Predica de la Zürich

 

                                                                                          Fr. Frank

 

Cuvântul de introducere din Matei 25:1-13: „Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte. Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit. La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!» Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.» Cele înţelepte le-au răspuns: «Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.» Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun că nu vă cunosc!» Vegheaţi, dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului”. 2 Petru 3:9-15: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace. Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui”.

Celor ce sunt pentru prima dată în acest loc le spunem un bun venit, în Numele sfânt al Domnului nostru Isus Hristos! Înainte a venit aici în faţă un frate din Strassburg care are o familie frumoasă. Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi din bogăţia harului Său! Să se împlinească Cuvântul: „Crede în Domnul Isus, vei fi mântuit tu şi casa ta”. Fiţi bine veniţi cu toţii!

Astăzi voi fi foarte scurt şi încep prin a da mărturie despre cea mai puternică călătorie pe care am făcut-o vreodată în viaţa mea. Nici un om nu-şi poate închipui ceea ce face Dumnezeu pe continentul African. Timp de peste patruzeci de ani am călătorit acolo, purtând Cuvântul Domnului. Deja în anii trecuţi s-au adunat mii de oameni pe stadioanele de fotbal ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Dar de data aceasta a fost neobişnuit în fiecare localitate. Eu v-o relatez acum. Fratele Taty a fost traducătorul meu din limba engleză în limba franceză şi fiecare predică a mai fost tradusă şi în limba vorbită în acel loc; tot timpul am avut doi traducători, unul la dreapta şi unul la stânga mea.

Acum vă rog să mă ascultaţi bine. În adunarea din Goma, în 9 iulie, pe stadion au fost adunate 12.000 de persoane, din care 84 s-au botezat la sfârşitul adunării. În 10 iulie, în Kinshasa, pe stadion, au fost adunate 18000 de persoane din care 487 (cei 84 sunt incluşi în acest număr) s-au lăsat botezaţi biblic la sfârşitul adunării. În 11 iulie, în Mbandaka s-au adunat 4000 de persoane din care 38 de persoane s-au botezat la sfârşitul adunării. Apoi o altă adunare în Kinshasa pe un alt stadion s-au adunat din nou 12000 din care 241 de persoane s-au botezat la sfârşitul adunării. Apoi în 14 iulie a urmat adunarea din Kolwezi în care au fost adunate 9000 de persoane din care 32 de persoane s-au lăsat botezaţi biblic. În totalitate, într-o singură săptămână, 798 de persoane s-au botezat biblic în Numele Domnului Isus Hristos. Nu au fost luate în calcul cele aproximativ trei sute de persoane de după ultima adunare care a avut loc în Lubumbashi fiindcă de acolo n-avem mărturia câţi s-au botezat la sfârşitul adunării. A fost o călătorie puternică. Noi avem foarte multe fotografii de la adunările de pe stadioane. Poate voi publica unele din aceste fotografii. Noi am adus o sută de fotografii pe care le găsiţi pe masa cu broşuri; în ele este surprinsă o vedere de ansamblu a adunării din Kinshasa. Ştiţi voi care a fost lucrul puternic? De fiecare dată, în fiecare adunare am întrebat: «câţi dintre voi cred mesajul pe care Dumnezeu ni l-a dat?» şi toate mâinile s-au ridicat. În fiecare adunare am întrebat: «câţi dintre voi sunt botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos?» şi toate mâinile s-au ridicat, iar ultimii din aceste mii s-au botezat acum. Cuvântul lui Dumnezeu îşi atinge scopul pentru care a fost trimis. Pentru mine a fost cea mai grea călătorie dintre toate. În fiecare zi la aeroport, ore întregi în traficul de pe străzi; niciun om nu-şi poate închipui cum se circulă acolo. Apoi în fiecare zi formalitățile de la fiecare aeroport, apoi adunarea. Cu adevărat în toate aceste localităţi a fost un sacrificiu de dimineaţa până seara târziu, dar s-a meritat şi Domnul a dăruit har. Desigur, m-am întors foarte obosit.

În timpul zborului de la Kinshasa la Bruxelles, în avion a fost foarte frig. Am rugat-o pe o doamnă să regleze aerul condiţionat, ca să fie mai cald, dar nu s-a schimbat nimic. Aerul rece a venit peste mine din cauza aerului condiționat prea rece din avion. Indiferent de lucrurile exterioare, Îi mulţumim Domnului din toată inima. Dacă auzi strigătele de „Amin” şi „Aleluia!” din gurile miilor de oameni atunci vă puteţi da seama ce se întâmplă în interiorul meu.

Noi toţi ştim, cei doi fraţi au citit versetele potrivite care sunt cu adevărat importante acum: Matei 25, 2 Petru 3 – acestea sunt cele mai importante locuri care ne vorbesc despre revenirea Domnului. De fiecare dată accentul este: cei care vor fi pregătiţi vor intra în odaia de nuntă. Fraţi şi surori, de aceea propovăduim noi întregul plan de mântuire al lui Dumnezeu. Nu doar un mesaj, ci noi propovăduim esenţa mesajului divin: Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine. Domnul şi Răscumpărătorul nostru Şi-a vărsat Sângele ispăşitor şi astfel a avut loc împăcarea cu Dumnezeu. Noi am primit şi avem pace cu Dumnezeu şi avem dreptul să aşteptăm slava care va fi descoperită.

Fraţi şi surori, accentuez încă o dată: noi avem dreptul să credem cum zice Scriptura şi să avem parte de ceea ce Dumnezeu face acum. Pur şi simplu este harul de necuprins al Dumnezeului nostru. În fiecare adunare ar trebui să recitim ceea ce i s-a spus fratelui Branham în anul 1933. V-o citesc: „La malul râului au fost prezenţi mulţi oameni şi reporteri. Atunci mi-a spus din nou: «Priveşte în sus!». Şi când m-am uitat în sus, această lumină s-a coborât. Unii au leşinat şi un glas puternic, care a cutremurat întreaga regiune, a spus: «Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis înaintea primei veniri a lui Hristos tot astfel acest mesaj care ţi-a fost dat ţie va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos». Nu eu sunt premergătorul, ci mesajul va fi premergătorul”.

Este minunat că Dumnezeu, la timpul potrivit, ne-a călăuzit, iar noi am înţeles, am primit şi putem crede ceea ce se întâmplă în timpul nostru. Înapoi la început! Înapoi la Cuvânt! Înapoi la învăţătura apostolilor! Să nu adăugăm, să nu scoatem nimic, ci ca o gloată răscumpărată prin Sânge, cu tot sufletul și din toată inima, să fim în legătură cu Dumnezeu, cu Cuvântul şi cu Duhul.

Apoi, eu am auzit că şi adunările care au fost ţinute în Africa, au fost ascultate pe întregul pământ. Chiar şi în Iran oamenii au ascultat ceea ce eu am predicat în Kinshasa. Dacă mă gândesc acum, într-un loc se adună patru mii, şase mii în alt loc, două mii în alt loc, ca să asculte ceea ce se spune astăzi aici. Fie în Goma, fie în Lubumbashi, fie în Kolwezi, fie în Kinshasa, pretutindeni noi i-am ajutat pe toți, am contribuit cu aparatură şi toţi pot asculta şi trăi ceea ce se propovăduieşte peste tot – şi aceasta este un har de nedescris. Acest lucru nu era posibil acum cinci ani, dar este posibil astăzi. Toţi se pot conecta. Imediat noi am auzit despre România, de pretutindeni unde cineva s-a conectat. Este minunat că Dumnezeu a putut folosi şi va folosi mai departe şi tehnica pentru ca ultimii de pe pământ, oriunde s-ar afla ei, să fie ajunşi. Numărul să fie deplin şi Domnul să Se poată reîntoarce.

Avem saluturi de la fratele Miskys pe care Dumnezeu îl binecuvântează şi îl foloseşte puternic în America de Sud. Nu doar în Brazilia, ci şi în Chile şi, acum, în Paraguay. Este minunat că fratele nostru este binecuvântat de Domnul şi este o binecuvântare pentru mulţi. Este frumos că toţi fraţii, în toate limbile, se preocupă să dea mai departe poporului lui Dumnezeu hrana spirituală şi toţi să fie aduşi la zi în Împărăţia lui Dumnezeu.

Ceea ce a fost accentuat în cuvântul de început: nu doar lămpile, nu doar să fii luminat, ci vasele să fie umplute cu untdelemn ca să poţi umple tot timpul. De aceea Domnul nostru a spus: „Fitilul care pâlpâie…”. Când avem un fitil care pâlpâie? Când untdelemnul scade, este pe sfârşite, nu mai este destul untdelemn pentru fitil. Atunci fitilul începe să pâlpâie, atunci vine tristeţea. Și cândva fitilul se va stinge, doar dacă ai undelemn de rezervă în vas ca să poți umple din nou lampa.

Voi ştiţi, eu m-am născut într-o gospodărie frumoasă în care nu era curent electric şi nici apă curentă. Era doar o fântână din care scoteam apa. Acolo totul era natural. Eu ştiu ce înseamnă o lampă cu petrol, ştiu exact cum arată şi ce înseamnă un fitil care pâlpâie. Mai întâi trebuie să umpli lampa, să cureţi fitilul şi apoi să-l îmbibi în untdelemn ca lumina să poată străluci din nou.

Fraţi şi surori, Dumnezeu vorbeşte cu noi prin exemple foarte naturale. Aşa le-a folosit şi Domnul ca să ne arate în faţa ochilor ce este necesar; când undelemnul scade, când începe să se întunece şi fitilul doar pâlpâie atunci este timpul cel mai potrivit să umpli. Fraţi şi surori, şi despre aceasta am vorbit; în Zaharia 4 ne este arătat întregul vas cu untdelemn care era deasupra sfeşnicului de aur şi şapte ţevi ieşeau din acest vas mare cu untdelemn. În fiecare epocă Dumnezeu a descoperit Cuvântul şi voia Lui. Noi avem nevoie de această legătură cu curgerea untdelemnului – aceasta ne leagă cu Dumnezeu care ne-a dăruit-o prin har. Am putea spune multe lucruri, dar permiteţi-mi să citesc câteva versete biblice. Fie ca toţi care sunt acum în legătură directă să ştie că noi astăzi, aici în Zürich, în Europa, ne bucurăm împreună cu voi de ceea ce face Dumnezeu pe întregul pământ.

O localitate era ca după potop; acolo nu era nicio stradă, niciun câmp, totul era imposibil. Dar când vezi că dintr-o dată se adună atâţia oameni! Nu era nicio stradă pe care puteai circula, nu erau nici semne de circulaţie. Şi totuşi undeva înăuntru, în pustie, au venit oameni de la o distanţă de peste trei sute de kilometri, fie pe jos, fie cu bicicleta sau motocicletele. Să mai amintesc şi acest lucru. Niciodată n-am trăit ceea ce s-a întâmplat în această călătorie. Nu numai că a venit guvernatorul ca să mă rog pentru el, ci pretutindeni s-a întâmplat ceva. Între două adunări am avut la dispoziţie o mică cămăruţă timp de o oră, ca să mă spăl. Când am ieşit din acea cămăruţă mă aştepta proprietara hotelului şi mi-a spus: „Eu am aşteptat aici în tot timpul, ca să ieşiţi odată afară. Eu am ascultat predica din Kinshasa. Doresc să puneţi mâinile şi să vă rugaţi pentru mine”. Proprietara hotelului îl avea alături pe soţul ei care a spus şi el: „Puneţi-vă mâinile asupra mea. Rugaţi-vă pentru mine. Binecuvântaţi-mă în Numele Domnului”. Într-o altă localitate stăteam în sala de aşteptare a aeroportului. Acolo, un poliţist s-a uitat la mine şi mi-a spus: „V-am ascultat la televizor. În faţa tuturor oamenilor de acolo din sala de aşteptare, a venit la mine şi mi-a spus: «Puneţi mâinile asupra mea. Rugaţi-vă pentru mine în Numele Domnului»”. Ceea ce am trăit de data aceasta a fost cu adevărat neobişnuit. Dumnezeu a binecuvântat în toate locurile pe unde am umblat, El a deschis inimile şi uşile. Noi suntem foarte mulţumitori pentru ceea ce s-a întâmplat.

Citim minunatul Cuvânt din Evanghelia lui Matei. Fraţi şi surori, eu am nădejdea că nu trebuie să predic cu putere, pentru că însuşi Cuvântul lui Dumnezeu este destul de puternic. Noi toţi ne bucurăm din inimă că avem parte de această propovăduire, de ultimul mesaj, mesajul de chemare afară, de separare, de pregătire, că avem parte de acesta şi că Dumnezeu scoate afară din toate popoarele, limbile şi naţiunile.

Aici avem Cuvântul foarte bine cunoscut din Matei 12:20-21: „Nu va frânge o trestie ruptă („ţeavă îndoită” – lb. germ.) şi nici nu va stinge un fitil care fumegă până va face să biruie judecata („să biruie dreptatea” – lb. germ.). Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui”. Aici avem o realitate, că neamurile au fost incluse în planul de mântuire al Dumnezeului nostru – aceasta o putem citi deja în Deut. 32:21b: „Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor”. Sunt multe versete pe care le-am putea citi. Dumnezeu S-a îngrijit de tot. Aşa că noi ştim că mesajul pe care El ni l-a încredinţat este Cuvântul Dumnezeului nostru pentru acest timp. Adevărat: mântuire deplină, Evanghelie deplină, o întoarcere deplină înapoi la început. Și aceasta o pot spune spre cinstea Domnului. Noi propovăduim adevărul nu pentru a căuta să avem noi dreptate, ci o facem cu dragoste. Şi de data aceasta, în fiecare adunare, fie că este vorba despre dumnezeire, botez, prin har, am putut aduce în fiecare adunare temele biblice. De fiecare dată Domnul dăruieşte har, să n-am nevoie de mult timp pentru a arăta că există un singur Dumnezeu care lucrează în toţi şi în toate şi că acest Unic Dumnezeu S-a descoperit deja în Vechiul Testament ca Domn. El S-a arătat într-un chip vizibil şi a umblat în Grădina Eden. De aceea eu mă bucur că putem citi în Evanghelie: „Astăzi în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul”. El a fost Domnul; ca Fiu, El a fost zămislit prin Duhul şi născut în această lume, pentru ca şi noi să fim zămisliţi prin Duh şi să putem fi reaşezaţi în poziția de fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Cu privire la botez, am făcut podul de legătură, începând din Matei 28 unde este dată porunca şi, dincolo, împlinirea poruncii: (Fapte cap. 2, 8, 10, 19; Gal. 3; Rom. 6). Înainte să fiu botezat trebuie să cunosc Numele. „Botezaţi-i în Numele (singular)”. Apoi, la Rusalii, Numele a fost exprimat. Toţi, începând de Rusalii, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.

O spunem, cu o mare durere: acum are loc unirea tuturor protestanţilor, indiferent care sunt ei şi cum îi cheamă. Voi toţi puteţi citi ştirile. Papa cere iertare tuturor, valdenzilor, penticostalilor, baptiştilor pentru tot ceea biserica romano-catolică a pricinuit credincioşilor de-a lungul secolelor. El cere iertare tuturor pentru ca toţi „să urce în barca lui”, pentru ca toţi să se întoarcă înapoi în poala mamei, ca toţi să se întoarcă înapoi. De aceea este dat mesajul: „Voi, poporul Meu, ieşiţi afară, despărţiţi-vă de ei”. Cel mai important lucru din acest timp. Trebuie să citiţi ce mai este scris: „Să nu vorbim despre lucrurile care ne despart, ci doar de lucrurile care ne unesc. Și lucrul care ne uneşte este «credinţa în trinitatea lui Dumnezeu şi în botezul trinitar»”. Acesta este lucrul care-i uneşte în biserica lumească care se închină înaintea Romei: credinţa în trinitate şi botezul trinitar – aceştia sunt cei doi stâlpi principali pentru unificare. Și exact opusul, este unirea noastră cu Dumnezeu. Dumnezeu în Hristos şi Hristos în noi, nădejdea slavei. Un Domn, o credinţă, un botez. Dumnezeu a trimis pe robul Său, prorocul Său, fratele Branham ca s-o accentueze clar şi răspicat, că Biserica Dumnezeului Celui viu a fost chemată afară, ea nu aparţine de o biserică denominaţională. Ea iese afară din toate denominaţiile şi din toate confesiunile ca să alcătuiască Trupul lui Hristos. Trupul lui Hristos are un singur Cap, nu are un conducător, ci (ea) are un singur Cap; Capul nostru este Isus Hristos, Domnul nostru. El este Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, El este Începutul şi Sfârşitul. Noi vedem că toate aceste lucruri şi-au avut decursul lor. Eu v-o spun aici, liber şi deschis, aceste lucruri au ajuns aproape la încheiere. Cu adevărat, nu mai rămâne mult timp. Toate aceste dezvoltări au ajuns la apogeu. De aceea trebuie să amintim şi să accentuăm că revenirea Domnului este cu adevărat foarte aproape.

Încă o dată spunem în acest loc: nu doar un mesaj pe care îl purtăm în mintea noastră, în capul nostru. Ci Cuvântul care ne-a fost descoperit care ne leagă împreună cu Dumnezeu şi unii cu alţii, în dragostea lui Dumnezeu. Ca să devenim o inimă şi un suflet şi să ştim că noi am fost aleşi să vedem slava lui Dumnezeu şi să facem parte  dintre aceia care la revenirea Domnului vor fi pregătiţi. Săptămâna trecută m-a sunat un frate din sudul Germaniei şi mi-a spus: „Frate Frank, nu-ţi face nicio grijă de fecioarele nechibzuite, pentru că toţi aceia care nu cred ceea ce Domnul i-a spus robului Său, sunt deja neînţelepţi”. Eu i-am spus: „Iubit frate, uşor, uşor, nu te grăbi!”. Adevăraţii credincioşi ţin pasul şi merg în cadenţă cu Cuvântul, cu făgăduinţele, cu ceea ce a descoperit Dumnezeu şi Domnul Și-a ales întotdeauna oameni care au purtat mai departe Cuvântul Său.

Și aceasta o spunem de fiecare dată din nou: noi nu suntem legaţi cu oamenii trimişi de Dumnezeu, ci cu Dumnezeu, prin Cuvânt şi Duh, născuţi din nou, cu o nădejde vie, prin puterea lui Isus Hristos, Cel înviat. În Matei 13:17 citim: „Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit”.

Deja Pavel şi toţi bărbaţii lui Dumnezeu, Petru şi ceilalţi, au contat pe revenirea Domnului în timpul vieţii lor. Fratele Branham a aşteptat revenirea Domnului în timpul vieţii lui. Cincizeci de ani au venit şi au trecut de la plecarea lui Acasă. Cu adevărat, acum suntem foarte, foarte aproape de ţintă şi ne bucurăm că Domnul îi cheamă afară pe ultimii.

În Ezechiel 12:28, citim: „De aceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini („fiecare cuvânt pe care-l voi rosti se va împlini” – lb. germ), zice Domnul Dumnezeu»”. Fiecare cuvânt, fiecare făgăduinţă, tot ceea ce a spus Domnul Dumnezeu trebuie să se împlinească şi se va împlini.

Apoi ne gândim în mod deosebit la Cuvântul Domnului privitor la sămânţă. „Sămânţa Lui Îi va sluji” (Ps. 22:30). Fraţi şi surori, ceea ce am semănat noi până acum a fost cu adevărat numai grâu. Domnul nostru este Grăuntele de grâu (Ioan 12). Domnul nostru a spus: „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, va răsări şi va aduce mult rod” (Ioan 12:24). Ce trebuia să fie dedicat Domnului, în perioada Vechiului Testament, pentru ca poporul să fie plăcut Domnului? Este scris în Levitic 23. Snopii de grâu trebuiau să fie legănaţi înaintea Domnului. Grâul a fost semănat şi grâul va fi recoltat. Toată neghina care era înainte a fost smulsă afară şi la ultima recoltă va fi numai grâu. Îi mulţumim Domnului. În cer nu va ajunge nicio neghină, ci numai aleşii lui Dumnezeu care sunt sămânţa lui Dumnezeu. Ei vor fi acolo şi vor vedea slava lui Dumnezeu. Mulţi proroci şi bărbaţi ai lui Dumnezeu şi-au dorit să vadă, să audă ceea ce noi vedem şi auzim şi ei n-au văzut, n-au auzit.

În scrisoarea către romani din cap. 9 avem introducerea deplină în planul de mântuire al lui Dumnezeu cu Israelul şi apoi şi cu Biserica. Citim în Rom. 9 de la v. 6: „Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel”.

Și acesta este un Cuvânt puternic. Nu toţi pot crede. Cine poate crede? Numai cine capătă har înaintea lui Dumnezeu şi numai cine Îl crede pe Dumnezeu primeşte descoperire. Cine nu-L crede pe Dumnezeu, acela nu poate crede. De aceea noi trebuie să credem făgăduinţele lui Dumnezeu.

Citim Rom. 9:7-8: „Și, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam; ci este scris: «În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele.» Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă”.

De fiecare dată ne întoarcem la acelaşi punct. Mai întâi, Dumnezeu dă făgăduinţe şi când soseşte timpul El împlineşte ceea ce a făgăduit. Fraţi şi surori, aşa cum am auzit cuvântul de introducere, din 2 Petru 3, Dumnezeu nu întârzie în împlinirea făgăduinţelor Lui, ci El doreşte ca niciunul din aceia care au fost aleşi înaintea întemeierii lumii să nu se piardă, astfel ca ultimii să fie chemaţi afară şi pregătiţi.

Citim încă o dată cele două versete din 2 Petru 3:8-9: „Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă”.

Este minunat că în timpul nostru Dumnezeu Îşi aduce la încheiere planul Lui de mântuire. Privitor la ceea ce am citit din Matei 25 şi versetele biblice pe care le-am cercetat în adunările trecute: „nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”(Evrei 4), știți ce înseamnă aceasta? Cu adevărat, în dragostea lui Dumnezeu, să fim legaţi cu Dumnezeu şi unii cu alţii, să avem un acord interior faţă de fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu; şi din nou, să fim legaţi din toată inima unii cu alţii. Să ne purtăm sarcinile unii altora. Fiţi sinceri! Vreţi să fiţi fără mine la răpire? Exact aşa şi eu doresc pentru toţi cei care au auzit Cuvântul pentru acest timp.

S-o spunem şi aceasta încă o dată. Dacă auzi şi trăieşti cum mii şi mii de oameni au fost în aceste adunări de pe stadioane cu peste 69000 de locuri şi unii încă mai stăteau în picioare. Și nu doar 69000 de locuri de pe stadioane, ci peste tot oamenii stăteau în picioare cu sutele, cu miile. Aceasta nu a fost totul. Prin televiziune s-a transmis în direct şi întreaga naţiune a fost părtaşă acestor adunări. Permiteţi-mi s-o spun aici: preşedintele Republicii Congo, Kabila, l-a rugat pe episcopul şi cardinalul din Congo să asculte predica pe care o voi ţine pe stadion. Prima dată el a ascultat predica şi apoi l-a sunat pe cardinal şi i-a poruncit să se uite la televizor şi să asculte predica care a fost ţinută de bărbatul cutare. Daţi-vă odată seama, întreaga naţiune a fost ajunsă. Toţi aceia care au fost aleşi înaintea întemeierii lumii să aibă parte de revenirea Domnului, primesc şi cred. Aceasta am spus-o şi înainte, mii şi mii sunt credincioşi şi s-au botezat. Acum au venit și restul. Cât de mulţumitori putem fi că fraţii n-au alunecat pe căi rătăcitoare, ci au rămas în linia Cuvântului, au rămas în dragoste faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Său şi n-au făcut partide, cum este cazul în multe ţări. Ci ei au rămas în unitatea Domnului.

Am avut două adunări cu fraţii slujitori. În una dintre ele au fost prezenţi peste şase sute, în cealaltă au fost peste opt sute. Au venit fraţi de aproape şi de departe, din Rwanda, din ţările învecinate ca să asculte Cuvântul Domnului. Predicatorii s-au adunat, au venit din toate direcţiile şi dintr-o dată ei au dorit să asculte Cuvântul dintr-o gură chemată şi au primit răspuns la întrebările lor. Dumnezeu a trimis o foame după Cuvântul Său. El ne-a încredinţat hrana şi noi avem dreptul să dăm mai departe ceea ce ne-a dăruit Domnul prin har.

Eu cred şi sunt convins că fratele Branham a fost bărbatul trimis, robul şi prorocul lui Dumnezeu. Eu nu sunt un proroc, dar El mi-a dăruit slujba de învăţător, să rânduiesc toate lucrurile biblic. Nu demult m-am uitat într-o scrisoare circulară, unde am folosit 86 de versete biblice, unul după altul. Toate le-am încadrat biblic, am fondat totul pe Cuvânt, am adus totul pe fundamentul original străvechi. Și acesta este un har deosebit pe care Domnul ni l-a dat: respectul şi teama faţă de Cuvântul Lui pe care El ni le-a dăruit şi apoi călăuzirea prin Duhul Sfânt, astfel ca lucrurile să fie rânduite frumos, Vechiul și Noul Testament să fie aduse la un numitor comun, făgăduințele legate cu împlinirea lor.

Citesc şi cele două versete din Colos. 1 unde avem introducerea în întregul plan de mântuire al Dumnezeului nostru. Citim din Col. 1:9: „De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească”.

            Nu a fost numai propovăduirea, ci ca toţi aceia care au ascultat Cuvântul sau l-au citit, să fie introduşi prin Duhul lui Dumnezeu în înţelepciunea şi deplina cunoştinţă a voii şi Cuvântului lui Dumnezeu. Am curajul să spun şi cred din toată inima că niciunul dintre noi n-are nevoie de ore suplimentare. Ci, cu adevărat, prin Duhul Sfânt, El ne descoperă nouă tuturor, care ascultăm Cuvântul Său, lucrurile pe care le-am auzit şi ne introduce în toată înţelepciunea, în toată cunoştinţa, în tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit prin har, începând cu slujba fratelui Branham; mulţi pot vorbi despre această slujbă, dar cui i-a fost arătată legătura, cui i-a fost descoperit sensul şi motivul acestei slujbe puternice astfel ca atenţia noastră să fie direcţionată spre Cuvânt?

Fraţi şi surori, eu am curajul s-o spun: nouă ne-a fost descoperit ceea ce a văzut şi a auzit Ioan pe insula Patmos. Spuneţi-mi un capitol care nu ne-a fost descoperit. Fie că Domnul Și-a descoperit Cuvântul lui Pavel, lui Petru, lui Ioan, lui Iacov, totul ne-a fost descoperit şi nouă. Noi am primit introducerea în întregul plan de mântuire al Dumnezeului nostru ca niciodată mai înainte. Aceasta a fost şi rugăciunea bărbatului lui Dumnezeu. Aceasta n-a fost doar o predică, n-a fost doar o învăţătură, n-a fost doar o scrisoare, ci toţi aceia care aud ceea ce s-a predicat aici să fie introduşi în planul lui Dumnezeu.

Apoi citim Colos. 1:10: „Pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru”. Este posibil acest lucru? Este aceasta posibil, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu adevărat să putem spune: „Iubite Domn, nicio cale proprie, nicio voie proprie. Numai Tu singur să stăpâneşti”? Cu adevărat noi să luăm asupra noastră ocara lui Hristos şi să umblăm în cadenţă cu El. Mai citim o dată Colos. 1:10: „Pentru ca, astfel, să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu”. Minunat cum Domnul a călăuzit şi a condus totul. Apoi citim vers. 14. Cuvinte puternice ale Domnului!

Colos. 1:14: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”. Spuneţi „Amin”. O avem. Nu o vom primi cândva. Ci o avem, am primit-o în dar. Nouă ne-a fost dăruită iertarea. Sângele noului legământ a fost vărsat pentru tine, pentru mine, vina şi păcatele noastre ne sunt iertate.

Citim mai departe, vers. 15: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea”. Lăudat şi cinstit să fie Domnul nostru!

Vă rog să ascultaţi ce mai este scris aici în v. 16: „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El”. Amin. Minunat! Totul a fost făcut prin El şi pentru El.

Apoi vers. 17-18: „El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea”.

Suntem pregătiţi să-I dăm întâietate? Voia Ta să se întâmple, precum în cer aşa şi pe pământ. Apoi următoarele două versete, 19-20: „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui”.

Fraţilor şi surorilor, să facem un cuprins despre ce este vorba astăzi. Eu sunt slăbit după această intervenţie puternică pentru lucrarea lui Dumnezeu, dar Cuvântul Domnului rămâne puternic. Dumnezeu este atotputernic şi Cuvântul Lui îşi atinge scopul pentru care a fost trimis. Noi nu întrebăm doar: «cui i-a fost descoperit braţul Domnului?», noi putem spune: miilor, sutelor de mii le-a fost descoperit braţul Domnului în acest timp. Dacă privesc în urmă, fie că a fost în Indonezia, fie în Kuala Lumpur, în toate aceste ţări şi pretutindeni, Thailanda, Pakistanul, cât har a dăruit Dumnezeu în ultimele luni! Nu numai că au avut loc întâlniri în adunările locale, dar acestea s-au putut urmări prin transmisiile de la televiziune, în 56 de țări, pentru ca și ultimii să fie ajunşi.

Dacă mă uit în urmă la ultimele luni, atunci pot spune: O, Dumnezeule, în credincioşia Ta, Tu ai mişcat cerul şi pământul, Tu Te-ai îngrijit ca însărcinarea să poată fi împlinită şi ultimul mesaj să poată premerge cea de-a doua venire a lui Hristos, ca să-i scutur, să-i trezesc, săi chem afară, să se separe şi să-I gătesc Domnului un popor bine pregătit aşa cum a făcut-o Ioan atunci și este scris în Luca 1:16-17. Cum s-ar bucura Pavel dacă el ar fi trăit astăzi! Cum s-ar bucura toţi ceilalţi proroci împreună cu noi, că ei au dreptul să trăiască şi împlinirea cuvântului din Matei 24:14: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei, Evanghelia deplină, mântuirea deplină este propovăduită ca mărturie tuturor popoarelor şi apoi va veni sfârşitul”!

Fie ca Domnul Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi aceia care sunt în legătură directă, mai ales pe fraţii din Chile, pe cei din Canada, în întreaga Africă, în Noua Zeelandă, în Australia, pretutindeni. Fie ca Domnul Dumnezeu să binecuvânteze în mod deosebit în România unde ne ascultă mii. Este minunat să trăieşti că ultima chemare răsună şi că braţul Domnului le este descoperit acelora care pot crede din toată inima că Dumnezeu a trimis un mesager, un sol, pentru că fără un mesager nu poate fi adus niciun mesaj. Să purtăm acest mesaj divin, Cuvântul cu toate făgăduinţele scumpe şi preţioase. Şi aşa cum am citit din proroci, Domnul Dumnezeu a spus-o şi El o face, iar noi avem dreptul s-o trăim în aceste zile şi să avem parte directă de toate aceste făgăduinţe. Fie ca Dumnezeul credincios să ne binecuvânteze pe toţi şi toţi care sunt astăzi aici şi cei care sunt de prima dată, toţi să fie binecuvântaţi din bogăţia harului Său și să găsim legătura cu El.

Astăzi Domnul doreşte că cureţe fitilul care fumegă. Astăzi să ne umplem candelele, astăzi este ziua pe care Domnul a făcut-o, astăzi trebuie să se întâmple ceva supranatural cu tine şi cu mine, astăzi Domnul ne vorbeşte prin Cuvântul Său, astăzi El ne umple cu Duhul Sfânt, pentru ca aceste candele pe care le avem să nu se stingă, ci astăzi le umplem şi putem spune: astăzi am primit din plinătatea Lui har după har. Sunteţi voi bucuroşi de ceea ce face Dumnezeu, de mărturia din Africa şi de tot ceea ce face Dumnezeu pe întregul pământ? Lui, credinciosului Domn, Mirelui nostru care Se va reîntoarce în curând ca să-Și ia Mireasa Acasă să-I fie adusă toată cinstea. Mireasa Lui se pregăteşte. Noi suntem în perioada de pregătire dinaintea revenirii iubitului nostru Domn şi Mântuitor. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi în Numele sfânt al lui Isus. Amin.

Înainte să ne rugăm împreună, haideţi să ne plecăm capetele şi să rămânem liniştiţi în rugăciune, să căutăm legătura cu Dumnezeu, s-o găsim şi să-L rugăm să ne umple din nou candelele noastre, să ne cureţe fitilul care pâlpâie pentru ca această candelă să lumineze puternic. Dacă avem pe cineva care are nevoie de rugăciune, atunci vă rog ridicaţi mâna acum. Mulţumesc! Pretutindeni sunt mâini ridicate.

Atotputernicule Dumnezeu, noi am propovăduit Cuvântul Tău adevărat şi credem ceea ce Tu însuţi ai spus şi este scris: Toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt «Da» şi «Amin»; ele s-au împlinit în Domnul şi Răscumpărătorul nostru. Iubite Domn, confirmă-Ți Cuvântul. Tu cunoşti toate necazurile, toate greutăţile, încercările, toate lucrurile prin care trecem. Fie la tineri sau la cei mai în vârstă, toţi au încercări, peste tot sunt necazuri. Noi Te rugăm împreună: dăruieşte Tu răspunsul, dăruieşte fiecăruia în parte răspunsul, astăzi, o, Doamne. Pentru că astăzi ai vorbit cu noi. Astăzi noi am auzit glasul Tău, astăzi noi venim la Tine şi credem din toată inima şi din tot sufletul. Fie ca puterea Sângelui, a Cuvântului şi a Duhului Tău să fie descoperită. Binecuvânteaz-o şi pe sora care este astăzi pentru prima dată în mijlocul nostru; ea are probleme cu corzile vocale. Fie ca harul Tău să stăpânească, ea să fie eliberată pe deplin şi să plece eliberată. Binecuvântează-i pe toţi. Noi ne-am pus încrederea în Tine şi niciunul nu va rămâne de ruşine. Toţi aceia care şi-au pus încrederea în Tine nu vor rămâne de ruşine.

Iubite Domn, noi Te rugăm şi împreună Îţi mulţumim, pentru ceea ce deja ai făcut cu atâtea mii de suflete în toate aceste ţări. Îţi mulţumesc şi pentru fratele Taty care a tradus. Iubite Domn, cât de frumos este că noi purtăm Cuvântul Tău mai departe, în toate limbile pentru ca toţi să-l poată auzi. Binecuvântează-l pe fratele nostru Helmuth Miskys şi pe toţi fraţii care poartă Cuvântul Tău şi fie ca străpungerea să vină.

Dumnezeule, Cuvântul viu al Dumnezeului Celui viu să se împlinească în mijlocul nostru. Îţi mulţumesc şi pentru toţi aceia care sunt astăzi aici din sudul Germaniei, din Elveţia şi de pretutindeni. Dumnezeule, noi ne adunăm împreună pentru că ai trimis o foame peste întreaga ţară, pentru că Tu ai hrană la dispoziţie pentru noi. Iubite Domn, fie ca Tu să ai calea Ta cu noi toţi. Proslăveşte-Ţi Numele Tău, confirmă-Ţi Cuvântul Tău şi binecuvântează gloata Ta răscumpărată prin Sânge.

Eu pretind pe toţi aceia pe care i-ai răscumpărat pentru ca ei să ia decizia ca să Te creadă pe Tine, să Te urmeze. Să binecuvântezi familia din Strassburg care este aici. Binecuvântează-ne pe toţi şi, împreună cu noi, binecuvântează în toate ţările, limbile şi naţiunile. Ţie, atotputernicului Dumnezeu Îţi mulţumim că avem parte de ceea ce faci Tu acum. Aleluia, aleluia Îţi spunem Ţie, atotputernicului Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie. Tu ne-ai binecuvântat şi astăzi. Cuvântul Tău a fost dat mai departe, în slăbiciune, dar, în putere, l-ai descoperit tuturor acelora care îl cred din toată inima. Ţie, atotputernicului Dumnezeu Îţi mulţumim pentru tot, pentru ziua de azi şi pentru acest serviciu divin, în Numele sfânt al lui Isus. Amin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *