Predica de la Zürich

 

Ewald Frank

                                               

Cuvântul de introducere din: Isaia 55:8-9: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”; Ps. 34:2-8: „Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure. Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine. Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tăbărăşte împrejurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!”.

            Da, iubiţilor, noi ar trebui să cântăm „În curând, în curând, ce frumos. Şi eu voi intra acolo-n slavă, plin de bucurie”.

            Suntem mulţumitori în mod deosebit pentru viaţa mult binecuvântată a iubitului nostru frate Urs Graf. Noi toți am trăit acest fapt, că acum patru săptămâni el mai era aici în faţă. Acum el este la Domnul. Noi îi dorim sorei noastre scumpe Graf binecuvântarea lui Dumnezeu, mângâiere şi putere. Noi toţi ştim că el poate vedea acum ceea ce a crezut. Fratele nostru Schmidt l-a vizitat joi înainte de a pleca; fratele Helmuth Miskys l-a vizitat luni. Apoi dintr-o dată, fără dureri, el a fost luat Acasă. Noi Îi aducem mulţumiri Dumnezeului nostru pentru viaţa lui binecuvântată care a fost dedicată Domnului. Dacă îmi aduc bine aminte, din anul 1974 au trecut mulţi ani binecuvântaţi în care fratele nostru a putut sluji Domnului.

Astăzi este o zi deosebită. L-am invitat pe fratele Michael, care mi-a fost alături în aprilie, anul acesta, în Dubai, Pakistan, ca să dea mărturie despre ceea ce am trăit noi în luna aprilie. I-am invitat şi pe alţi fraţi ca să dea mărturie, pe scurt, despre ceea ce a făcut Dumnezeu în ţările lor începând cu anul 1968. Aici avem fraţi din America de Sud, cărora nu le voi da numele pentru că ei sunt supuşi tirului criticilor; voi ştiţi că există oameni care se ocupă cu aşa ceva. Dar Îi suntem mulţumitori din toată inima lui Dumnezeu pentru că Cuvântul, ultimul mesaj, este purtat  şi ultimele popoare şi limbi sunt ajunse. Noi suntem foarte, foarte aproape de revenirea Domnului. Luna aceasta, acum două săptămâni, a fost o mare adunare în Yangon, Burma și acolo, într-o mare biserică, s-au adunat oameni din bisericile baptiste şi penticostale ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Cu adevărat în mijlocul poporului este o mare foamete. Domnul cheamă afară din toate popoarele, din toate limbile, din toate religiile, din toate denominaţiile. Toţi aceia care au primit har înaintea lui Dumnezeu ascultă ceea ce ne spune Domnul în acest timp. „Iată Mirele soseşte. Pregătiţi-vă să-L întâmpinaţi!” Apoi aceia care au fost pregătiţi vor intra cu El în odaia de nuntă şi uşa va fi închisă.

Acum, în legătură cu fratele Graf, amintesc minunatul cuvânt cunoscut de noi toţi din Apoc. 14:13: „Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!”. Începând cu Golgota, când a avut loc împăcarea cu Dumnezeu, toţi cei împăcaţi au dreptul să vadă Faţa Domnului. Nu este nevoie de nicio proclamare romană. Ci: „De acum încolo, ferice de morţii, care mor în Domnul!”. Şi cine merge la Rom. 14:7-8, acolo este scris: „…Dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim”. Noi suntem şi rămânem proprietatea Domnului. Ceea ce niciun ochi n-a văzut şi ceea ce nicio ureche n-a auzit așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Domnul pentru aceia care Îl iubesc. Noi Îl iubim. Şi fratele nostru Graf L-a iubit.

De ce am ales ziua de azi pentru aceste mărturii? Pentru ca noi toţi să ştim că Dumnezeu binecuvântează cu adevărat şi că toate popoarele şi toate limbile aud Cuvântul. Astăzi este aici şi fratele Petrovici care traduce în limba sârbo-croată; este şi fratele Miskys care traduce în limba portugheză. Toţi și-au găsit locul şi îşi împlinesc însărcinarea primită. Noi putem spune aceasta în legătură cu fratele Graf; peste tot unde fratele nostru a slujit cu Cuvântul şi în mod deosebit în Chile, oamenii au fost binecuvântaţi. Fratele Graf şi fratele Etienne Genton au avut adunări chiar și în Erevan, Armenia, și Dumnezeu a deschis acolo uşile pentru ca ultimul mesaj să ajungă la oameni.

Fratele nostru Michael a putut da mărturie doar despre lucrurile care s-au petrecut în ultimul timp și de care a avut și el parte. Dar din anul 1972 eu am fost în mod regulat în Pakistan. De asemenea fratele nostru a spus că în India am predicat în 17 localităţi diferite. Am folosit timpul ca să port Cuvântul Domnului. Noi suntem convinşi că am ajuns la sfârşitul timpului de har. Înainte ca să mai spun câteva lucruri despre fratele nostru iubit, permiteţi-mi să citesc un cuvânt din Habacuc pentru ca voi toţi să ştiţi că Dumnezeu are un plan de mântuire şi că tot ceea ce face, El o face conform planului Său şi la timpul pe care El l-a hotărât.

În Habacuc 2:3 este scris: „Căci este o prorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit”.

Tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu se împlineşte cu siguranţă. Nu se poate altfel. Dumnezeu este atotputernic, Dumnezeu este adevărat şi tot ceea ce a decis Dumnezeu în planul Lui de mântuire se întâmplă întocmai. În mod deosebit, noi vedem împlinirea profeţiei biblice în timpul nostru. Nu vrem să intrăm în prea multe detalii. Să ne întoarcem direct la ceea ce ne interesează pe noi ca Biserică și la evenimentele ce privesc Israelul. Atât Bisericii cât şi poporului Israel Dumnezeu le-a dat făgăduinţe, până la cea din Luca 21:24: „…Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor”. Deja în prorocii Isaia, Ieremia şi Ezechiel s-a spus dinainte ce va fi. Apoi are loc adunarea poporului Israel în patria lui.

Dar fraţi şi surori, aici este punctul important: Dumnezeu nu face totul deodată. Totul este supus unei dezvoltări. În prorocul Osea 6 este scris: „După două zile Eu vă voi vindeca și vă voi aduce înapoi”. „Pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi” (Ps. 90:4, 2 Pet. 3:8). Noi vedem că după două zile, după două mii de ani, Domnul Şi-a adus poporul înapoi acasă. Dar încă nu este totul în starea în care trebuie să fie atunci când Domnul Îşi va duce la încheiere lucrarea pe Muntele Sionului. Fraţi şi surori, nici cu noi nu este încă totul în starea care trebuie să fie şi va fi la revenirea Domnului nostru Isus Hristos.

Eu mi-am făcut doar două, trei notiţe. Era în anul 1897 când renumitul bărbat Theodor Hertzl, a organizat mai întâi în Basel o conferinţă internațională despre Israel, și a spus că poporul se va întoarce din nou acasă, în patria lui. Daţi-vă odată seama, un bărbat născut în Budapesta, care a lucrat ca ziarist la Viena, a organizat în Basel prima conferinţă sionistă şi a spus: „Aceasta este ţara pe care Dumnezeu a făgăduit-o părinţilor noştri, Avraam, Isaac şi Iacov”. Nu numai că a făgăduit-o, dar a şi dat-o.

Aşadar, nu se întâmplă totul atât de repede cum am fi noi de părere. Exact aşa este şi cu Biserica. Noi trebuie să aşteptăm cu răbdare, credinţă şi ascultare şi să fim atenţi ca fiecare din noi să ţinem pasul cu lucrarea Duhului şi să ştim că Domnul care a început lucrarea Lui cea bună în noi o va şi desăvârşi.

În noiembrie 1917 ministrul de externe britanic a declarat că poporul Israel are o patrie pe care a primit-o de la Dumnezeu și care îi aparţine. Apoi în 14 mai 1948 a avut loc proclamarea statului Israel. Ben Gurion a proclamat statul Israel care apoi a fost recunoscut pe întregul pământ.

Totuşi v-o mai spun o dată: cu Israelul nu este încă totul aşa cum trebuie să fie; şi nici cu Biserica nu este totul aşa cum trebuie să fie. Şi nici cu tine, nici cu mine lucrurile nu sunt încă aşa cum trebuie să fie. Dar Domnul care a început lucrarea Lui o va continua până când noi toţi vom ajunge la desăvârşire.

Dacă ajungem apoi la partea noastră, să ne gândim asupra următorului aspect. Câţi ani au trecut din 1933, când fratelui Branham i s-a spus din lumina supranaturală: „Aşa cum Ioan Botezătorul a premers prima venire a lui Hristos, aşa vei fi trimis tu cu un mesaj care va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos”? Da, anii au trecut. Şi v-o spun încă o dată: trebuie să avem răbdare, credinţă, încredere, să fim ascultători şi să ne lăsăm încadraţi de Dumnezeu pentru ca noi să ne găsim locul în Împărăţia lui Dumnezeu, în Biserică şi să fim întăriţi în credinţă. Dacă Domnul întârzie este numai pentru ca ultimii să fie chemaţi afară. Daţi-vă odată seama, Domnul a aşteptat până în aprilie 2015, când a venit o trimitere şi apoi mai multe transmisii au putut fi făcute pentru întreaga lume arabă; de acest lucru trebuie să vă daţi odată seama. Fratele Branham a accentuat anul 1977 mai ales în anii 1960, 1961. Dar dacă în anul 1977 s-ar fi terminat totul, atunci unde ai fi fost tu, unde am fi fost noi? Domnul Şi-a luat timp şi acest timp ajunge la încheiere. Nimeni însă să nu-şi ia timp să se gândească, ci să creadă, să ştie că aceasta este ziua, aceasta este ultima chemare, acesta este ultimul mesaj: „Voi poporul Meu ieşiţi afară, separaţi-vă!”.

Fratele Michael ne-a vorbit despre acest frate din Pakistan. Daţi-vă odată seama. În anul 1954 fratele Branham a predicat în Bombay şi bunicul acestui bărbat a fost în acele adunări din Bombay. El s-a dus acasă și a povestit rudeniilor lui ceea ce a trăit el acolo. Iar nepotul acestui bunic, ajuns matur, este într-o mare așteptare ca să audă de la un om mărturii cu privire la aceasta. Bunicul lui i-a povestit atâtea lucruri şi el dorea fierbinte să audă de la un martor ocular despre acest bărbat William Branham. Nu sunt minunate căile lui Dumnezeu? N-am auzit-o noi în Cuvântul de început: „cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”? Dar apoi este important ca gândurile Lui să devină gândurile noastre şi căile Lui să devină căile noastre, Cuvântul Lui să devină Cuvântul nostru pentru ca noi prin har să fim aduşi în armonia divină. Aşadar, dacă împlinirea lucrurilor pe care Dumnezeu le-a făgăduit ne face să aşteptăm, atunci aceasta este cu un motiv și un scop.

Uitaţi-vă la Israel. Înaintea alegerilor, prim ministrul Netanyahu a spus: „Nu se ia în discuţie un Israel cu două state”. Iar acum două zile a spus: „Nu trecem pe lângă această soluţie cu două state”. De ce? Pentru ca să se împlinească Ioel 3:2-3: „Neamurile au împărțit între ele ţara Mea. Au tras la sorţi pentru poporul Meu…”.  De aceea Domnul îi va judeca pentru aceasta. Aşa este scris aici. Domnul Se va socoti cu neamurile care se vor strânge să lupte împotriva Israelului. Citim din Ioel 3:12: „Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur pentru că au împărţit între ele ţara Mea”. Totul este împlinirea Scripturii şi totul își are timpul potrivit.

Vă spun că eu Îi sunt foarte mulţumitor Domnului Dumnezeului nostru pentru că noi nu doar vorbim despre aceste evenimente, că Dumnezeu ne-a trimis un mesaj, un mesager, un proroc în această epocă profetică, în acest timp. Ci şi pentru că noi avem harul lui Dumnezeu ca să înţelegem totul corect. Dacă voi aţi şti câte emailuri ajung la noi, câte lucruri sunt propovăduite şi crezute! Dar apoi cu o convingere deplină poţi spune: „Noi credem cum zice Scriptura. În fiecare punct noi credem cum zice Scriptura”. Nu există niciun punct în care noi să fi alunecat.

Fratele Graf a accentuat tot timpul două versete biblice și el le-a repetat de câteva ori înaintea mea. Unul este din Daniel 9:22-23: „El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: «Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea („Daniele, am venit ca să-ţi deschid mintea ca să înţelegi” lb. germ.)»”. Apoi fratele nostru a accentuat în mod deosebit v. 23: „Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump…”. Acum urmează propoziţia pe care scumpul nostru frate a accentuat-o: „Ia aminte, dar, la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia („Ia aminte, dar, la Cuvânt, ia aminte la Cuvânt ca să înţelegi exact descoperirea” – lb. germ.)!”. Acesta este punctul important: Fii atent la Cuvânt ca să înţelegi descoperirea acestuia. Şi aceste două cuvinte: Ia aminte, dar, la Cuvânt pentru ca să înţelegi exact descoperirea. Aici este punctul principal: respectul faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, teama de Cuvântul lui Dumnezeu. Iar apoi se împlineşte: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă… Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Acelaşi cuvânt este scris şi în Luca 24: „El a început de la Moise, şi de la toţi prorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El”. El le-a deschis înţelegerea pentru Scripturi.

Ce a făcut Domnul cu tine şi cu mine? El ne-a deschis înţelegerea pentru Scripturi, ne-a descoperit Vechiul şi Noul Testament, începând cu Moise, toţi prorocii și psalmii. Unde este vreun verset biblic, de însemnătate pentru mântuire, pe care Dumnezeu să ni-l fi ascuns? Fraţilor şi surorilor, un astfel de har încă n-a existat pe pământ. Pavel a spus în Fapte 20:27: „nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu”, da, dar după aceea a venit Apocalipsa pe insula Patmos. Dumnezeu a descoperit tot ceea ce urma să se întâmple până la sfârşitul timpului, până la cerul cel nou şi pământul cel nou. Ioan a fost prigonit şi exilat pe insula Patmos din pricina Cuvântului lui Dumnezeu; o astfel de prigoană face bine. El n-a suferit din cauza unei infracţiuni, ci din cauza Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi Ioan L-a văzut pe Domnul şezând pe tron, el a văzut tot ceea ce urma să se întâmple şi când se va întâmpla. Ieri seară mi-am făcut timp şi am citit primele zece capitole din Apocalipsa. Este minunat dacă în Duhul ţii pasul şi intri în ceea ce se spune, în ceea ce a văzut şi a auzit bărbatul lui Dumnezeu, ca s-o vezi, ca s-o auzi şi, în Duhul, să fii transpus în toată desfășurarea. Ce mare privilegiu ne-a dăruit Dumnezeu prin har în acest timp!

Aşa cum am spus, cu Israelul nu se întâmplă totul deodată, dar se împlineşte. Şi aşa cum am citit, dacă prorocia, dacă descoperirea, întârzie, totuşi aşteapt-o, fiindcă cu siguranţă ea se va împlini. Dumnezeu face totul la timpul potrivit. Aşa cum a scris apostolul Petru: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii” (2 Petru 3:9). Nu, El nu întârzie, ci are o îndelungă răbdare până când şi ultimii vor fi chemaţi afară şi vor fi adăugaţi la numărul Bisericii Mireasă, pentru ca numărul să fie deplin şi Domnul să Se poată reîntoarce.

Apoi mai există un verset pe care fratele Graf l-a amintit, poate pentru toţi fraţii slujitori, din 2 Timotei cap. 2. Acest verset l-a citit fratele Graf aici înaintea adunării şi a spus: „Aceasta este starea mea înaintea Domnului”. 2 Tim. 2:1-3: „Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. Şi ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii….”. „Încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii” – despre aceasta este vorba: învăţătura pe care Dumnezeu ne-a dat-o, noi o încredinţăm fraţilor şi fraţii au aceeaşi descoperire. Ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit nouă, ceea ce Dumnezeu a dăruit lui Pavel, lui Petru, lui Ioan şi tuturor apostolilor, ceea ce Dumnezeu i-a dăruit fratelui Branham, ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit nouă, aceasta o dăm mai departe şi fraţii o primesc şi o dau la rândul lor mai departe pe întregul pământ. Şi aceasta este din nou Matei 24:45-47; acesta este locul din Scriptură care de fiecare dată îmi merge la inimă, mai ales atunci când este vorba de hrană. Nu a fost doar un mesaj, ci aşa cum a spus Domnul nostru în Evanghelia lui Ioan 4:34: „Mâncarea (Hrana) Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis”. Care este mâncarea ta şi mâncarea mea? Este voia lui Dumnezeu care ne-a fost descoperită prin Cuvântul lui Dumnezeu: să credem, să facem cum zice Scriptura. Şi aceasta începe cu credinţa în Singurul Dumnezeu. Nu trei persoane individuale! Ci un Singur Dumnezeu adevărat, din veşnicie, în veşnicie.

Lucrul aceasta trebuie să fie spus: întreaga lume creştină se află în minciuna trinitară. Ei nu pot ieşi din ea decât dacă cred Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aşa pot scăpa de aceasta. Aşa este scris: „Dumnezeu este Unul singur”. Dumnezeu a trebuit să trimită un proroc şi a trebuit să ne spună: nu există trei veşnici, nu există trei atotputernici. Ci Un singur atotputernic, veşnic; şi acest unic Dumnezeu, atotputernic a hotărât în planul de mântuire pe care l-a alcătuit din veşnicie, ca să aibă cu El fii şi fiice. El a împlinit acest plan prin faptul că El S-a descoperit ca Tată în ceruri, în Fiul pe pământ şi în credincioşi prin Duhul Sfânt.

Fraţi şi surori, înainte să fi fost fost un Paradis,  înainte să fi fost o necredinţă şi o cădere în păcat, înainte de întemeierea lumii Dumnezeu a alcătuit acest plan de mântuire şi înainte de întemeierea lumii ne-a ales și a scris numele nostru în Cartea Vieţii Mielului, care a fost junghiat. Dumnezeu a ştiut exact ceea ce se va întâmpla. Şi pentru că noi, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu trebuia să fim reaşezaţi în poziţia noastră originală, atotputernicul Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Lui născut: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. Şi acum noi, prin acelaşi Cuvânt şi acelaşi Duh, suntem născuţi la o nădejde vie şi am devenit fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Acesta este planul de mântuire al lui Dumnezeu.

Al doilea punct este botezul. Chiar şi aceia care nu cred în trinitate – nu vreau să-i numesc fiindcă acest lucru nu se face – dar şi aceștia care cred în „Tată şi Fiu”, atunci când botează ei o fac în formula trinitară. Cu adevărat întreaga lume este atrasă în rătăcire.

Apoi Dumnezeu trimite un proroc pentru ca totul să fie adus înapoi la fundamentul original al apostolilor şi prorocilor şi Fapte 3:19-21 să fie pus în practică: „…pe El cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime”.

Şi noi fraţi şi surori, noi care trăim astăzi şi vedem toate aceste lucruri, noi avem dreptul să credem. Vedeţi voi că credinţa este legată cu descoperirea? Cine nu crede, aceluia nu-i este descoperit. Celui ce crede, aceluia îi este descoperit. De exemplu, cine nu crede că făgăduinţa din prorocul Maleahi şi-a găsit împlinirea, că: „Dumnezeu a trimis un proroc, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată”, aceluia nu-i este descoperit, pentru acela lucrurile sunt rezolvate pentru totdeauna. Dar noi care credem o putem încadra biblic. Ioan a venit în duhul şi puterea lui Ilie pentru ca să întoarcă inimile părinţilor vechi testamentari la credinţa copiilor nou testamentari, ca să-i aducă în legătură cu Dumnezeu şi să gătească Domnului un popor bine pregătit. În Luca 1:16-17 se împlineşte doar prima parte din Maleahi 4:5-6a: „El va întoarce inima părinţilor spre copii…”. Partea a doua din Mal. 4:6b: „El va întoarce…inima copiilor spre părinţii lor” nu este scrisă; aceasta a avut loc în timpul nostru.

Pentru mine este atât de puternic cum poate fi scris Cuvântul lui Dumnezeu: într-un singur verset, prima jumătate s-a împlinit acum două mii de ani şi a doua jumătate s-a împlinit şi se împlineşte în timpul nostru. Fraţi şi surori, pentru mine este atât de puternic.

Putem merge la Ioel 2:32 unde este scris: „Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim,…”. Când Petru a ţinut prima predică, în ziua Cincizecimii, el n-a amintit partea a doua a versetului din Ioel 2:32b: „…Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim”. Dacă el ar fi amintit-o, atunci noi cu toţii ar trebui să mergem la muntele Sionului şi la Ierusalim. În Fapte 2:21 Petru a amintit doar prima parte(a) din Ioel 2:32: „Atunci, oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit”.

Fraţi şi surori, este un lucru să vorbeşti despre inspiraţia şi călăuzirea Duhului Sfânt şi este un alt lucru să fii şi să rămâi sub inspiraţia şi călăuzirea Duhului Sfânt şi toate aceste lucruri să le rânduieşti biblic, prin harul Dumnezeului nostru.

La fel este şi în Luca 4, unde este scris că Domnul nostru a citit din Isaia 61, dar El S-a oprit la jumătatea versetului, vestind doar anul de îndurare al Domnului. Noi o putem citi din Evanghelia lui Luca. Atunci Domnul nostru a citit acea parte care se împlinea în acel timp, iar partea a doua n-a mai citit-o fiindcă nu era hotărâtă pentru acel timp. Luca 4:18-19: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului”. Citiţi-o din Isaia 61. La începutul zilei mântuirii, Domnul n-a putut citi partea a doua a vers. 2 din Isaia 61 unde este scris despre ziua răzbunării, ci El a citit doar partea care are valabilitate pentru această perioadă de timp, pentru ziua mântuirii.

Cât de preţios şi cât de desăvârşit este Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu şi ce conformitate absolută între Vechiul şi Noul Testament! Pur şi simplu puternic!

S-o cuprindem. Fraţi şi surori, noi putem fi în deplină conformitate şi în acord cu Pavel, cu Petru şi cu toţi apostolii. Noi n-am urmat unor basme meşteşugit alcătuite, n-am alergat după răstălmăciri. Ci, prin Duhul lui Dumnezeu, noi am putut vedea introducerea în planul de mântuire al lui Dumnezeu. Noi am recunoscut timpul şi ceasul, ştim ce este important acum. Ultimul mesaj este: „Voi poporul Meu, ieşiţi afară, separaţi-vă, nu vă atingeţi de nimic necurat”. Dumnezeu nu poate începe nimic cu necredinţa şi cu necurăţia.

Fraţi şi surori, așa cum am spus-o deja: Dumnezeu nu poate pune pecetea Lui pe o rătăcire – aceasta nu merge! Dumnezeu poate pecetlui doar ceea ce El a putut face prin har în tine şi în mine. El nu poate confirma şi nu poate pecetlui rătăcirile şi răstălmăcirile. Dumnezeu este adevărat. Duhul lui Dumnezeu este peste noi nu numai ca să fim unşi, ci ca noi să ajungem în starea ca să fim pecetluiţi cu Duhul Sfânt pentru ziua răscumpărării trupurilor noastre.

Vă rog ca toţi s-o luaţi la inimă: avem nevoie de răbdare. Dar în acest timp de aşteptare, credinţa şi ascultarea ne permit să înaintăm până când noi vom trăi împreună desăvârşirea şi apoi vom fi la Domnul pentru totdeauna.

Doresc să mai spun ceva despre călăuzirea pe care a primit-o fratele Branham de a nu mai călători la Zürich. El a amintit în mod direct de Zürich în 1 aprilie 1962. Lui i s-a spus: „Nu face călătoria. Întoarce-te la Jeffersonville. Depozitează hrana”. El a trebuit să spună: „Doar în această biserică locală pot propovădui liber. Dacă mă duc în alte locuri eu trebuie să fiu atent la biserica care m-a invitat”. El a fost un bărbat cu mult tact. Acest lucru îl fac şi eu; eu ies cu adevărul uşor afară, dar, în final, devin foarte serios.

Şi acest lucru am vrut să-l spun, ca cel mai mic dintre toţi cei care au fost învredniciți să primească o chemare. Ceea ce a spus fratele Branham a fost în 1 aprilie 1962 şi ceea ce Domnul mi-a spus mie a fost în 2 aprilie 1962. În dimineaţa aceea am primit şi porunca să merg dintr-un oraş într-altul şi să propovăduiesc adevărul, să depozitez hrana şi apoi s-o împart. Uitaţi-vă la masa cu predici, priviţi predicile fratelui Branham. Vă rog să citiţi aceste predici! Fratele Branham a intrat în lucrurile care privesc viața personală mult mai amănunţit decât am putut eu intra vreodată. El a pus în lumină viaţa personală. A spus surorilor cum să se se îmbrace, cum să umble, ce să facă. Eu n-am predicat niciodată despre aceste lucruri. Aproape în fiecare predică fratele Branham a spus ceva referitor la aceasta. Mie mi-a fost dat mai mult să includ în propovăduire partea profetică şi partea de învăţătură privitoare la Biserică. Dar fratelui Branham i-a fost dat să intre în detalii în viaţa personală, despre felul cum noi s-o trăim înaintea lui Dumnezeu, în teamă şi în conformitate cu Cuvântul. Noi Îi mulţumim Domnului că avem această hrană spirituală. De aceea însărcinarea care are loc acum este dublă. Pe de o parte: să mă duc din ţară în ţară, dintr-un oraş într-altul ca să propovăduiesc Cuvântul – o, aceasta sună până astăzi în urechea mea: să propovăduiesc Cuvântul. Şi partea a doua: hrana spirituală. Deci ambele: propovăduirea Cuvântului şi publicarea predicilor fratelui Branham. În principal, noi avem toate predicile de după deschiderea peceților. Chiar dacă a fost tratată aceeaşi temă, am tradus toate predicile pentru ca toţi să le citească şi să stea liniştiţi, să cugete asupra lor şi să se cerceteze înaintea lui Dumnezeu, să vadă dacă, cu fiecare personal, este aşa.

Să cuprindem ceea ce am vrut să spunem astăzi. Pentru mine a fost o zi deosebită și a fost pe inima mea ca să nu auziţi mărturiile doar din gura mea. Sunt în alte ţări şi în alte oraşe martori oculari care şi ei pot spune ceea ce au trăit.

Ultima călătorie a fost foarte grea, fie în Indonezia, fie în Jakarta, fie în Medan. Daţi-vă seama, în Medan, bărbatul răspunzător la acea televiziune care aparţine de credinţa islamică a venit şi ne-a spus: „Acest bărbat are ceva să ne spună. Sunteţi liber să spuneţi ce aveţi de spus”. Daţi-vă seama, acolo în Medan mi s-a pus la dispoziţie o oră întreagă ca să spun ceea ce Dumnezeu mi-a pus pe inimă. Cine are urechi de auzit, să audă. V-o mai spun o dată. Înaintea Domnului nu este importantă persoana. Din toate popoarele, din toate limbile, din toate naţiunile, El cheamă afară pe poporul Său. El i-a dat lui Avraam făgăduinţa: „În tine vor fi binecuvântate toate neamurile pământului”. Și cum este confirmat în Gal. 3, că, prin Isus Hristos, toate popoarele şi limbile vor fi binecuvântate. În Bangkok şi Yangon au venit sute de oameni din diferite direcţii de credinţă care s-au adunat ca să asculte Cuvântul Domnului. Aşa cum am auzit din mărturia fratelui nostru Michael: 23 de ţări din cele 56 de ţări din acea împrejurime sunt islamice şi toţi ascultă mesajul ceasului, toţi au posibilitatea să ia o decizie. Știţi cum m-am simţit eu, după ce am fost şi am slujit în atâtea ţări? După adunările din Pakistan eu am spus pur şi simplu: Doamne, acum slobozeşte în pace pe robul Tău pentru că ochii mei au văzut că mântuirea pe care Dumnezeu a pregătit-o tuturor neamurilor a fost propovăduită tuturor neamurilor. Știţi cum m-am simţit când au fost date astfel de posibilităţi? Că nu suntem doar într-o singură ţară şi într-un singur oraş, ci, prin mass-media, Cuvântul Domnului poate fi propovăduit. Și aşa cum a spus-o fratele nostru, din anul 1972, Domnul a binecuvântat şi în Pakistan, cu adevărat a binecuvântat peste măsură. Cum a dat mărturie şi fratele nostru din România. În Europa nu există nicio ţară ca România unde într-o adunare se adună două mii de oameni. Acolo se adună între o mie cinci sute, două mii, trei mii de oameni în adunările pe care le avem acolo. De ce? Pentru că fraţii n-au căzut în învăţături false şi în alte direcţii. Ci au rămas în Cuvântul adevărului. Și astfel Dumnezeu a deschis uşile pentru ca noi să dăm mai departe Cuvântul lui Dumnezeu prin transmisiile de la televiziune și prin interviurile de la televiziunea din Bucureşti. Dacă Dumnezeu îngăduie, după primul sfârşit de săptămână din Krefeld vom fi în Moldova, unde, de asemenea, vom avea un interviu la televiziune. Cu mulţi ani în urmă am vorbit acolo şi acum sunt din nou invitat şi voi vorbi şi acolo la televiziune. Dumnezeu deschide uşi, Dumnezeu deschide inimi.

Fraţilor, vă rog purtaţi mai departe, spuneți-o și altora. Nu fiţi mulţumiţi că voi aţi primit har înaintea lui Dumnezeu, ci spuneţi-o mai departe, daţi-o mai departe. Fie ca Dumnezeu să ne-o pună pe inimă ca să spunem mai departe oamenilor, să dăm mărturie cu toată siguranţa că Domnul ne-a încredinţat ultima chemare, ultimul mesaj şi putem purta acest mesaj până la marginile pământului. Voi cei de aici din Zürich, din Elveţia, din Austria, din întreaga Europă, noi suntem legaţi în Domnul unii cu alţii şi putem purta împreună responsabilitatea: să aducem ultimul mesaj acestei generaţii pentru ca ea să-l poată auzi.

Să mai amintim şi aceasta. Ceea ce n-a fost posibil acum cinci, zece ani, este posibil astăzi. Toţi pot intra în legătură directă cu noi, toţi ne pot asculta, toţi ne pot vedea. Știţi ce s-a întâmplat chiar în ultima duminică, când am fost în Praga şi am predicat? Un frate din Slovacia care a învăţat limba engleza într-un timp scurt, a tradus în limba engleză predica pe care am ţinut-o în limba germană; fratele Hermann a tradus-o în limba română. De pretutindeni fraţii au fost în legătură directă şi au putut asculta; au fost peste două sute de conectări. Marţi am vorbit cu un frate care mi-a spus: „Frate Frank, predica din Praga este deja în internet şi în limba engleză”. Daţi-vă odată seama! Apoi ne uităm în urmă la anii când graniţele au fost închise, când Europa a fost împărţită în Est şi Vest. Ne gândim la anul 1968 când un frate Frank a putut călători în toate aceste ţări în care erau controale severe la graniţe – nimeni nu-şi poate da seama ce se întâmpla atunci – trebuia să deschizi portbagajul maşinii, totul era percheziţionat. Din acest punct de vedere, pentru mine a fost un timp neplăcut, dar trebuie să vă spun că sigur Dumnezeu a dăruit foarte mult har. Deja în anul 1969 am predicat în Moscova în cea mai mare biserică baptistă. De la început Dumnezeu a deschis uşile pentru ca Cuvântul să fie purtat pretutindeni. Oamenii care au fost aleşi înainte de întemeierea lumii ascultă ultimul mesaj, îl cred şi, prin răbdare, credinţă şi ascultare ei sunt pregătiţi. Fie ca toate rugăciunile noastre să fie: „Doamne, desăvârşeşte-Ți lucrarea Ta în zilele noastre, du Tu la încheiere ceea ce ai început. Dar Te rog permite-mi mie, nouă, să avem parte de aceasta! Permite-mi să-mi găsesc locul meu în Biserica Ta şi Tu să-Ți desăvârşeşti lucrarea Ta în mine”.

Dumnezeului nostru Îi dăm cinstea şi lauda, acum şi în vecii vecilor. El ne-a adus la zi în Împărăţia lui Dumnezeu, şi tot ceea ce se va mai întâmpla o predăm în braţul lui Dumnezeu. Aşa cum a spus fratele Branham: „Mulţi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El în trecut şi se uită după ceea ce se va întâmpla în viitor, dar trec pe lângă ceea ce face Dumnezeu astăzi”. Chiar acum în acest timp ei trec pe lângă aceasta.

Fraţi şi surori, luaţi-o ca o călăuzire din partea Domnului: ceea ce Dumnezeu a făcut în trecut ne leagă cu ceea ce face El astăzi. Iar ceea ce face El acum ne leagă cu ceea ce El va mai face! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu credincios. Dumnezeului nostru Îi dăm cinstea şi Îi aducem mulţumire pentru Sângele noului legământ.

Primele două cântări au evidenţiat esenţa a ceea ce s-a întâmplat pe cruce. Nu este doar un mesaj pe care îl propovăduim, ci noi Îl predicăm pe Isus Hristos Cel răstignit. Noi spunem tuturor oamenilor că Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu Sine. Sângele, Cuvântul şi Duhul dau mărturie în Biserica Dumnezeului celui viu – noi credem aceasta din toată inima şi din tot sufletul. Lui Îi dăm cinstea în vecii vecilor. Amin.

Sunt multe cereri în mijlocul nostru pe care le putem aduce împreună înaintea Domnului. Pot să vă întreb: avem în mijlocul nostru prieteni care sunt de prima dată în această adunare? Aţi ridicat mâna voastră? Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine şi pe tine. Da, Dumnezeu să binecuvânteze pe prietenii noştri deosebiţi din Chile.

Inimă cu inimă, legaţi împreună. În inima ta, caută pacea lui Dumnezeu. Lăsaţi ca dragostea voastră să ardă şi în felul acesta să-L întâmpinăm pe Domnul. Fie ca nouă să ne meargă ca fraţilor noştri din Luca 24: „Nu ne ardea inima în noi, când El ne vorbea pe drum, şi ne deschidea înţelegerea pentru Scripturi?”. Ne-a vorbit El nouă astăzi? Ne-a deschis El astăzi înţelegerea pentru Scripturi? A putut El lucra această decizie în inima noastră: în răbdare, credinţă şi ascultare să înaintăm, să propăşim şi să ştim că va sosi ziua şi ceasul când trâmbiţa va răsuna şi mai întâi vor învia cei care au adormit în Hristos, iar noi vom fi transformaţi şi răpiţi împreună cu ei?

În mod deosebit sorei noastre Graf şi tuturor celor ce aparţin de familia ei, vă dorim binecuvântarea şi mângâierea lui Dumnezeu! Tristeţea este că fratele nostru nu mai este aici. Dar bucuria este că el, fără să fi avut dureri, fără suferinţă, a fost luat în slavă; și acesta este har. Să credem din toată inima că Dumnezeu nu face nicio greşeală. El îi ia Acasă doar pe aceia pe care i-a pregătit şi noi putem să-I mulţumim Domnului.

Vă mai întreb o dată: avem rugăciuni pe care le-am putea aduce Domnului? Dumnezeu este credincios, El este adevărat. Frate Zinc, şi pe tine Dumnezeu să te binecuvânteze în mod deosebit. Soră scumpă din Winterthur şi pe tine Dumnezeu să te binecuvânteze în mod deosebit, Dumnezeu să binecuvânteze pe cei ce sunt mai în etate! Voi ştiţi, în înviere, nu va mai fi nicio urmă de bătrâneţe, de boală sau de păcat şi nici moartea nu va mai fi. Totul va fi nou. Noi vom fi transpuşi în floarea tinereţii noastre, aşa este scris în Iov 33:25, că noi vom fi aduşi înapoi la zilele tinereţii noastre şi nu va mai fi nicio urmă de moarte, de păcat, de boală, ci noi vom fi la Domnul pentru totdeauna.

Să ne rugăm. Iubite Domn, Tu Dumnezeule veşnic credincios, din toată inima Îţi spunem mulţumesc că noi putem trăi acum şi putem recunoaşte ceea ce faci Tu cu Biserica dintre neamuri, pentru ceea ce faci cu Israelul. În toate domeniile noi putem vedea profeţia biblică şi prin credinţă putem să ne ridicăm capetele pentru că noi ştim că izbăvirea noastră se apropie. Iubite Domn, chemarea va răsuna în curând. Duhul şi Mireasa strigă: „Vino! Și cine aude să strige: „Vino!”. Iubite Domn, Tu eşti Mirele nostru. Mireasa a fost scoasă afară din Tine şi Ea Îţi va fi adusă Ție din nou. Iubite Domn, Îţi mulţumim din toată inima pentru Cuvântul Tău sfânt şi scump care ne-a fost descoperit, Îţi mulţumim pentru trimiterea robului şi prorocului Tău; Îţi mulţumim pentru posibilităţile pe care le avem ca să putem purta acest ultim mesaj în toate popoarele. Iubite Domn, noi putem să ne ridicăm capetele pentru că ştim că mântuirea noastră se apropie.

Acum Te rog pentru toţi aceia care au devenit nerăbdători, pentru aceia care îşi pun întrebarea: „Cât mai durează? Cât mai durează?”; iubite Domn, dăruieşte tuturor răbdare, credinţă şi ascultare şi pregătire pentru ziua glorioasă şi slăvită a revenirii Tale. Ție, atotputernicului Dumnezeu Îţi aducem toate rugăciunile și toate cererile care sunt în mijlocul nostru sau în orice loc de pe pământ. Noi ştim că Tu binecuvântezi şi astăzi în toate popoarele, în toate limbile şi în toate naţiunile. Binecuvântează în mod deosebit pe fratele Etienne Genton, binecuvântează pe toţi fraţii care iau parte la purtarea aceluiaşi Cuvânt care le-a fost descoperit şi să distribuie hrana spirituală mai departe. Iubite Domn, Îţi încredinţez totul. Binecuvântează întreaga Europă şi întregul pământ. Binecuvântează în mod deosebit pe poporul Tău, Israel. Iubite Domn, Îţi mulţumim pentru tot, şi pentru ziua de azi, în Numele sfânt al lui Isus. Aleluia! Amin.

Așa cum este scris, căile Lui sunt mai presus decât căile noastre, gândurile Lui sunt mai înalte decât gândurile noastre și tot ceea ce El face este bine făcut. În mod deosebit sorei noastre Graf în dorim binecuvântarea lui Dumnezeu. Amin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *