El. Dacă nu asculţi de El atunci plăcerea lui Dumnezeu nu se poate odihni asupra ta. Numai atunci când noi ascultăm de El, atunci plăcerea lui Dumnezeu se poate odihni asupra noastră, atunci credinţa este legată cu ascultarea – şi aceasta Dumnezeu ne-a dăruit-o prin har.

M-am mai gândit la 2 Corinteni 6:2 unde este scris: „Căci El zice…” – şi aici se referă la Isaia 49:8 – „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat…”. Nu doar să propovăduieşti un mesaj, ci te-a ajutat. În ziua mântuirii, Dumnezeu, pe tine şi pe mine, ne-a ajutat; ţie şi mie ne-a dăruit har, în ziua mântuirii, ne-a dăruit intrarea la tot ceea ce a fost răscumpărat de El. Fraţi şi surori, vă rog să mai ascultaţi încă o dată: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii”. În vremea mântuirii, în timpul plăcut, te-a ajutat. Şi a început atunci când plăcerea lui Dumnezeu s-a coborât peste Fiul: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit în care Mi-am găsit toată plăcerea”.

Fraţi şi surori, ştiţi voi că descoperirea lui Isus Hristos este împărtăşită doar acelora care au primit har înaintea lui Dumnezeu, care la timpul plăcut au recunoscut ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit şi numai pe aceia pe care Dumnezeu i-a putut ajuta la timpul plăcut. Dumnezeu te-a ajutat pe tine şi pe mine. Pe cine a ajutat El? Pe aceia care au venit la El.

Eu o spun de fiecare dată cu plăcere că noi nu răstălmăcim niciun verset biblic şi nu trebuie să înţelegem nimic pe dos, ci noi am primit totul descoperit de la Dumnezeu. Chiar dacă noi vorbim despre Tatăl şi Fiul, în sfânta Scriptură, atunci noi ştim exact că nu există două persoane diferite care au existat din veşnicie; ci că Tatăl S-a descoperit în Fiul; şi a putut spune: „Cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Tatăl”. Şi că în Biblie este scris doar „Părintele veşniciilor”; nu este scris niciodată „Fiul veşnic”. Şi dacă noi facem un rezumat al tuturor versetelor biblice, chiar Luca 2:11: „astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul”. El era Domn în întregul Vechi Testament. El a devenit om, ca Fiu, născut în această lume. El a devenit Fiu, dar a rămas Domn. Ca Fiu, El Se va supune şi atunci Dumnezeu va fi totul în toţi – 1 Cor. 15. Şi apoi nu va mai fi vorba de Tatăl şi de Fiul, ci aşa cum a fost în veşnicie, înainte ca Dumnezeu să Se fi descoperit spre mântuirea noastră, aşa va fi din nou în veşnicie. Când noi, ca fii şi fiice, desăvârşiţi vom fi aduşi înapoi în starea noastră originală.

Fraţi şi surori, eu am fost pur şi simplu atins când au fost citite aceste versete biblice. Biruinţa Dumnezeului nostru ne aparţine nouă. În ziua mântuirii Dumnezeu ne-a ajutat. Acum, la sfârşitul zilei mântuirii, când toţi oamenii aleargă pe căile proprii, când toate religiile cred ceea ce au crezut până acum, Dumnezeu are o turmă aleasă, căreia în ziua mântuirii i-a ajutat, peste care s-a coborât şi se odihneşte plăcerea lui Dumnezeu – şi aceasta este necesar pentru răpire. Enoh a umblat cu Dumnezeu şi a primit mărturia că el a fost plăcut lui Dumnezeu, a fost răpit şi n-a mai fost găsit pe pământ. Credeţi-o din toată inima, pentru că Dumnezeu ne-a dăruit, cu adevărat, intrarea! Şi cine a primit descoperit personal…; nu doar propovăduitorul, ci şi toţi aceia care cred propovăduirea.

Să repetăm pe scurt ceea ce ne-a arătat Dumnezeu astăzi, în faţa ochilor şi doreşte s-o sădească în inima noastră. Aceasta este ziua mântuirii, acesta este timpul plăcut lui Dumnezeu. Şi Domnul Dumnezeu, ţie şi mie, în ziua mântuirii ne-a ajutat; cu tine şi cu mine a vorbit; sufletul tău şi sufletul meu l-a mântuit, ne-a smuls din necredinţă şi ne-a introdus dincolo în credinţă, ne-a scos afară din toate răstălmăcirile şi ne-a introdus în descoperirea lui Isus Hristos – acestea sunt realităţile divine. Noi putem confirma ceea ce este scris aici. Nu s-a întâmplat aşa doar cu Pavel şi cu fraţii noştri, acum două mii de ani, ci se întâmplă şi astăzi cu tine şi cu mine, se întâmplă în timpul nostru. Dumnezeu ne-a descoperit Cuvântul Lui şi voia Sa, ne-a adus înapoi la început. Şi aceasta a fost deja amintit din Efeseni 5:27, că Domnul va avea înaintea Lui o Biserică fără pată şi fără zbârcitură. De ce? Pentru că Dumnezeu, în ziua mântuirii, la timpul plăcut Lui, ne-a ajutat, în ziua mântuirii ne-a dăruit har. Şi pentru că noi credem din inimă, plăcerea lui Dumnezeu se odihneşte peste noi. Vă rog nu vă îndoiţi de aceasta! Acceptaţi-o şi primiţi-o prin credinţă, aşa cum am citit din Matei 12, El nu va frânge o ţeavă îndoită, până când va descoperi dreptatea, neprihănirea şi biruinţa lui Dumnezeu. Aceasta se va întâmpla cu tine şi cu mine. În desăvârşire, biruinţa Dumnezeului nostru va fi descoperită. Atât de siguri, noi credem din toată inima, am acceptat şi am primit ceea ce ne-a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Său, şi în mod deosebit pentru ceea ce hotărât El se se întâmple pentru acest timp. Şi, sută la sută, se împlineşte: „Cine are o ureche să audă ce spune Bisericilor Duhul”. Şi apoi Domnul nostru spune: „Ferice de ochii voştri că văd, ferice de urechile voastre că aud şi de inimile voastre pentru că ele cred, pe deplin”. Şi aceasta este credinţa mântuitoare: să crezi ceea ce a spus şi a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Său, să crezi ceea ce a strigat Domnul nostru: „S-a isprăvit!”; să crezi ceea ce a prezentat Pavel în 2 Cor. 5:19: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”, prin faptul că El a luat asupra Lui toate încălcările noastre, ne-a iertat totul şi ne-a dăruit o viaţă nouă, o viaţă veşnică. Apoi Pavel a exprimat-o încă o dată şi mai clar: „Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (v. 20). Primiţi oferta lui Dumnezeu şi primiţi ceea ce a făcut şi a pregătit Domnul pentru voi!

Ştiţi voi ce responsabilitate se odihneşte peste noi? Câteodată, când le propovăduieşti Evanghelia acelora ce sunt necredincioşi ai impresia că ei se supără pe tine. Dar eu vreau să vă spun un lucru: toţi cei ce o primesc prin credinţă Îi vor mulţumi lui Dumnezeu în vecii vecilor că le-a fost propovăduită Evanghelia. Şi apoi de fiecare dată se împlineşte: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?” Atunci, pur şi simplu, trebuie să spui: tuturor acelora care au dat crezare predicii lui Dumnezeu, acelora le este descoperit braţul Domnului şi ei ies afară din întuneric la lumină, din moarte la viaţă, din necredinţă trec la credinţă, acceptă totul, primesc tot ceea ce Domnul ne-a pregătit şi devin mulţumitori.

S-o mai spunem încă o dată. Ceea ce am cercetat noi în acest loc pentru mine este miezul propovăduirii. Nu este o teorie, ci este o realitate divină în viaţa ta şi a mea. În ziua mântuirii, în timpul plăcerii Lui, Dumnezeu, pe tine şi pe mine ne-a ajutat. Şi mesajul pe care El ni l-a dăruit, şi slujba pe care El i-a dat-o fratelui Branham o putem crede din inimă. Noi credem ceea ce a făcut Dumnezeu prin Ioan Botezătorul, ceea ce a spus şi a făcut, prin Pavel. Dar noi trăim acum şi avem nevoie de legătura de la Dumnezeu cu ceea ce a făgăduit El pentru timpul nostru. Şi noi trăim, cu adevărat, aproape, foarte aproape de revenirea lui Isus Hristos, Domnul nostru. Şi dacă noi, cu adevărat, în ziua mântuirii, înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşătoare a Domnului, înainte ca soarele să-şi piardă strălucirea,  luna să se prefacă în sânge şi stelele să cadă pe pământ, dacă acum la sfârşitul zilei mânuirii Domnului noi am primit har înaintea lui Dumnezeu, atunci credem făgăduinţa principală pe care El a dat-o. Ca, astfel, să fim neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi să avem parte de ceea ce face El în prezent.

Fraţi şi surori, noi nu vrem să fim altfel decât alţii, dar dacă noi am primit har înaintea lui Dumnezeu, atunci Domnul spune: „Voi nu sunteţi din această lume, după cum nici Eu nu sunt din lume”. Este pur şi simplu lucrul divin, sămânţa divină care a fost pusă în noi şi suntem mulţumitori că noi putem crede din inimă. Să le luăm cu noi acasă şi să mişcăm cuvintele acestea în inima noastră! Pe de o parte, Isaia 42, Isaia 49 şi apoi Pavel aici, în 2 Cor. 6:2, s-a referit la aceasta şi a spus: „acum este ziua mântuirii”; şi Matei 12, unde am citit că Domnul a redat exact ceea ce a fost scris în prorocul Isaia. O conformitate minunată a Vechiului şi Noului Testament! Duhul prorociei s-a odihnit peste proroci, şi acelaşi Duh, Duhul Sfânt, se odihneşte peste noi. De aceea nicio singură prorocie a Scripturii nu este permis să fie răstălmăcită după mintea şi ideea proprie a cuiva. Bărbaţi sfinţi au vorbit din partea lui Dumnezeu, şi exact aşa se întâmplă acum, că bărbaţi sfinţiţi de Dumnezeu vorbesc cuvintele sfinte, le rânduiesc biblic şi noi o credem din toată inima. Noi nu ne jucăm de-a religia, nu ne pierdem vremea aici. Noi suntem aici ca să fim pregătiţi pentru ziua glorioasă a revenirii lui Isus Hristos, Domnul nostru. Vă rog primiţi-o astăzi, fiecare personal, şi spuneţi: „Doamne eu Îţi mulţumesc că Tu pe mine, în ziua mântuirii m-ai ajutat. Doamne, Îţi mulţumesc că astăzi, acum, este vremea plăcută, că am primit har înaintea Ta şi am dreptul să cred cum zice Scriptura şi că biruinţa Ta este biruinţa mea, până când El, biruitor, va desăvârşi lucrarea. El, biruitorul Golgotei, a strigat: „…Iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor”. Gloata biruitoare va fi la Domnul. Ei au biruit prin Sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor. Noi lăudăm şi mărim sângele Mielului pentru că este răscumpărarea noastră, şi lăudăm Cuvântul Domnului pentru că prin Cuvânt am fost chemaţi şi, prin Cuvânt, ne întâlnim din nou cu Domnul. Îi mulţumim Dumnezeului nostru pentru toate călăuzirile, pentru tot ceea ce El a făcut până astăzi. Şi credeţi-mă, El desăvârşeşte lucrarea Lui în ziua mântuirii, înaintea să vină ziua aceea mare şi înfricoşătoare a Domnului. De aceea făgăduinţa din ultimele trei versete din Vechiul Testament: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată”; deci la sfârşitul zilei mântuirii. Fraţilor şi surorilor, aceasta este ziua, acesta este ceasul, acesta este timpul în care Cuvântul [acesta] îşi găseşte împlinirea, aşa cum a confirmat-o Domnul în Matei 17:11: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile, în starea corectă de la început”. Lasă-te adus înapoi în starea corectă, în ziua mântuirii! Tu şi eu, la timpul plăcut Domnului, vom fi ajutaţi pentru ca noi să fim plăcuţi Domnului, să credem fiecare Cuvânt, să primim fiecare făgăduinţă, să umblăm cu Dumnezeu şi să-I dăm cinste pentru tot ceea ce a făcut deja, cu credinţă deplină că, cu noi, cu cei care a început, va şi desăvârşi.

Aceasta trebuie s-o spun peste tot: dacă Domnul n-a putut începe, atunci El nu va putea nici desăvârşi. Este necesar ca în viaţa ta să vină un ceas, când tu eşti în legătură cu Dumnezeu, când Cuvântul lui Dumnezeu ţi se adresează direct ţie, când primeşti mântuirea, vindecarea şi binecuvântarea şi este restituită legătura cu Dumnezeu; este necesar. Nu religie! Ci credinţă cum zice Scriptura. Vă rog primiţi-o cu adevărat! Noi nu putem intra în semnele timpului, dar de fiecare dată am putea striga din nou ceea ce a spus Domnul nostru: „Dacă voi vedeţi toate aceste lucruri întâmplându-se, atunci ridicaţi-vă capetele pentru că voi ştiţi că izbăvirea voastră se apropie”.

Şi rugăciunile noastre se  îndreaptă în mod deosebit spre Israel, se ridică în sus spre tronul harului. Şi dacă apoi citim în prorocul Isaia, în Zaharia, că va veni ziua când toţi care s-au luptat împotriva Israelului şi vor fi rămas în viaţă se vor întoarce spre Ierusalim şi se vor închina înaintea lui Dumnezeu; nu aceia care sunt acum împotriva Israelului, ci toţi aceia care vor fi rămas în viaţă, rămăşiţa. Rămăşiţa va veni la Ierusalim şi vor sărbători sărbătoarea corturilor şi Îi vor da cinstea Domnului Dumnezeului Israelului. Noi binecuvântăm Israelul şi ne rugăm pentru toate popoarele şi toate limbile, indiferent cine sunt ei. În Domnul nostru, este har pentru toţi, dar harul trebuie să fie primit. Şi în mod principal, tocmai mi-a venit gândul cu Israelul, aşa cum Domnul Dumnezeu i-a spus lui Avraam, în Geneza 12: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema”. Lăsaţi-ne să binecuvântăm Israelul, în Numele Domnului. Nu este drept ca noi să exprimăm o sentinţă. Noi să ne rugăm ca Domnul să dăruiască har tuturor, pentru ca toţi aceia pe care i-a ales să primească mântuirea Lui, să-i primească.

Câţi vor lua Cuvântul cu ei acasă şi vor spune: „Doamne, astăzi ai vorbit cu mine. Eu am recunoscut Cuvântul. Acesta este timpul plăcerii divine, ultima vizită, prin har, a Dumnezeului nostru, ultima chemare”? Da, este chemarea afară şi pregătirea, ea are loc acum, şi toţi care sunt din Dumnezeu ascultă şi cred ce spune şi cum zice Scriptura. Acceptaţi-o, primiţi-o şi spuneţi-I Domnului Dumnezeului nostru: „Îţi mulţumesc din inimă, în Numele sfânt al lui Isus”. Amin.

Să ne ridicăm în picioare şi să cântăm cântarea „Aşa cum sunt, aşa trebuie să fie”…Să mai cântăm „Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o” […].

Înainte să ne rugăm, să ne ţinem capetele plecate, şi cu privirea spre Dumnezeu, să fim liniştiţi, să acceptăm şi să primim totul, să ne lăsăm conectaţi direct cu Dumnezeu prin credinţă, prin făgăduinţe… În ziua mântuirii, aşa cum am citit, tu şi eu am fost ajutaţi. Aceasta este ziua, este ziua mântuirii, aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o pentru noi, este o zi aleasă, cea mai importantă etapă din ziua mântuirii se desfăşoară acum. Acum să recunoşti şi să primeşti cum făgăduinţele lui Dumnezeu se împlinesc şi cum, planurile Lui, ceea ce Dumnezeu Şi-a pus în gând să facă ajunge la împlinire. Şi cum am citit, El va desăvârşi lucrarea Lui, biruitor, în tine, în mine şi în noi toţi. Noi credem ceea ce Dumnezeu ne-a făgăduit, avem dreptul şi vom avea parte directă, prin har, de lucrarea Lui. Dumnezeu nu doar dă făgăduinţe, ci El ţine ceea ce El promite.

Avem fraţi şi surori care doresc să fie aduşi în rugăciune înaintea tronului Domnului? Mai sunt unii aici care n-au primit această legătură cu Domnul, care încă nu au şi nu văd mărturia lui Isus? Care încă nu văd cum duhul prorociei, în tot Vechiul Testament, a anunţat dinainte tot ceea ce se va întâmpla şi cum ne-a fost descoperit nouă, prin Duhul, că se va întâmpla, şi s-a întâmplat şi se va întâmpla până la desăvârşire. Domnul nostru este Biruitorul de la Golgota. Biruinţa Lui este biruinţa noastră. În învierea Lui este garantată învierea noastră şi învierea iubitului nostru frate Harder. Lăudat să fie Domnul care a binecuvântat viaţa fratelui nostru într-un mod atât de minunat şi a permis să fie o binecuvântare pentru alţii. Acum noi ne rugăm împreună ca să vină un ecou, ca să mai vină oameni care au fost prezenţi acolo când ne-am despărţit de fratele nostru, oameni cu care Domnul nostru a putut şi va mai putea vorbi. Lăudat şi cinstit să fie Domnul nostru, atotputernicul Dumnezeu!

În timp ce noi mai rămânem în rugăciunile noastre, are cineva curajul să ridice mâna, dacă sunt unele greutăţi? Mulţumesc! Peste tot sunt mâini ridicate.

Iubite Domn, Tu, veşnic şi credincios Dumnezeu, eu am rugămintea ca toţi care au auzit astăzi Cuvântul Tău, aceste versete biblice să le devină atât de mari aşa cum mi-au devenit mie! Iubite Domn, Tu ai vorbit astăzi cu noi, ne-ai arătat în faţa ochilor noştri că aceasta este etapa când plăcerea lui Dumnezeu va veni peste noi, şi ea se odihneşte peste noi. În ziua mântuirii Tu ne-ai ajutat, în timpul plăcut Tu ne-ai ascultat, ne-ai dăruit har înaintea Feţei Tale.

Iubite Domn, planul Tău de mântuire este o realitate divină, răscumpărarea este o realitate divină, revenirea Ta va fi o realitate divină, ultimul mesaj, ultima chemare este o realitate divină. Iubite Domn, noi ne rugăm pentru toţi care şi-au ridicat mâinile, dar ne rugăm şi pentru toţi aceia care au o problemă în inima lor. Iubite şi mare Dumnezeu, ascultă-mă astăzi, dăruieşte tuturor har ca să recunoască timpul şi ceasul, mesajul. Înapoi la Cuvânt, înapoi la început! Dăruieşte har, pentru ca toţi s-o primească şi toţi să aibă parte de aceasta. Salvează pe cei pierduţi, vindecă pe cei bolnavi, eliberează pe cei legaţi şi dăruieşte tuturor descoperirea lui Isus Hristos, Domnul nostru. Şi fie ca Duhul Tău Sfânt, Duhul prorociei, să se odihnească peste noi toţi şi să ne călăuzească în împlinirea lucrurilor pe care ni le-ai făgăduit.

Iubite Domn, şi adunarea de azi, aici în Zürich, întregii adunări vreau să-i spun: acceptaţi, primiţi, credeţi din toată inima. Şi fie ca toţi care sunt acum în legătură directă s-o ia în serios! Aceasta este ziua mântuirii, Dumnezeu aduce toate lucrurile la încheiere în timpul nostru. Veniţi la Domnul, veniţi cu toţii din toate popoarele, din toate limbile şi din toate naţiunile, ascultaţi ultima chemare! Acceptaţi, primiţi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu nouă, prin har!

Iubite Domn, împreună, Îţi mulţumim în mod deosebit pentru Noul Testament şi pentru descoperirea pe care Tu, o Doamne, i-ai dăruit-o lui Ioan, pe insula Patmos. Îţi mulţumim că tot ceea ce i-ai arătat şi descoperit lui ne-ai arătat şi ne-ai descoperit şi nouă. Aleluia! Aleluia! Ţie, Mielului, Biruitorul de pe Golgota, Ţie Îţi dedic această adunare. Şi toţi din toate popoarele şi din toate limbile, care ascultă, să fiţi binecuvântaţi în Numele Domnului, să fie binecuvântaţi ochii voştri, urechile voastre, inimile voastre, să aveţi parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent, pentru că El Îşi desăvârşeşte lucrarea în zilele noastre. Şi aşa cum am citit, El o va face, biruitor. Lucrarea lui Dumnezeu îşi va găsi încheierea în desăvârşirea gloatei biruitoare, în mod biruitor.

Iubite Domn, eu cred că toţi aceia care pot crede acum ce spune şi cum spune Scriptura au parte, cu adevărat, de tot ceea ce Tu ne-ai făgăduit nouă. Ţie, atotputernicului Dumnezeu Îţi spunem mulţumesc, din toată inima, pentru sângele noului Legământ, pentru Cuvânt şi pentru Duhul Sfânt care ne călăuzeşte în tot adevărul. Ţie Îţi aducem închinare în Numele sfânt al lui Isus. Aleluia! Amin.

Să mai cântăm cântarea „Aceasta este ziua”… Astăzi avem timp să mai cântăm împreună o cântare mai lungă; m-am gândit la cântarea 545:

Mireasa aşteaptă deja de atâta vreme

 

Mireasa aşteaptă deja de atâta vreme, o, Domne, revenirea Ta.

Când vrei Tu să vii Fiu al lui Dumnezeu?

Ca să astâmperi tot plânsul prin prezenţa Ta.

Când aduci Tu timpul de înviorare?

 

O vino, în curând, Doamne Isuse!

O, vino, în curând, Doamne Isuse!

 

Da, Tu eşti în fiecare ceas în mijlocul ucenicilor Tăi,

Tu vorbeşti şi exprimi pacea şi ea iese din gura Ta,

Şi asculţi lauda şi mulţumirea.

Dar, totuşi, Mântuitorule, aceasta nu ne este suficient.

Noi vrem să vedem Faţa Ta!

 

O, vino, în curând, Doamne Isuse!

O, vino, în curând, Doamne Isuse!

 

Ne doare batjocura duşmanilor, care Îşi bat joc de Numele Tău,

Care pe Tine, minunat Dumnezeu, ei nu Te iubesc şi nu Te înţeleg.

Vino şi arată popoarelor, de aproape şi de departe,

vino şi arată-le Împărăţia şi slava Ta!

 

O, vino, în curând, Doamne Isuse!

O, vino, în curând, Doamne Isuse!

 

O, lasă-ne să veghem, devreme şi târziu,

Lasă ca candelele să ardă,

Sfântul Tău untdelemn să nu fie niciodată prea puţin,

Nimeni şi nimic să nu ne despartă de Tine!

Pentru că atunci când strigătul va răsuna:

«Iată mirele, ieşiţi-I în întâmpinare!»,

De la noi să răsune strigarea:

«Vino, în curând, Doamne Isuse!»,

«Vino, în curând, Doamne Isuse!».

 

Noi tânjim să fim cu Tine, să ne bucurăm împreună în Odaia de nuntă,

Oh, Isuse, iată noi Te aşteptăm!

Suntem îmbrăcaţi, împodobiţi cu haina albă,

Şi ne uităm bucuroşi spre cer.

Şi de fiecare dată inima noastră strigă tot mai tare:

«Vino, în curând, Doamne Isuse!»,

«Vino, în curând, Doamne Isuse!». Amin.

 

Aceasta o putem cânta din toată inima. Eu m-am uitat la data când a fost scrisă această cântare, care a fost inspirată prin Duhul; este de mult timp. Mireasa aşteaptă, dar ea nu aşteaptă degeaba. Aşa cum am spus, ultima chemare răsună.

Amintiţi-mă în mod deosebit în rugăciune. Voi cu toţii ştiţi, am o vârstă înaintată; şi călătoria din România am putut s-o fac cu unele greutăţi; totul spre cinstea Domnului. Dacă Dumnezeu doreşte, acum în august voi mai zbura în Etiopia şi apoi mai departe spre Africa de Est, unde se vor aduna toţi din ţările învecinate la o conferinţă internaţională, în Kigali, Rwanda.

Dacă Dumnezeu doreşte, voi face mai departe călătorii, pentru ca ultima chemare să răsune, în încrederea că Domnul îi va chema pe ultimii, numărul va fi deplin şi apoi noi vom fi răpiţi Acasă. Eu aştept revenirea Domnului în timpul nostru; am spus-o cu intenţie: «în timpul nostru», ca să evit orice neînţelegere. Amin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *