Predica de la Zürich

 

Ewald Frank

                                               

Cuvântul de introducere: Ps. 63:2-4: „Aşa Te privesc eu în Locaşul cel Sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta, dar, toată viaţa mea…”.

Rom. 11:4-7: „Dar ce-i răspunde Dumnezeu? «Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.» Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. Deci ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi”.

Da, noi am cântat cântarea despre Har. Într-adevăr Pavel şi-a început scrisorile cu „Har” şi le-a încheiat cu „Har”. Fie că au fost adresate corintenilor, romanilor sau galatenilor, el a început toate scrisorile cu „Har” şi le-a încheiat cu „Har”. Şi „Harul” încheie ultimul capitol al Noului Testament din Apoc. 22 ultimul verset. Eu vă spun: pentru că noi am căpătat har înaintea lui Dumnezeu, El ne-a făcut de cunoscut căile Sale în acest timp – prin aceasta noi am recunoscut că noi am primit har înaintea lui Dumnezeu.

Vă rog primiţi-o şi luaţi-o la inimă! După tot ceea ce a fost spus, arătat şi scris în cele 22 de capitole ale Apocalipsei, citim în ultimele două versete: „Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: «Da, Eu vin curând.» Amin! Vino, Doamne Isuse!» Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin” (vers. 21-22). O spunem încă o dată: Pavel a început cu „Har” în Romani 1. În Rom. 1:5-6 este scris: „Prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile, între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos”. Şi la sfârşitul cap. 16 din epistola către Romani „Harul” este din nou accentuat.

Dumnezeul nostru ne-a dăruit foarte, foarte mult har. Noi trăim în timpul harului. În 1 Cor. 1:3: „Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!”. Şi astăzi, în fiecare predică, harul lui Dumnezeu este cu noi. Este har să auzi Cuvântul Său, este har să primeşti descoperirea cuvintelor vestite pe care le-ai auzit; pur şi simplu totul este numai har. Apoi, de asemenea, la sfârşitul acestei scrisori din 1 Cor. 16, harul este adus în legătură cu revenirea Domnului. În ultimele versete este spus: „Urările de sănătate sunt scrise cu însăşi mâna mea: Pavel” (vers. 21). Versetul 22 aproape nici nu-l poţi exprima: „Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema (să fie blestemat)!…”. Dar cine Îl iubeşte este binecuvântat. Fraţi şi surori, acestea sunt cuvinte serioase. După aceea este scris: „Maranata!”. Este har să crezi, este har să primeşti, este har să fii scos afară din blestem şi să fii binecuvântat. Apoi v. 23: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi”. Am putea citi mai departe în toate aceste epistole. Am putea citi şi din Galateni 1:3: „Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos!”. Noi ne gândim şi la cuvântul din Exod 33:13: „Acum, dacă am căpătat trecere (har) înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere (har) înaintea Ta”.

Noi nu spunem aceasta ca să-i întristăm pe alţii; noi o spunem cu o inimă mulţumitoare faţă de Domnul Dumnezeul nostru. Cine primeşte har înaintea lui Dumnezeu acum, va primi descoperirea a ceea ce face Dumnezeu în prezent şi va avea parte de lucrarea Lui. Şi ceea ce pentru tine şi pentru mine înseamnă totul, pentru milioane de oameni nu înseamnă nimic şi trec pe lângă aceasta. În acest timp sunt peste un miliard de oameni care se declară creştini, dar ei trec pe lângă ceea ce a făgăduit Dumnezeu: că El a trimis un proroc înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată, înainte ca soarele să se întunece şi luna să se prefacă în sânge, înainte ca să cadă stelele. Aşa este scris în Maleahi, aşa a amintit şi accentuat Petru în Fapte 2:20, aşa a accentuat şi evidenţiat Domnul nostru în Matei 17:11 şi în Marcu 9:12.

Apoi iubitul nostru frate a spus cu referire la mişcarea penticostală, fie din Germania sau în Elveţia, că ei au fost de acord şi au primit partea slujbei de evanghelizare. Astăzi mă gândesc, fără să pronunţ o sentinţă: când m-am întors în Karlsruhe, după adunările puternice care au avut loc, oamenii l-au primit pe fratele Branham ca evanghelist, au primit darul de vindecare; dar ca proroc ei au spus: „Cu aceasta lăsaţi-ne în pace!” Dar aceasta este partea principală. Cântăreţii au cântat cântarea minunată din Evanghelie: „Ca să găsim odihna pentru sufletul nostru”. Noi găsim odihnă pentru sufletul nostru doar dacă o găsim în Dumnezeu, dacă o găsim în Domnul, dacă o găsim în răscumpărarea deplină, în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea pentru mine, pentru noi este un har mare că noi înotăm împotriva cursului – şi aceasta doar prin har – şi lăsăm ca totul să treacă peste noi: toate negările, pizma, neînţelegerile şi tot ceea ce există. Pur şi simplu să ştii că acesta este ceasul pe care Dumnezeu l-a gândit, l-a ales pentru a face încheierea în Biserica nou testamentară şi apoi să-Şi întoarcă privirea spre Israel. Şi cum ne-a fost citit din Romani 11, turma răscumpărată a recunoscut şi a avut parte de aceasta. Toţi ceilalţi au rămas împietriţi. De aceea în Evrei este scris de câteva ori: „Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!”. Ci deschideţi-vă faţă de Cuvântul care ne este adresat prin har şi din har.

Fraţi şi surori, în ultima vreme noi n-am accentuat doar revenirea Domnului, ci şi versetele biblice în care se vorbeşte despre aceasta şi despre cei care Îl aşteaptă şi iubesc arătarea Lui. Am cercetat noi aceste versete biblice? Pur şi simplu minunat! Există cei aleşi înaintea întemeierii lumii care au fost aleşi să audă Cuvântul în acest timp şi să fie pregătiţi pentru ziua glorioasă a revenirii Domnului nostru.

Fraţi şi surori, în aceste zile noi ne gândim că creştinătatea sărbătoreşte naşterea Domnului. Noi nu ştim când S-a născut El, dar ştim că este scris: „Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Domnul nostru a fost născut în această lume. Iubiţilor, tema dumnezeirii este cea mai importantă, cea mai minunată, cea mai preţioasă: să ştii că Dumnezeu s-a descoperit în trup; pe de o parte, sută la sută om şi totuşi a rămas Domn, cum citim în Luca 2:11: „Astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul”. El a fost Domn în întregul Vechi Testament. Dar El a venit la noi ca Fiu născut, S-a descoperit în trup de carne. Aceasta ne aduce înapoi la început. Pentru că păcatul lui Adam şi al Evei, a avut loc într-un trup de carne şi sânge, Răscumpărătorul a trebuit să vină într-un trup de carne şi sânge ca să moară pe acest pământ, să plătească preţul, să-Şi verse Sângele pentru ca să poată avea loc răscumpărarea.

Am pe inimă două, trei versete. Primul verset este din Geneza 3:22; ştiţi ce este scris aici? Că Domnul Dumnezeu a pus nişte heruvimi care să învârtească o sabie învăpăiată ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii ca nu cumva oamenii să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi în starea aceea decăzută să trăiască în veci; ei au fost izgoniţi din Grădina Edenului. Domnul Dumnezeu a pus nişte heruvimi de pază ca să închidă drumul care duce la pomul vieţii şi prin sabia învăpăiată pe care ei o învârteau a făcut intrarea imposibilă. Aici este taina: Dumnezeu n-a putut permite ca omul, în starea decăzută, să mănânce din pomul vieţii şi apoi în acea stare să trăiască veşnic.

Apoi mergem la Golgota. Când Domnul nostru era pe cruce i-a spus tâlharului de lângă El: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43). Mergem apoi la versetele biblice, mai ales cele din Exod 25, când Domnul a poruncit să se construiască chivotul legământului, capacul ispăşirii de pe chivot, apoi în stânga şi-n dreapta vedem heruvimii de pe chivot având aripile deschise. În chivot era Legea pe care Dumnezeu o dăduse şi apoi sângele era stropit pe chivot; şi Dumnezeu a dăruit har, Dumnezeu a iertat şi S-a îngrijit ca să fie deschisă intrarea în Locul Preasfânt.

Dacă doriţi să citiţi toate aceste lucruri din Exod 25, veţi vedea că acolo era o perdea. Iar dacă citiţi din Matei 27, când Domnul nostru a strigat: „S-a isprăvit!”, îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, ca să dovedească că Sângele împăcării a fost vărsat şi calea spre Locul Preasfânt este liberă. În prezenţa lui Dumnezeu este pur şi simplu străpungător, puternic, când compari Noul cu Vechiul Testament. Apoi în scrisoarea către evrei, Pavel, bărbatul lui Dumnezeu a intrat în această temă încă o dată (Evrei cap. 8 şi 9). În Evrei 8:10 este scris: „Dar iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: «Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu»”. Şi când acest lucru se întâmplă atunci se împlineşte versetul 11: „Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte pe Domnul!» Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei”.

Fraţi şi surori, în Noul Legământ a avut loc împăcarea, iertarea ne-a fost dăruită de Dumnezeu. Şi cum a spus noi deseori şi în acest loc: cu ajutorul lui Dumnezeu, prin har, trebuie să reuşim să-i aducem în legătură cu Dumnezeu pe toţi aceia care ascultă, pentru ca ei să fie învăţaţi de Dumnezeu şi să ştie că aici nu sunt prezentate nişte păreri omeneşti. Ci aici Dumnezeu, prin Cuvântul Său, vorbeşte cu poporul Său; perdeaua este ruptă, Sângele a fost vărsat, împăcarea a avut loc şi noi putem să acceptăm şi să primim tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu.  Pentru ca nimeni să nu se simtă exclus aici chiar este scris: „Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei”. Toţi, toţi.

Acum ne întoarcem la problema fraţilor şi surorilor mai în vârstă care se îngrijorează pentru copiii lor. În ultimele zile am auzit de două ori că tinerii au venit la părinţii lor şi au spus: „Voi aţi avut trăirile voastre cu Dumnezeu. Cum este cu mine? Cum este cu noi, tinerii? Când vom avea noi aceste trăiri ale mântuirii cu Dumnezeu: pocăinţa, înnoirea, naşterea din nou?” Fraţi şi surori, eu cred din toată inima ceea ce este scris aici: de la cel mai mic până la cel mai mare, de la cel mai tânăr până la cel mai vârstnic, toţi vom trăi harul lui Dumnezeu în mod personal şi niciunul din noi nu va pleca gol.

Apoi vers. 12: „Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor”.

Fraţi şi surori, vă rog! Eu ştiu că noi toţi avem tendinţa să nu căutăm vina şi greşelile la alţii, ci să le căutăm la noi. Dar şi acest lucru nu duce la nimic bun. Ci numai dacă noi credem că Dumnezeu ne-a acceptat şi ne-a primit aşa cum suntem; şi aşa cum suntem, aşa venim la El. Şi nimeni nu poate face nimic altceva, ci numai Dumnezeu, doar Dumnezeu singur poate repara toată dauna, prin har. Deci să nu ne plângem tot timpul: „Dacă n-aş fi făcut asta; dacă n-aş fi făcut cealaltă…”! Nu! Lăsaţi-ne să păşim pe teritoriul biruinţei şi să ne încredem în Domnul că El care a început în noi buna Lui lucrare o va şi desăvârşi. El nu Se va gândi la încălcările noastre! De ce nu o va face? Pentru că El a luat totul asupra Sa. El a luat asupra Lui toate încălcările şi nelegiuirile noastre şi le-a pironit pe cruce. Noi suntem răscumpăraţi.

Apoi în Evrei 9 de la vers. 1 ne este spus: „Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş pământesc de închinare. În adevăr, s-a făcut un cort. În partea dinainte, numită Locul Sfânt, erau sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului”. Şi acum vine: „După perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema «Locul Preasfânt». El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele legământului” (vers. 3-4).

Am putea citi mai departe. În epistola către evrei bărbatul lui Dumnezeu a enumerat ceea ce în Vechiul Testament avea o însemnătate pentru Noul Testament. Şi apoi a ajuns la punctul că Hristos, ca Mare Preot, a intrat cu însuşi Sângele Său în Locul preasfânt ceresc, aşa cum în Vechiul Testament marele preot intra o dată pe an în Locul Preasfânt din Templu; aşa este scris în Evrei 9:7: „Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului”. Apoi mergem direct la vers. 11-12: „Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică”.

Lăudat şi cinstit să fie Domnul nostru! Cât de preţios, cât de preţios este fiecare cuvânt pe care îl avem aici şi-l putem citi! O răscumpărare veşnic valabilă. S-a isprăvit! Fraţi şi surori, şi astăzi s-o primim printr-o credinţă desăvârşită.

Cu privire la Cina Domnului, cât de preţios ne-a devenit Cuvântul lui Dumnezeu şi cât de preţioase ne sunt versetele biblice, din Matei 26! Când Domnul spune ceva, atunci ni se adresează nouă, atunci El vorbeşte cu noi. În Matei 26 vedem cum, mai întâi, Domnul nostru spune că-Şi va vărsa Sângele Său, Sângele noului legământ, pentru noi. Matei 26:28: „Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”.

Noi sărbătorim Cina Domnului ca aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat pe crucea Golgotei. Nu vinul care a fost în pahar a fost vărsat, ci Sângele Mielului a fost vărsat. Dar paharul (vinul) şi pâinea simbolizează trupul şi Sângele lui Hristos. Aşa cum aici avem o pâine aşa de sigur Şi-a dat El trupul. Pe cât de sigur Trupul Domnului, ca Biserică, este alcătuit din multe mădulare ale căror Cap este El, pe atât de sigur pâinea este frântă şi noi ne împărtăşim din această unică pâine. Pur şi simplu suntem mulţumitori pentru învăţătura divină pe care Domnul ne-a dat-o. Să credem totul aşa cum ne spune Scriptura.

Imediat o să citim cuvintele din Corinteni care aparţin de această lucrare. Este pur şi simplu minunat că Dumnezeu S-a îngrijit de tot. 1 Cor. 10:16-17: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos?…”. Aleluia! Pe cât de sigur avem toţi parte de acest pahar, pe atât de sigur avem noi parte de Sângele vărsat. Noi suntem răscumpăraţi prin Sângele Mielului. Citim încă o dată: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine”. Pur şi simplu puternic! Doar să-I mulţumim şi să-I dăm cinste Domnului.

Vă rog să nu uitaţi. După căderea în păcat, Adam şi Eva au fost izgoniţi din Paradis. Heruvimii stăteau acolo cu sabia învăpăiată şi intrarea la pomul vieţii n-a mai fost posibilă. Şi apoi Sângele Noului Legământ. Dacă ne întoarcem la Exod 12:2, când mielul pascal a fost junghiat şi Domnul a spus: „Eu voi vedea sângele şi voi trece (ocrotitor) pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie” (v. 13). Deja în Vechiul Testament, la încheierea legământului, Dumnezeu a spus: când voi vedea sângele mielului voi trece (ocrotitor) pe lângă voi. Noi am putea citi toate aceste versete biblice din Exod 12. Deja în Vechiul Testament a fost preumbrită istoria mântuirii nou testamentare. Şi noi putem trăi astăzi în realitatea divină, prin har.

Permiteţi-mi, înainte să trec la partea a doua, să dau pe scurt o mărturie despre ceea ce a făcut Dumnezeu în acest timp. Noi am auzit de la fratele nostru iubit Kurt; cu adevărat Dumnezeu l-a înzestrat pe fratele Branham cu un dar profetic neobişnuit pe care nimeni altcineva nu l-a avut şi în slujba căruia s-a împlinit Ioan 5:19: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând…”. Slujba pe care a avut-o fratele Branham a fost o repetare de sută la sută a slujbei pe care a avut-o Domnul, ca Fiu al omului, atunci când era pe pământ. „Căci Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face”. Cuvântul „arată” dovedeşte că mai întâi El a văzut o viziune, Lui I-a fost arătat ceea ce trebuia să se întâmple. Şi prorocii vedeau în viziuni ceea ce ei trebuiau să propovăduiască şi ceea ce avea să se întâmple. Aşa a fost şi în slujba fratelui Branham.

Desigur, voi vă puteţi închipui ce se petrecea în interiorul meu. Când mă gândesc la adunările din Karlsruhe, când mă gândesc la adunările din Texas când am fost împreună cu fratele Branham, am avut privilegiul să fiu martor ocular şi audibil. Dar ştiţi voi ce responsabilitate este legată de aceasta? Să fii un adevărat martor ocular şi audibil şi să dai mărturie întregii lumi despre ceea ce a făcut Dumnezeu în timpul nostru? Darul deosebit care i-a fost dat iubitului nostru frate Branham a trebuit să direcţioneze atenţia noastră spre ceea ce are Dumnezeu să ne spună; pentru ca să nu fim doar emoţionaţi că s-a întâmplat ceva neobişnuit, ci motivul care era în legătură cu acest dar. Ajungem la punctul principal: „Aşa cum Ioan Botezătorul a premers înaintea primei veniri a lui Hristos aşa vei fi trimis tu cu un mesaj care va premerge înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos”. Şi acesta este mesajul divin, acesta este adevărul, acesta este harul care nouă, la sfârşitul zilei mântuirii, ne-a fost împărtăşit: să găsim şi să primim legătura prin har cu ceea ce face Dumnezeu acum.

Voi ştiţi exact, Dumnezeu mi-a dăruit foarte mult har. Deja în anul 1949 am auzit şi i-am ascultat pe evangheliştii americani şi apoi am trăit binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă a fost un frate Walt Fogger, Richard Ruffer. Cine a venit din New York la Hamburg? Cineva a dat o mărturie despre un bărbat William Branham şi acesta a fost Hall Herman. Acest bărbat a fost un renumit regizor de film de la Hollywood care în acea vreme ştia cum se filmează; el a fost solicitat să filmeze bombardamentele cu bombă atomică de la Hiroshima şi Nagasaki din Japonia. Acest Hall Herman a fost unul din vorbitorii principali din Hamburg în anul 1949. Din gura lui am auzit prima dată numele William Branham, care a devenise o binecuvântare pentru el. După ce a filmat el urmările devastatoare ale bombardamentelor cu bombă atomică asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki, ceva s-a întâmplat în viaţa lui; el s-a întors răvăşit acasă şi apoi a ajuns într-o adunare din California unde a predicat fratele Branham. El şi-a dedicat viaţa Domnului şi din acel timp numele fr. Branham a fost cunoscut. Nu vreau să intru acum în detalii, dar Dumnezeu a călăuzit totul în felul acesta. Dacă atunci a fost în Karlsruhe, dacă a fost în Dallas, Texas, sau Jeffersonville, Dumnezeu a direcţionat toate căile în felul acesta. Eu n-am  planificat nimic. Dumnezeu a planificat totul cum a trebuit să se întâmple, şi s-a şi întâmplat.

Fraţi şi surori, acum ne uităm la patruzeci şi nouă de ani în urmă. Acum în 24 decembrie 2014 s-au împlinit 49 de ani de când fratele Branham a fost chemat Acasă. Dar doar din acel timp mesajul a fost purtat pe întregul pământ. Şi aceasta eu o spun cu un zâmbet (de bucurie), pentru că totul este har. În acel timp locuiam în Germania şi eu n-am ştiut că în data de 18 decembrie el a avut un accident de maşină, n-am ştiut nimic că el ajunsese în spital, n-am ştiut nimic că fratele Branham a fost luat Acasă. Şi uite acolo s-a întâmplat; era ora unsprezece fără un sfert, seara, când am văzut în viziune acest nor minunat. Fratele Branham era îmbrăcat în costum, era aplecat în faţă şi a fost ridicat în sus în acest nor. În această viziune eu i-am spus: „Frate Branham, tu nu eşti Fiul omului. De ce te văd eu  în acest nor?” Neştiind că acela a fost minutul în care el a fost luat Acasă. Poate aceasta nu înseamnă prea mult pentru voi, dar pentru mine are o însemnătate foarte mare.

Nu doar Elisei a avut o astfel de trăire. Ilie i-a spus lui Elisei: „Când tu mă vei vedea când voi fi răpit de la tine”. Da, atunci când mă vei vedea că voi fi ridicat în sus….” Pentru aceasta, cu autoritate divină, pot s-o spun în Numele Domnului că mesajul a fost purtat în 144 de ţări, prin har; pot să spun că în peste 600 de oraşe, în peste 144 de ţări am vestit Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia veşnic valabilă, revenirea lui Hristos şi tot ceea ce aparţine de mesajul divin. Şi Dumnezeu a dăruit har ca în 172 de ţări noi să ne îngrijim de aceste grupuri care cred cum zice Scriptura, care cred că suntem aproape de revenirea lui Isus Hristos. Fraţi şi surori, totul este har. Şi toate limbile pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziţie. Cine şi-ar fi închipuit în anul 1955 că această Evanghelie va fi propovăduită în toate limbile, aşa cum Domnul nostru a şi spus: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor”. Ruşilor trebuie să le-o propovăduieşti în ruseşte, chinezilor în chineză, spaniolilor în limba spaniolă. Şi Dumnezeu S-a îngrijit de toate limbile şi toate popoarele; toate popoarele ascultă Cuvântul Domnului. Acesta este har şi încă o dată har, că noi avem o aşa mare parte la ceea ce face Dumnezeu acum.

Fraţi şi surori, s-o mai spunem încă o dată aşa cum am citit: „De la cel mai mic până la cel mai mare toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”. Toţi aud acelaşi Cuvânt, toţi cred, toţi primesc aceeaşi descoperire şi acum Mireasa este adusă înapoi în cadenţă.

Eu amintesc cu o foarte mare durere: în toate despărţirile şi toate direcţiile care există acum, toţi se referă la fratele Branham, dar niciunul din ei nu se referă la Scriptură. Acel bărbat care mi-a pus 45 de întrebări mi-a scris să-i răspund: „Dar te rog doar pe baza afirmaţiilor fratelui Branham. Şi nu pe baza a ceea ce zice Scriptura”. Apoi vă puteţi da seama ce se întâmplă în interiorul meu. Dar cel mai îngrozitor lucru din tot ceea ce am văzut şi am auzit vreodată este că acum s-a întâmplat într-o ţară est europeană: pe un mormânt care este luminat este pusă fotografia, pe care noi cu toţii o cunoaştem, cu Faţa Domnului, şi textul din Luca 21:27: „Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare şi toţi ochii Îl vor vedea, şi aceia care L-au străpuns”. Eu am fotografia în biroul meu. Voi nici nu vă puteţi da seama ce se petrece în interiorul meu.

O mai spunem o dată: harul ca să rămânem treji, harul să rămânem în Cuvânt, harul să rămâi în har şi să fim mulţumitori pentru slujba fratelui Branham pe care o putem aşeza în Scriptură. Noi nu predicăm pe un om, ci noi Îl predicăm pe Isus Hristos, Cel răstignit. Toţi ceilalţi să facă ceea ce nu pot lăsa. Noi Îi dăm cinstea numai lui Isus, Domnului şi Răscumpărătorului nostru. Şi-I suntem foarte mulţumitori pentru slujba tuturor prorocilor, pentru slujba lui Pavel şi a tuturor robilor lui Dumnezeu.

Fraţi şi surori, permiteţi-mi să mai fac o observaţie. Corintenii aveau ceea ce Pavel a scris corintenilor; efesenii aveau ceea ce Pavel a scris Bisericii din Efes; galatenii aveau ceea ce a scris Pavel galatenilor. Dacă am citi exact, am vedea că acolo este scris: „După ce va fi citită această epistolă la voi, faceţi aşa ca să fie citită şi în Biserica laodicenilor; şi voi, la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodiceea” (Col. 4:16).

Ceea ce vreau să vă spun este – aceasta o spun cu mare mulţumire – că noi avem fiecare epistolă pe care a scris-o Pavel corintenilor, romanilor, galatenilor, filipenilor. Noi avem totul, avem fiecare epistolă care este în legătură cu istoria mântuirii şi a Bisericii şi este cuprinsă aici în Noul Testament care ne-a fost lăsat. Cine a avut atunci descoperirea? Cei mai mulţi nu mai erau în viaţă. Descoperirea de pe insula Patmos i-a fost împărtăşită lui Ioan foarte târziu. Au auzit corintenii de aceasta? Au ştiut toţi ceilalţi de aceasta? Fraţi şi surori, eu v-o mai spun o dată: să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru acest Cuvânt sfânt, preţios şi veşnic valabil al lui Dumnezeu, pentru Vechiul şi Noul Testament. Tot ceea ce Dumnezeu a spus vreodată este scris aici în Biblie. Şi acum noi cu toţii putem citi şi să-I mulţumim lui Dumnezeu din inimă.

De ce un frate Frank s-a dus pe insula Patmos în anul 1980? Pentru că mi-a fost pe inimă: „Doamne descoperă-mi Cuvântul Tău? Eu am spus atunci cu lacrimi: „Doamne, prorocii nu mai sunt. Ioan nu mai este aici. Fratele Branham nu mai este aici. Dar Tu nu numai că eşti în acest loc, Tu eşti aici, aici, aici în Biblie”. Eu am citit şi recitit fiecare capitol unul după altul, am mers în sus şi-n jos şi trebuie să vă spun că Dumnezeu a dăruit har. Nu a mai rămas niciun punct neclar despre care am putea discuta. Dumnezeu ne-a descoperit totul.

Să mai citim din 1 Corinteni 11. Inima mea este plină de mulţumire pentru tot ceea ce a făcut Domnul deja. Fie ca astăzi El să-i  binecuvânteze pe toţi care sunt în legătură directă. Dacă sunt în Japonia, în British Columbia, în Edmonton, Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi care ne ascultă.

Aici în 1 Cor. 11 Pavel ne scrie începând de la v. 23: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: «Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.» Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: «Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.» Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta”.

Aici noi avem tot ceea ce aparţine de Cină. Şi ceea ce trebuie să fie spus: „Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi”. Aceasta noi o vom face cu toţii. În timp ce ne cercetăm noi ne uităm spre Golgota unde Mielul lui Dumnezeu Şi-a vărsat Sângele, ne uităm în sus spre Locul preasfânt. Perdeaua s-a rupt şi Domnul nostru, ca Mare Preot, a intrat cu însuşi Sângele Său în Locul preasfânt ceresc şi a adus Sângele pe tronul harului. Noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Păcatele noastre sunt iertate. Primiţi-o prin har şi prin credinţă, acceptaţi-o şi nu vă mai îndoiţi niciodată de aceasta! Blestemată să fie necredinţa. Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră. Credeţi şi împreună noi vom vedea slava lui Dumnezeu. Dumnezeului nostru Îi dăm cinstea în Numele sfânt al lui Isus. Amin.

Iubite Domn, Tu credinciosule, veşnic Dumnezeu, Ţie Îţi spunem din toată inima: Mulţumesc! Îţi mulţumim pentru lucrarea isprăvită, pentru iertare, pentru împăcare, pentru har şi pentru mântuire. Îţi mulţumim că Tu ai putut sărbători Cina cu noi. Iubite Domn, noi purtăm nădejdea vie şi făgăduinţa: că noi, împreună cu Avraam, Isaac şi Iacov, cu toţi cei desăvârşiţi şi neprihăniţi ai Vechiului şi Noului Testament, noi vom sărbători Cina împreună cu Tine. Iubite Domn, împreună Îţi mulţumim că ne-ai dăruit posibilitatea să purtăm Cuvântul Tău pe întregul pământ, ultima chemare, ultimul mesaj să răsune: „Iată mirele, pregătiţi-vă să-L întâmpinaţi!”.

Iubite Domn, dacă sunt tineri sau bătrâni, mici sau mari, dăruieşte-ne har tuturor; conform primei predici din ziua de Rusalii este valabilă această făgăduinţă: „făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru” (Fapte 2:39).

Binecuvântează-i pe toţi cei în vârstă, pe toţi cei operaţi, pe toţi aceia care au nevoie de îngrijire, pentru ca nimeni să nu se îndoiască. Binecuvântează-i pe toţi tinerii în problemele şi încercările lor! Fii Tu cu noi toţi. Ridică-Ţi Tu Faţa peste noi şi dăruieşte-ne pacea şi binecuvântarea Ta. Acum Te rugăm binecuvântează Tu masa de dragoste, fii cu noi. Noi suntem legaţi în dragostea Ta şi Ţie Îţi spunem: mulţumesc pentru tot, în Numele sfânt al lui Isus! Aleluia! Amin.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *