Predica de la Zürich

 

Ewald Frank

 

Da, Îi aducem mulţumire Domnului pentru că noi putem spune: Doamne, Tu ai făcut lucruri mari cu noi aici, în acest loc. Te lăudăm, Te mărim, în praf ne închinăm înaintea Ta. Acelaşi lucru se potriveşte şi cu această călătorie misionară. A fost cu adevărat o biruinţă pentru adevăr pe care o aducem înaintea Domnului. El Îşi va desăvârşi lucrarea pentru ziua glorioasă a revenirii Sale.

Acum, doar unele versete biblice minunate. Voi ştiţi că timpul este spre sfârşit, iar noi o vedem în mod deosebit în poporul Israel. Atacurile împotriva Israelului din presă sau în alt fel sunt îngrozitoare. Dar noi ştim că toate lucrurile acestea ajung la punctul culminant şi că Domnul va lua decizia finală şi va cere socoteală tuturor, tuturor celor ce se împotrivesc Israelului. Nu vreau să intru acum în detalii, dar şi acum vedem dezvoltarea din religii; o vedem în Turcia. Toate religiile să devină una, să fie unite, ş.a.m.d.

Pe noi ne interesează unitatea Bisericii: „Tată, Tu în Mine şi Eu în ei, pentru ca toţi să fim una”. Această unitate divină în legătură cu Domnul şi Răscumpărătorul nostru; cu adevărat să credem din inimă cum zice Scriptura. Cum am cântat: cine Îl priveşte prin credinţă pe Isus, pe cruce. Este minunat că de fiecare dată putem să subliniem esenţa: „Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” (2 Cor. 5:19). Există o singură cale: calea lui Dumnezeu la noi este şi calea noastră spre Dumnezeu. O altă cale nu există! Şi nu există niciunul care ar putea spune: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”, decât iubitul nostru Domn care Şi-a dat viaţa  pentru noi, Şi-a vărsat Sângele pentru noi, pentru ca noi să devenim proprietatea Lui pentru veşnicie.

Pe mine mă mişcă un gând când vedem toate aceste lucruri; în Isaia a fost pusă întrebarea: „«Străjerule, cât mai este din noapte?» «Străjerule, mai este mult din noapte?»”. Pur şi simplu să ştii în ce timp trăim noi şi ce se întâmplă în prezent şi mai ales ce aparţine de chemarea afară, de separare, de separarea Bisericii Dumnezeului celui viu care-I slujeşte. Isaia 21:11-12: „Prorocie asupra Dumei. Mi se strigă din Seir: «Străjerule, cât mai este din noapte?» «Străjerule, mai este mult din noapte?»”. Simţi că nu a fost doar spus, ci a fost spus apăsat şi răspicat: «Străjerule, cât mai este din noapte?». Şi în versetul 12: „Străjerul răspunde: Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi iarăşi”. Pur şi simplu minunat! Vrem să aflăm mai mult. Noi am venit din nou să întrebăm: „Doamne, cât de târziu este? Cât de aproape este revenirea Domnului nostru?” pe care noi o aşteptăm cu toţii şi suntem pregătiţi. Şi aceasta am accentuat-o: Când Dumnezeu trimite un mesaj, atunci este important să ascultăm de acest mesaj. De aceea este important ceea ce este scris în Isaia 53:1: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cui i-a fost descoperit braţul Domnului?”. Şi dacă noi accentuăm ceea ce i-a fost spus fratelui Branham: „Mesajul dat ţie va premerge cea de-a doua venire a lui Isus Hristos”, atunci noi, cu adevărat, trebuie s-o luăm în serios şi să spunem că nu a fost decizia unui om, ci a fost decizia lui Dumnezeu care fusese anunţată în Cuvântul profetic: „Eu vă voi trimite…”. Şi Domnul a trimis. Domnul ne-a adus înapoi la Cuvântul original. Noi putem crede din inimă cum şi ce zice sfânta Scriptură. Cu adevărat, fără nicio îndoială. Vă rog, să nu se ridice nicio îndoială! Ceea ce face Dumnezeu este desăvârşit! Şi cum am spus eu deseori: pentru că Dumnezeu S-a decis pentru noi, noi ne-am putut decide pentru El, pentru că El ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să devenim fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi numele nostru a fost scris în Cartea vieţii Mielului care a fost junghiat. Nimic, absolut nimic nu poate fi schimbat. Trebuie să rămână decizia lui Dumnezeu în vecii vecilor. Noi, cu adevărat, din inimă şi pe deplin ne putem încrede şi să ştim că Dumnezeu va avea o Biserică fără zbârcitură. Dacă tu şi eu mai găsim una sau alta la noi şi ne punem întrebarea: „Doamne, putem noi fi confirmaţi înaintea Ta în starea aceasta?”. Atunci noi de fiecare dată putem lăuda Sângele Mielului şi să ştim că toată dauna a fost reparată. Şi dacă Domnul pune degetul Lui pe ceva, să spunem: „Doamne, dăruieşte-mi har, ia-o de la mine, ca eu să-Ţi slujesc pe deplin şi să mă pot încrede în Tine”.

Gândul principal de astăzi este: „Doamne, cât de târziu este, cât de înaintat este timpul, cât de aproape este revenirea Domnului?” De aceea fraţi şi surori, pur şi simplu, să avem încredere deplină că Domnul nu va veni prea târziu. Tot ceea ce El a făgăduit se va întâmpla. Dumnezeu va face încheierea puternică din Biserică. Apoi în Ezechiel 3:17 avem cuvântul spus străjerului: „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!” Aici avem rânduiala: „Când vei auzi un cuvânt care va ieşi din gura Mea”. Dacă tu ai primit o chemare divină, o trimitere divină ca să avertizezi pe poporul Meu, atunci du-te. De aceea aici avem o clarificare: „Fiul omului, te pun păzitor (străjer)”. Nu doar un păzitor „Străjerule, cât mai este din noapte? Ci „Păzitorule (străjerule) eu te-am pus peste casa Mea. Şi dacă tu primeşti de la Mine un cuvânt, o poruncă, o însărcinare atunci du-te şi îndeplineşte-o. Atunci suntem din nou la punctul: Dumnezeu a dat o făgăduinţă că va trimite un proroc înainte ca să vină ziua cea mare şi înfricoşătoare a Domnului. Aceasta se poate accentua de fiecare dată în fiecare predică, pentru că Petru, sub inspiraţia Duhului Sfânt, în prima predică din ziua de Rusalii, în Fapte 2:20 a spus: „soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită”. Aici deja o avem. Pentru unii este ziua înfricoşătoare, îngrozitoare. Iar Petru, din ziua înfricoşătoare a făcut o zi strălucită. În Vechiul Testament a fost dată făgăduinţa unde se spune despre ziua înfricoşătoare; în Noul Testament este o zi strălucitoare, minunată. Pentru unii este o zi strălucită, minunată, pentru ceilalţi este o zi îngrozitoare. Pentru copiii lui Dumnezeu care sunt pregătiţi este o zi strălucită; înainte ca soarele să-şi piardă lumina noi vom fi luaţi în slavă.

În Matei 24 avem o privire generală în care se spune că după necazul cel mare soarele se va schimba în întuneric. Deci după răpire vine timpul de necaz, şi după necaz soarele se va schimba în întuneric. Eu nu ştiu ce înseamnă toate acestea pentru voi. Dar pentru mine rânduiala divină înseamnă totul; tot ceea ce Dumnezeu a ales dinainte înseamnă totul pentru mine. Nu trebuie să mai bâjbâim ca nişte orbi, ci putem deschide Biblia. Dacă este scris în Matei sau în Luca, în Vechiul sau în Noul Testament, noi vedem pur şi simplu cât de minunat ne călăuzeşte Duhul lui Dumnezeu.

Ezechiel 3:17: „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieşi din gura Mea…”. Ce i-a fost spus fratelui Branham? „Aşa cum Ioan Botezătorul a premers primei veniri a lui Hristos aşa vei fi trimis tu cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos”. Şi apoi cum deja a fost accentuat: „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel”. În Ezechiel 12:21-23: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: «Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: «Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite»”. Aici ne oprim puţin. Nicio prorocie nu va rămâne neîmplinită. Tot ceea ce a spus Dumnezeu şi este scris, se va împlini. Dar poporul care n-a recunoscut ceasul cercetării prin har a lui Dumnezeu, a spus: „Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite”. Nimic din ceea ce a spus şi a făgăduit Dumnezeu nu va rămâne neîmplinit.

Apoi venim la 2 Petru 1:19: „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos”. Este doar har că Dumnezeu ne-a dăruit ochi deschişi şi putem crede. Căci doar dacă credem, Cuvântul ne este descoperit.

Şi acum Ezechiel 12:23: „De aceea spune-le: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură şi nu se va mai întrebuinţa în Israel.» De aceea spune-le: «Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini!»”. „De aceea, spune-le: «Se apropie zilele şi toate vedeniile se vor împlini!»” – aceasta mă mişcă în adâncul adâncului meu. «Se apropie zilele şi toate vedeniile se vor împlini!»” Totul se va împlini pentru că Dumnezeu a spus-o. Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci. Şi acest Cuvânt ne-a fost dăruit, ne-a fost descoperit. Nu există niciun singur punct care ar mai putea fi în întuneric. În fiecare domeniu, în toate domeniile Dumnezeu ne-a dăruit prin har introducerea în întreg planul Său de mântuire. „Spune-le, spune-le: «Se apropie zilele şi toate vedeniile se vor împlini!»” Ce ar spune Ezechiel astăzi dacă ar putea auzi? Gândiţi-vă odată cum Dumnezeu a folosit pe proroci, cum diferitele scrisori… Întreg planul de mântuire a fost aşa de răspândit prin toată Scriptura. Dar Dumnezeu ne dăruieşte har să găsim exact acele locuri de care avem nevoie pentru ca să fim introduşi în planul de mântuire al Dumnezeului nostru. Apoi avem încredinţarea că tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu, El face şi că avem parte de făgăduinţele lui Dumnezeu.

Fraţi şi surori, noi o vom accentua în fiecare adunare. Făgăduinţele lui Dumnezeu rămân veşnic; ele nu se clatină. Isus a pecetluit cu Sângele Său ceea ce a făgăduit în Cuvântul Său. Cerul şi pământul vor arde, dar cine crede ceea ce a spus Dumnezeu, acela va găsi scăparea. Cuvântul Său rămâne veşnic valabil. Noi, cu adevărat, ne punem încrederea în Domnul şi putem spune şi accentua: cine crede acum acela va vedea slava lui Dumnezeu. Noi o vedem pe întreg pământul. Câte direcţii de credinţă! Peste tot se cântă, dar în ce loc este prezent Dumnezeu? Unde este Cuvântul Său? Unde sunt adevăraţii străjeri de pe zidurile Sionului? Unde sunt aceia care pot spune cât este de târziu pe ceasul lumii? Aceasta a spus-o fratele Branham foarte frumos: „Dacă vreţi să ştiţi cât este ceasul atunci vă uitaţi la ceas. Dacă vreţi să ştiţi ce zi este atunci vă uitaţi în calendar. Dar dacă vreţi să ştiţi cât de înaintat este timpul, atunci uitaţi-vă spre Israel”. Voi ştiţi că un adevărat copil al lui Dumnezeu iubeşte Israelul din toată inima şi din tot sufletul. Noi binecuvântăm Israelul în Numele Domnului şi noi ştim că, conform Romani cap. 11, Domnul va desăvârşi lucrarea Lui cu Biserica şi apoi cu Israelul.

Pentru noi pare că durează prea mult. S-o spunem sincer, deja atunci Pavel aştepta revenirea Domnului. De atunci au trecut două mii de ani. Mai ales ceea ce este scris în 1 Cor. 7, el a scris-o pentru noi. Îi mulţumim Domnului. O primim din mâna Domnului. Aici în 1 Cor. 7 Pavel a vorbit şi a scris despre timpul de sfârşit şi situaţia grea în care se află credincioşii. Deci trebuie să fi fost după anul 70, când Ierusalimul fusese cucerit. În 1 Cor. 7:26 Pavel vorbeşte de strâmtorarea prezentă, că ar fi bine pentru fiecare să rămână aşa cum este, din cauza acelor situaţii grele. Iar apoi în vers. 29-31 exprimă: „Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea; căci chipul lumii acesteia trece”.

Pavel a accentuat acest lucru şi eu am exprimat-o întocmai. Totul este deja scris pentru noi ca să ştim că toţi au aşteptat revenirea Domnului, indiferent în care epocă au trăit, toţi erau copii ai lui Dumnezeu, toţi au aşteptat revenirea Domnului în timpul vieţii lor. Şi apoi ne gândim că au trecut 49 de ani de când fratele Branham a fost luat în slavă. Dar acum cu adevărat suntem aproape de sfârşit. Şi totuşi vă rugăm în Numele Domnului să rămâneţi echilibraţi şi treji în fiecare domeniu, pentru ca nicio ocară să nu vină peste Numele Domnului şi nimeni să nu apară în presă, că a făcut ceva necuviincios. Ci toţi să rămânem treji şi echilibraţi. Să fim într-o legătură interioară cu Dumnezeu, să credem fiecare făgăduinţă şi să ştim că Domnul Îşi desăvârşeşte lucrarea.

În gândurile mele mai este cuvântul din Romani 13. Voi ştiţi că Pavel a fost binecuvântat într-un mod deosebit. Rom. 13:11-12: „Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut…”.

„Străjerule cât de târziu este în noapte?” „Eu te-am pus ca păzitor. Dacă tu auzi un cuvânt din gura Mea, atunci avertizează şi mustră poporul”. Aici este scris că a sosit ceasul să ne trezim din somn. Noi putem recunoaşte timpul şi mesajul şi să rânduim totul biblic. Aici este accentuat că a sosit ceasul să ne trezim în sfârşit din somn. Observaţi voi încotro merge legătura?

La Matei 25 acum. Mai întâi toţi au adormit. Dar la miezul nopţii, s-a auzit o strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!» Şi toţi s-au trezit. „Străjerule, spune-ne cât de înaintat este timpul ca să ştim că izbăvirea trupurilor noastre se apropie”. Acest lucru este scris aici, în Rom. 13:12: „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii”.

Îi mulţumim Dumnezeului celui viu că a pus păzitori pe zidurile Sionului, că a dat făgăduinţe şi a împlinit făgăduinţe, a dăruit însărcinări prin care este spus mai departe poporului, ca să ne trezim din somn. Noaptea este înaintată, ziua se apropie. Să rămânem treji, să dăm la o parte lucrările întunericului şi să primim lumina adevărului. Ce a vrut Pavel în propovăduirea lui? El a vrut ca lucrarea de mântuire isprăvită la Golgota să-şi atingă scopul pentru care a avut loc. Şi la revenirea lui Isus Hristos rezultatul să fie înfăţişarea înaintea Lui a unei Mirese, a unei Biserici fără pată şi fără zbârcitură.

Ce este în legătură cu propovăduirea de astăzi? Separarea, chemarea afară, înapoi la fundamentul străvechi, înapoi la învăţătura apostolilor, înapoi la Dumnezeu, înapoi la original. De aceea suntem mulţumitori din inimă că Dumnezeu ne-a dăruit harul să recunoaştem făgăduinţa pentru timpul nostru. Nu a fost fratele Branham ca un străjer pe zidurile Sionului pentru Biserică? N-a primit el însărcinarea? De aceea mesajul care i-a fost încredinţat lui trebuie primit, crezut şi să fie descoperit, pentru ca noi să avem parte deplină de ceea ce face Dumnezeu în prezent. Deci noaptea este înaintată, ziua este aproape. Ceasul a sosit să ne trezim din somn, să ne curăţăm lămpile, să ne umplem candela cu untdelemn.

Fraţi şi surori, eu cred că noi toţi avem o dorinţă atât de adâncă după umplerea cu Duhul Sfânt. Este o dorinţă adâncă, ca acum, când suntem scurt timp înainte ca Dumnezeu, în mod supranatural să facă în noi Cuvântul Său o descoperire vie, ca să putem spune: „Eu nu Te las până nu mă binecuvântezi! Nu Te las decât dacă Tu mă umpli cu Duh Sfânt”. Va veni. El a făgăduit-o în Cuvântul Său.

Apoi în Evrei 4 de la v. 1 la 2 este vorba despre făgăduinţa intrării în odihna Lui: „Să luăm, dar, bine seama, ca atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu…”.

Eu trebuie să v-o spun: lucrul cel mai înfricoşător care poate fi pentru mine este ca oamenii care au venit sub răsunetul Cuvântului acum 40, 30, 20 sau 10 ani, au auzit mesajul timpului de sfârşit şi apoi au rămas în urmă.

Fraţi şi surori, noi trebuie să ne îngrijim ca Domnul să intre în dreptul Său, să ne trezim spiritual şi să spunem: „Doamne, eu nu doresc să aparţin de aceia care vor rămâne în urmă. Ci doresc să aparţin de aceia care sunt pregătiţi; eu nu doresc să aparţin de aceia care vor bate la uşa închisă şi cărora Domnul le va spune: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” Şi aici este punctul: şi ei erau fecioare, şi ei au auzit ultima chemare, s-au trezit, şi-au curăţat candelele şi totuşi le-a lipsit ceva ca să intre în odaia de nuntă. Eu v-o spun liber şi deschis, eu n-o cred altfel. Propovăduirea noastră a fost dată de la Dumnezeu pentru ca toţi care aud acum ultimul mesaj să rămână în Cuvânt, să nu alunece în nicio răstălmăcire, ci să rămână în Cuvântul adevărului, să fie sfinţiţi în acest Cuvânt şi în felul acesta să trăiască pregătirea deplină pentru ziua glorioasă a revenirii lui Isus Hristos. Toţi care au auzit mesajul, dar care apoi se pierd cu acest mesaj… Nici n-ai dreptul să aminteşti aici în câte direcţii aleargă oamenii care se referă la fratele Branham. Dar noi nu suntem neînţelepţi, ci, prin harul lui Dumnezeu, putem crede. Acest lucru nu-l spun din cauza mea. Dar dacă înainte de Matei 25 este Matei 24:45 – unde este scris: „Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care l-a pus…”. Nu s-a pus el însuşi, ci „pe care Domnul l-a pus peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana potrivită la vremea hotărâtă” – atunci această slujbă este pentru fecioarele înţelepte, care ascultă Cuvântul şi rămân în Cuvânt. Nu este părerea mea, acesta este Cuvântul Domnului. El este Răscumpărătorul, El este Cuvântul descoperit în trup. Tot aşa şi Mireasa este Cuvântul. Nimic nu poate fi alăturat.

Aceasta noi am spus-o aici şi am şi scris-o: dacă are loc pecetluirea cu Duhul Sfânt, atunci nicio rătăcire nu poate fi pecetluită. Dumnezeu este adevărul în sine, şi numai dacă noi suntem în Cel adevărat (1 Ioan 5:20) „Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. Numai cine este în El este în Cuvânt. Şi cine este în Cuvânt este în El. Numai atunci poate avea loc pecetluirea cu Duhul făgăduit, aşa cum am citit-o din Efeseni 1:13. Deci cu aceste lucruri noi nu umblăm uşuratici. Este vorba despre veşnicie, este vorba ca să fim pregătiţi pentru ziua glorioasă a revenirii Lui. Aici este avertizarea. Auziţi voi cu toţii de pe întregul pământ? Am înţeles că sunt peste două sute de conectări în direct de pe întregul pământ.

Fraţi şi surori, din toate popoarele, din toate limbile, din toate naţiunile, acest Cuvânt ne-a fost adresat nouă. Trebuie să primim făgăduinţa pentru acest timp pentru ca niciunul din noi să nu se trezească venind prea târziu. Vă daţi voi seama ce va fi cu aceia care rămân în urmă? Eu vă mai spun încă o dată ceea ce am spus înaintea lui Dumnezeu în anul 1966: „Toţi care vor asculta Cuvântul Lui din gura mea şi-l vor crede să fie pregătiţi, să fie prezenţi când Domnul va reveni şi-i va lua Acasă pe ai Săi”. Nu noi ne-am pus în slujbă, ci noi am efectuat slujba lui Dumnezeu, prin chemarea Lui; şi acest mesaj, ca o ultimă chemare, l-am lăsat să răsune pe întregul pământ.

Şi acum Evrei 4:2: „Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit”.

Vedem noi despre ce este vorba? Vedeţi despre ce este vorba? Nu doar să vorbim despre mesaj, ci să crezi din toată inima. Şi aceasta este adevărata credinţă care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Noi ne luptăm pentru această credinţă vie în Dumnezeul cel viu, care include toate făgăduinţele, până când vom vedea ceea ce am crezut. Putem noi toţi confirma acest verset cu un «DA», cu un «Amin», putem noi răspunde că nu aparţinem de aceia care rămân în urmă, ci aparţinem de aceia care au legat Cuvântul pe care l-au auzit cu credinţa, l-au primit descoperit şi au parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent? Credinţa câştigă biruinţa asupra lumii. Credinţa dă puterea biruinţei.

Cum am spus la început, din Isaia 53: „Cine a crezut mesajul nostru?” Mesajul este Cuvântul. Isaia a fost un bărbat al lui Dumnezeu, el n-a avut un mesaj propriu, ci a fost un sol al lui Dumnezeu, a avut mesajul lui Dumnezeu. Cine a crezut mesajul divin care a fost propovăduit şi care ne-a fost încredinţat? Cine a crezut şi cui i-a fost descoperit braţul Domnului?

Să cuprindem ceea ce am încercat să spunem noi aici în Numele Domnului. „Eu, Domnul, am pus străjeri peste casa Domnului”. „Străjerule, cât de târziu este în noapte?” Timpul este înaintat, este târziu în noapte, ziua se apropie. Şi apoi legătura spre Matei cap. 24 şi 25 şi apoi Evrei 4: „nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”. Deci noi afirmăm că toată gloata răscumpărată prin Sânge care este destinată să aibă parte de prima înviere va vedea slava lui Dumnezeu şi va sărbători Cina Domnului cu El. Noi credem că de aceea ne adunăm: ca să auzim Cuvântul, să fim pregătiţi pentru această zi glorioasă şi minunată.

Sunteţi voi mulţumitori? Sunteţi voi în temă? Puteţi crede din toată inima că aceasta este ziua, acesta este ceasul, acesta este timpul în care Dumnezeu va aduce la încheiere lucrarea Sa cu Biserica Lui?

El ne-a dăruit o parte în această propovăduire mondială aşa încât toate popoarele şi toate limbile să audă Cuvântul Domnului, Evanghelia deplină şi să ia o decizie. Voi aţi luat o decizie: să-L credeţi pe Dumnezeu. Şi atât de sigur a fost pusă întrebarea: Cui i-a fost descoperit braţul Domnului? Noi cu o siguranţă finală putem spune că toţi aceia care cred mesajul lui Dumnezeu, acelora le este descoperit braţul Domnului. Se împlineşte: braţul Domnului este ridicat şi braţul Domnului câştigă biruinţa. Şi Domnul nostru este Biruitorul de pe Golgota. Noi putem conta pe această biruinţă şi vom vedea împlinirea tuturor lucrurilor pe care Domnul Dumnezeu ni le-a făgăduit.

Fraţi şi surori, astăzi nu ne mai rămâne nimic altceva de făcut decât să-I mulţumim din inimă şi să-I dăm cinste Domnului. Astăzi ne vom ruga şi pentru aceia care au necazuri, unde sunt nişte situaţii care nu se mai termină. Ne vom ruga unii pentru alţii şi Dumnezeu îi va ajuta pe toţi prin har. Credeţi cum zice Scriptura, primiţi ceea ce are Dumnezeu să ne spună. Noi credem cu siguranţă că noi, la revenirea Domnului, vom fi răpiţi şi nu vom rămâne în urmă. Spuneţi-o astăzi în inima voastră, fie că o faceţi cu voce tare sau încet, Domnul ascultă. Fiţi pregătiţi. „Doamne ajută-mă, dăruieşte-mi har, ajută-mă în credinţa mea”. Spuneţi: „Doamne iubit, eu cred Cuvântul Tău, Te cred pe Tine. Eu cred tot timpul ceea ce ne spui Tu şi Îţi mulţumesc că voi fi prezent”.

Eu închei cu trăirea minunată pe care Domnul mi-a dăruit-o acum mulţi ani, când eu am fost răpit împreună cu gloata îmbrăcată în alb şi am fost luat în slavă. Eu am spus-o aici deja de câteva ori. La sfârşit, Dumnezeu va avea o Mireasă fără pată şi fără zbârcitură. Să ne rugăm cu toţii: „Facă-se nu voia mea, ci voia Ta”. Aceasta noi o spunem din toată inima: „Facă-se nu voia mea, ci voia Ta”. Vom fi prezenţi şi vom vedea slava lui Dumnezeu. Mesajul va împlini tot ceea ce este nevoie, prin Sângele Mielului, prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt. Când Domnul Se va întoarce adevăraţii credincioşi vor fi pregătiţi în toate domeniile. Aşa cum a scris Pavel atunci: „nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”. Aceasta este rugăciunea mea şi aceasta este credinţa mea, că Dumnezeu o va dărui în acest fel, prin har şi că noi, împreună, vom trăi răpirea. Dumnezeului nostru Îi dăm cinstea în Numele sfânt al lui Isus. Amin.

În timp ce ne plecăm capetele şi stăm în rugăciune. Nu depinde de dorinţa noastră, ci Dumnezeu ne-a dăruit voinţa şi înfăptuirea, ca noi să punem voia noastră în voia Lui şi să fim aduşi în conformitate cu El şi cu Cuvântul Său. În timp ce stăm în rugăciune; sunt dorinţe deosebite de rugăciune? Peste tot sunt mâini ridicate. Tu mare Dumnezeu! Toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt adevărate, sunt Da şi Amin. Este scris: „Cine cheamă Numele Domnului va fi mântuit”.

Iubite Domn, ţi-I aducem pe toţi, indiferent de necazurile pe care le au, trupeşti, duhovniceşti, pământeşti, oricare ar fi ele. Ţi-i aducem în mod deosebit pe toţi cei în vârstă, pe cei slabi, pe cei bolnavi, pe toţi cei care nu se pot îngriji pe ei înşişi şi au nevoie de îngrijire; nimeni să nu se îndoiască, ci toţi să se încreadă în Tine şi să se bucure că ziua este aproape când trupurile noastre muritoare vor fi schimbate şi noi, iubite Domn, vom veni la Tine în slavă. Binecuvântează, dăruieşte adevărata credinţă, dedicare adevărată, ca să devenim o inimă şi un suflet, pentru ca Tu să-Ţi poţi revărsa Duhul Tău şi să ne umpli vasul nostru, să fim pregătiţi ca să Te putem întâmpina.

Iubite Domn, Ţie Îţi mulţumesc din toată inima pentru Cuvintele Tale, cuvintele Scripturii, fie din Isaia, fie din Ezechiel sau indiferent de unde le-am citit. Iubite Domn, Tu vorbeşti cu noi, Tu ne aduci la zi cu toată dezvoltarea din Împărăţia lui Dumnezeu, Tu ne aduci în starea cea mai nouă, când Mirele şi Mireasa devin una în interior, se încred unul în celălalt şi ştiu: Tu, ca Mire ceresc, Îţi vei împlini făgăduinţa faţă de Mireasă şi Te vei reîntoarce ca să ne iei Acasă. Iubite Domn, eu Te rog din adâncul sufletului meu şi din toată inima ca nici unul care a auzit astăzi Cuvântul Tău să nu se pomenească rămas în urmă. Ci toţi să creadă din toată inima, toţi să primească descoperirea prin Duhul Sfânt, toţi să aibă parte de ceea ce faci Tu în prezent. Ţie, atotputernicului Dumnezeu, Îţi aducem mulţumire, Tu ai trimis proroci pe care i-ai pus pe zidurile Sionului şi le-ai dat o însărcinare, le-ai dat Cuvântul, ei l-au exprimat şi mesajul merge înaintea revenirii Tale.

Iubite Domn, împreună, lăudăm puterea Sângelui Tău, a Cuvântului Tău şi a Duhului Tău. Iubite Domn, noi propovăduim biruinţa Golgotei în Numele sfânt al lui Isus şi primim tot ceea ce Tu ne-ai dăruit nouă, prin har. Binecuvântează din Sud, din America Latină şi pe întregul pământ. Noi Ţie Îţi mulţumim că noaptea este înaintată, că ziua este aproape şi că noi suntem pregătiţi. Iubite Domn, Îţi mulţumesc din toată inima şi pentru această după amiază. Ţie Îţi dăm cinste în Numele sfânt al lui Isus. Amin. Aleluia!

Vă rog să nu vă mai uitaţi la împrejurări. Uitaţi-vă ca şi Avraam la Cel Invizibil ca şi cum L-aţi vedea. El a dat făgăduinţa şi El o va şi împlini.

Noi suntem Mireasa. Şi voi ştiţi că înainte de nuntă este o logodnă şi înainte de logodnă este o întâlnire personală. Când Domnul Dumnezeu a spus în Osea 2:19: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credincioşie”, atunci înainte ca să fim Mireasă trebuie să fi avut o întâlnire cu Mirele. Şi doar începând cu logodna Ea este Mireasă. O, acest Cuvânt! Tresăltaţi de bucurie, Cuvântul este preţios. Citiţi acest Cuvânt. Amin.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *