Predica de la Krefeld

Ewald Frank

 

Cuvântul de introducere din 1 Ioan 3:19-24: „Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom linişti inimile înaintea Lui, în orice ne osândeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi cunoaşte toate lucrurile. Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său, Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El. Cine păzeşte poruncile Lui rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat”.

Noi nu doar cântăm, ci noi o credem din toată inima: Numele Lui este Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. Da, este pur şi simplu puternic că noi toţi putem fi legaţi în Domnul. Ştim că Dumnezeu lasă să răsune ultimul mesaj şi toţi aceia care sunt din Dumnezeu ascultă şi sunt atenţi la ceea ce are Domnul să ne spună.

Apoi vă rog să nu zâmbiţi, dar avem o întrebare ciudată, care n-a mai fost pusă aici, dar care ne face să râdem. Întrebarea pusă este: „Au voie fraţii şi surorile să se salute cu un sărut?” Aceasta cu referinţă la 2 Cor. 13. Fraţi şi surori, trebuie să spunem cât de important este să nu se citească doar un singur verset, ci să se citească versetul care este scris înainte şi versetul care este scris după aceea; şi apoi nu va mai fi nicio întrebare.

Să citim ambele versete. 2 Cor. 13.11: „Încolo, iubiţi fraţi, bucuraţi-vă, lăsaţi-vă corectaţi, primiţi mustrarea, fiţi un cuget şi paşnici, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi”. (În traducerea Cornilescu: „Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, îmbărbătaţi-vă, fiţi cu un cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi”.) Aici este adresat fraţilor: Salutaţi-vă unii pe alţii. „Spuneţi-vă unii altora sănătate, cu o sărutare sfântă. Toţi sfinţii vă trimit sănătate. Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu, şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! Amin”. Noi vedem cât este de important să nu se citească doar un verset, ci şi ceea ce este scris înainte şi ceea ce este scris după aceea.

Fraţi şi surori, noi cu toţii am înţeles că trăim într-un timp deosebit de important. Este cu adevărat timpul sfârşitului în toate domeniile, la toate nivelele. Dacă, de exemplu, luăm partea care ni se adresează nouă, vedem că această Evanghelie a Împărăţiei lui Dumnezeu este predicată tuturor popoarelor. Aceasta priveşte pe aceia care au fost hotărâţi să audă Cuvântul, să-l creadă, să primească ultimul mesaj divin şi să fie aduşi înapoi la început. La fel vedem şi toate celelalte evenimente care îşi iau decursul lor. Ordinea divină în căsnicie, în familie se pare că nu mai este valabilă, toate au deraiat şi nu ştim încotro merg. Dar ştim un lucru:  toate acestea vor sfârşi acolo unde calea largă se sfârşeşte pentru toţi aceia care n-au ascultat de Cuvânt şi nu s-au lăsat cuprinşi de harul lui Dumnezeu. Noi nu putem schimba acest lucru.

Pe mine mă mişcă ceea ce s-a aflat în toată lumea cu referire la data de 27 ianuarie şi ceea ce s-a întâmplat la Auschwitz cu cele şase milioane de iudei. Eu o spun dintr-un anumit motiv, pentru că aceasta a fost o întrebare care a ars în inima mea; la începutul anilor ’50 când s-a făcut de cunoscut ce s-a întâmplat acolo, noi am ştiut ce este scris în Geneza 12:3: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema”. Voi vă puteţi închipui că toate crimele acelea au fost puse în seama germanilor. Dacă ai un paşaport german, şi apoi dintr-o dată în Australia şi apoi în Noua Zeelandă, după o adunare, un frate vine şi-ţi spune: „Ascultă, tu eşti primul german pe care eu îl pot primi şi îl pot accepta”.

Pe mine m-a mişcat foarte mult că după cel de-al Doilea Război Mondial, toţi credincioşii, indiferent de biserică sau grupare, au organizat ore de rugăciune, pentru că toţi am avut impresia că este un blestem peste ţara noastră din cauza lucrurilor care s-au făcut cu evreii. Apoi a venit acea zi de 2 decembrie 1962, când fratele Branham, din cerul senin, a spus: „Frate Frank, nu-ţi face griji! Peste Germania nu este niciun blestem. Dumnezeu va trage la răspundere pe cei responsabili, cei care au făcut aceste lucruri”. Nu vă puteţi închipui ce s-a petrecut în mine în acea clipă.

Dacă aruncăm o privire scurtă în istorie, atunci noi trebuie să vorbim despre începutul împărăţiei romane. Noi cunoaştem împărăţia babiloniană, medo-persană, greacă şi apoi a venit împărăţia romană. Cu toţii ştim ce s-a întâmplat în anul 63 şi în anul 31, înainte de Hristos, când anumite teritorii au fost incluse în împărăţia romană. Doresc să ating încă un singur punct, care nu ţine de propovăduire: când învăţătura trinitară a fost inventată, cu adevărat prin această trinitate poporul Israel a fost blestemat pentru prima dată.

Apoi în anul 321, după Hristos, sabatul le-a fost interzis iudeilor, duminica le-a fost impusă şi sinagogile au fost închise şi transformate în grajduri pentru porci. Este de neconceput ce s-a făcut cu evreii în toţi aceşti ani. În şapte cruciade, din anul 1095 până în anul 1292, milioane şi  milioane de oameni au fost ucişi doar pentru că erau evrei. Dar încoronarea întregii lucrări a avut loc în timpul nostru. Îi mulţumim Domnului Dumnezeului nostru că nu avem nicio vină, ci cu adevărat Domnul Dumnezeu îi va trage la răspundere doar pe aceia care au săvârşit aceste fapte.

La deschiderea celor şapte peceţi, în a cincea pecete, fratele Branham a spus că toţi acei iudei care au fost ucişi – printre ei fiind şi cei din al Treilea Reich – strigau după răzbunare şi lor le-a fost dată câte o haină albă şi „li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei”. Fraţi şi surori, aici noi avem o mare avertizare care ar trebui să ne cuprindă în adâncul adâncului nostru. Ce a spus Domnul nostru atunci când El a plâns pentru Ierusalim? În Luca 21 este partea în care timpul sfârşitului este luminat încă o dată. Dar în Luca 19:42, El plânge asupra Ierusalim şi spune: „O, Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea!”

În Evanghelia lui Luca 11:52 avem mustrarea pe care Domnul a exprimat-o atunci: „Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedicat să intre”. Apoi dacă deschidem la Cuvântul din Evanghelia lui Luca 7, de la vers. 27, vedem cum Domnul nostru încadrează biblic slujba lui Ioan Botezătorul şi apoi în vers. 30 spune: „Dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui”. Aici noi avem o puternică avertizare care ne trece prin măduva oaselor. Ioan Botezătorul era un proroc făgăduit despre care Domnul a spus: „Iată, Eu voi trimite pe solul Meu înaintea Mea care Îmi va pregăti calea Mea”. Iar cărturarii, cu răstălmăcirile lor, se sărbătoreau pe ei înşişi şi n-au recunoscut ziua cercetării pline de har.

Apoi în Luca 21:24 Domnul a trebuit să exprime sentinţa, spunându-le ce se va întâmpla: „Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor”. Aceasta a fost sentinţa exprimată. Fraţi şi surori, ce se va întâmpla cu toţi aceia care resping mesajul şi mesagerul pe care Dumnezeu l-a rânduit şi l-a făgăduit pentru timpul nostru şi îşi bat joc de el? Ce va fi cu ei?

Fraţi şi surori, Dumnezeu ne-a dăruit harul să recunoaştem, să primim, să credem şi să ne fie descoperit, că Domnul a dat o făgăduinţă pe care a împlinit-o în timpul nostru. De aceea suntem un popor ales, suntem o preoţie sfântă, gloata întâilor născuţi, cei care am fost răscumpăraţi prin sângele Lui. Acest lucru a fost amintit în cântări: „prin sângele Mielului”. Când un necredincios ascultă şi aude, „spălat în sânge” atunci el se gândeşte: „Cum să se petreacă aşa ceva?” „Ce să fie aceasta?”

Atunci trebuie să te întorci la început şi să ştii că viaţa este în sânge. Domnul a spus: „Omul s-a făcut un suflet viu”. Apoi trebuie să ştii că în grădina Edenului au fost jertfiţi primii doi mieluşei pentru ca Adam şi Eva să fie îmbrăcaţi. Atunci trebuie să ştii cine a jertfit un miel. De exemplu, Abel. Trebuie să mai ştii că în Exod cap. 12 este scris: „Când Eu voi vedea sângele, atunci voi trece (ocrotitor) pe lângă voi şi nu vă voi face niciun rău”. Fraţi şi surori, noi nu propovăduim doar un mesaj al timpului de sfârşit, ci noi propovăduim mântuirea deplină pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o prin har în Isus Hristos, Domnul nostru. Şi că El, ca Miel al lui Dumnezeu, Şi-a vărsat sângele pentru ca noi să fim spălaţi, mai albi ca zăpada.

În predica „Recunoaşteţi ziua şi mesajul ei”, la pagina 25, fratele Branham a spus: „Vedeţi voi mesajul ceasului? Puteţi voi înţelege unde ne aflăm noi? Mesajul din Scriptură vă descoperă în ce ceas trăim. Isus le-a reproşat israeliţilor: «Dacă voi aţi fi recunoscut ziua cercetării şi ce slujeşte pentru pacea voastră!» Într-o zi El s-a uitat de pe muntele Măslinilor spre Ierusalim şi a spus: «Ierusalime, Ierusalime… ». Şi plângea”.

Înainte de aceasta, la pag. 22, fratele Branham ni s-a adresat nouă cu cuvintele: „Ce să fie restituit în aceste zile din urmă? Ascultaţi, fraţilor din bisericile creştine: sărbătoarea originală de la Rusalii, aşa cum a fost la început, trebuie să fie restituită. Ea va fi restituită, înainte să răsune sărbătoarea trâmbiţelor pentru Israel. Trebuie să fie restituită şi trebuie să fie ceva prin ce se întâmplă”. Şi apoi vin ultimele versete din prorocul Maleahi care ne spun că inima copiilor va fi întoarsă la credinţa părinţilor. Este atât de minunat să ştii că Dumnezeu are un plan de mântuire şi că noi îl putem crede din inimă. Noi n-am urmat unor basme meşteşugit alcătuite, ci noi am urmat Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu şi până astăzi noi credem din toată inima aşa cum zice Scriptura.

Este interesant să citeşti cât de des este scrisă în Noul Testament formularea: „aşa cum zice Scriptura” sau „cum este scris”. Citiţi o dată şi vedeţi, este folosită aproape de 150 de ori. În Noul Testament este dovedit că tot ceea ce a fost anunţat în Vechiul Testament, prin profeţie, s-a împlinit şi încă se împlineşte până astăzi. Domnul nostru a citit atunci şi a putut spune: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit”. Dumnezeu ne-a dăruit harul ca să auzim, să credem Cuvântul acestui ceas şi să ne fie descoperit. Este marele cadou pe care Dumnezeu ni l-a dăruit prin har.

Apoi noi ne întoarcem la faptul că noi, cei care am devenit credincioşi, trebuie să facem un început corect. Toţi trebuie să părăsească calea cea largă care duce la nenorocire, să intre prin poarta cea strâmtă şi să păşească pe calea cea îngustă. Domnul nostru vine şi ne spune în Matei cap. 11: „Veniţi la Mine!” Calea a fost pregătită şi noi putem veni la Domnul nostru. În mod deosebit, toţi aceia care sunt noi în mijlocul nostru, toţi tinerii, toţi aceia care încă nu L-au trăit pe Domnul. Aici o avem scris negru pe alb.

În Matei cap. 11 ne-a fost spus, începând de la vers. 28: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”. Odihnă în Dumnezeu, pace cu Dumnezeu, prin credinţă în lucrarea isprăvită pe crucea Golgotei. Tuturor celor ce vin la Domnul, acelora le este spus în vers. 29: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre”. „Luaţi jugul Meu asupra voastră!”

Voi ştiţi ce este un jug. Într-un jug două animale merg împreună în cadenţă. Un jug se pune pe grumazul boilor ca ei să nu se frece unul de altul, ci fiecare din ei să aibă loc şi să meargă în cadenţă. Noi trebuie să păşim în cadenţă cu Domnul nostru. Trebuie să fim aduşi în această stare de a fi în conformitate cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu. „Luaţi jugul Meu asupra voastră, nu mergeţi singuri, fiecare pentru sine, ci împreună cu Mine!”

Enoh a umblat cu Dumnezeu. Noi trebuie şi putem să umblăm cu Dumnezeu în conformitate cu scumpul şi sfântul Său Cuvânt. Deci: „Veniţi la Mine!”, nu la predicator. Vino la Domnul, El te cheamă, nu predicatorul! Predicatorul dă chemarea, dar Domnul este Cel ce strigă: „Veniţi voi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, Eu vreau să vă dau odihnă pentru sufletele voastre”.

Apoi în Matei cap.10, de la vers. 36 este descris ce ni se poate întâmpla dacă am devenit credincioşi cu adevărat. Cine a devenit cu adevărat credincios nu poate încheia niciun compromis. Noi am luat o hotărâre pentru Domnul, aşa cum El a luat o hotărâre pentru noi. Este scris în Matei 10:36: „Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.  Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine”. Apoi vine în vers. 39: „Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga”.

Este pur şi simplu hotărârea pe care noi am luat-o şi aşa rămâne. Şi toţi ceilalţi care iau aceeaşi hotărâre vor merge împreună cu noi. Cine nu ia aceeaşi hotărâre pentru Domnul, va fi împotriva noastră. Aceasta noi nu o putem schimba.

Apoi în Matei 10 de la vers. 38 este scris ce trebuie să mai facem: „Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine”. Deci jugul, apoi să-ţi iei crucea şi să-L urmezi pe Domnul. Căile credincioşilor nu sunt presărate cu petale de trandafir, ci sunt pline cu spini. Dar Dumnezeu ne-a dăruit harul să-i putem iubi pe toţi, chiar dacă noi suntem urâţi. În Vechiul şi în Noul Testament avem făgăduinţa că Domnul va fi cu noi şi că tot ceea ce va face duşmanul nu va avea niciun efect.

În Isaia 66:2 avem făgăduinţa: „Toate aceste lucruri, doar mâna Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa – zice Domnul. – Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu”. Prin harul Său, Domnul trebuie să ne dăruiască o inimă care nu se împietreşte, ci acceptă şi primeşte totul prin credinţă. În Isaia 54, Domnul ne-a dat făgăduinţa că nicio armă care este făurită  împotriva noastră nu poate avea biruinţă. Dumnezeu este cu noi până când noi vom vedea ceea ce am crezut. Isaia 54:17: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei osândi,” ca fiind mincinoasă. „Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul”. Puternic verset. Este exact ceea ce ne-a făgăduit Domnul nostru: „Eu voi fi cu voi, şi voi fi în voi, toate zilele până la sfârşitul veacului”.

Să spunem pe scurt pentru ce suntem noi astăzi mulţumitori. De fapt, de ce suntem adunaţi astăzi, aici, din est, vest, sud şi din nord? Pentru că este un Cuvânt din Evanghelia lui Matei, care spune că noi vom veni de la apus şi de la răsărit ca să ascultăm cuvintele Domnului. Dumnezeu cu adevărat S-a îngrijit de tot. Şi să spunem aceasta încă o dată: este har că noi putem veni din est, din vest, din sud şi din nord şi să ne adunăm în acest loc, este har că toată lumea, de la răsăritul până la apusul soarelui, ne poate vedea şi poate avea părtăşie cu noi şi întreg pământul poate afla ceea ce face Dumnezeu în prezent.

Eu la început nu v-am spus ce s-a întâmplat în ultima călătorie misionară. Dar cu adevărat este puternic să trăieşti cum Dumnezeu poartă de grijă în toate popoarele şi în toate limbile ca poporul Său să se adune şi toate predicile să fie înregistrate şi traduse în toate celelalte limbi. Astăzi fratele Hermann Henrich, mi-a arătat o predică pe care am ţinut-o în 1971, în România, care a fost înregistrată şi apoi a fost transcrisă. El mi-a spus: „Predica aceasta este aşa ca şi cum ai fi ţinut-o ieri!” În toţi aceşti ani am propovăduit Cuvântul şi am dat mărturie despre ceea ce ne-a făgăduit Domnul şi despre ceea ce face El în prezent.

Să ne întoarcem la ceea ce s-a întâmplat în ultima călătorie. Toţi fraţii din Nepal, din Vietnam, şi din Cambodgia, au venit să asculte Cuvântul Domnului. Şi eu pot să vă spun sincer, totul a decurs aşa cum a fost planificat, atât zborurile cât şi adunările. În fiecare localitate, cu fiecare ocazie, trebuie să spui: „Aceasta ar putea fi ultima dată”. Ca nimeni să nu mai stea pe gânduri, ci: „Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” Noi suntem mulţumitori lui Dumnezeu. Acum avem invitaţiile în Dubai la Abu Dhabi, unde n-am fost niciodată ca să aducem Cuvântul Domnului. Foametea este prezentă acolo, iar aici avem invitaţiile. Dumnezeu S-a îngrijit de toate lucrurile.

Noi avem ultimul mesaj divin şi toţi cărturarii trec pe lângă acest mesaj. Ei resping botezul în Numele Domnului Isus Hristos şi spun că noi suntem rătăciţi. Nu, nu, nu! Scriptura spune: „Un Domn, o credinţă, un botez”. Biblia nu spune doar ceea ce este scris în Matei 28, dar şi ceea ce este scris în Marcu 16 şi ceea ce este scris în Luca 24 şi ceea ce este scris în Evanghelia lui Ioan cap. 20. Ce este scris acolo? Se face referire la ultima însărcinare care este dusă la îndeplinire şi astăzi pe întregul pământ.

Cum am amintit la început despre Cuvântul din 2 Cor. 13. După Matei 28 trebuie să te duci la Faptele apostolilor, la ziua fondării Bisericii nou testamentare, ca să ştii cum trebuie împlinită însărcinarea divină. Apoi trebuie să mergi mai departe, de la Fapte 2 la Fapte 8, apoi la Fapte 10 şi la Fapte 19 ca să ştii că în Ierusalim, în Samaria sau în Efes, toţi adevăraţii credincioşi au fost botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Dumnezeu ne-a dăruit harul să respectăm modelul biblic, să ne întoarcem la el, ca să ştim că ceea ce a făcut Dumnezeu la început, ce a poruncit El şi felul cum s-a dus la îndeplinire la început, este valabil până când El va reveni, până când Domnul nostru va reveni ca să ne ia Acasă. Dar cu cine poţi vorbi despre aceste lucruri? Dumnezeu trebuie să vorbească cu oamenii. Şi trebuie să fii atent chiar şi atunci când dăm mărturie, dacă oamenii ne ascultă şi dacă ei înţeleg cu adevărat că nu noi suntem aceia care vorbim, ci Domnul le vorbeşte prin Cuvântul Lui.

Noi de fiecare dată ne întoarcem la însărcinarea pe care Domnul Dumnezeu i-a dat-o fratelui Branham, pentru că el a fost trimis cu un mesaj care premerge cea de-a doua venire a lui Hristos.  Dumnezeu ne-a călăuzit în aşa fel ca noi să aflăm de acest mesaj, să fim atinşi, să-l credem şi să-l primim. Totul este doar har. Noi putem mulţumi din inimă că Dumnezeu, în tot ceea ce a făgăduit, veghează asupra făgăduinţelor şi le împlineşte la timpul Său. Deci, înapoi la început, înapoi la învăţătura apostolilor aşa cum a fost cu adevărat la început. Şi aşa va rămâne până la sfârşit.

Domnul va desăvârşi planul Său de mântuire cu Biserica dintre naţiuni şi apoi El Se va întoarce spre Israel şi va desăvârşi planul Său de mântuire cu Israelul. În Apoc. 7 putem citi două lucruri: mai întâi despre cei 144.000 care vor fi pecetluiţi, apoi despre gloata care va trece prin necazul cel mare, despre care este scris că şi: „Ei şi-au spălat hainele în sângele Mielului”. Şi dacă există oameni care afirmă că Sângele nu mai este pe tronul de har, atunci să ştie că Sângele rămâne pe tronul de har până când şi ultimul va fi curăţat. Suntem pur şi simplu mulţumitori.

Fraţi şi surori, eu nu pot intra în toate detaliile, dar într-un e-mail este scris că „fratele Branham, ca proroc, s-a rugat pentru fratele cutare şi cutare şi l-a pus în slujbă. Şi dacă acest frate, care a fost pus în slujbă de fratele Branham, a primit descoperirea despre cele şapte tunete, atunci noi trebuie să s-o credem şi să s-o primim”. Da, da. Eu doresc oameni peste care Domnul Şi-a pus mâinile, nu doisprezece fraţi. Au fost doisprezece fraţi pentru care s-a rugat fratele Branham. O spun dintr-un anumit motiv, pentru ca să păstrăm respectul faţă de Dumnezeu şi Cuvântul Lui. Dacă glasul din cer a spus: Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!” Aceasta este suficient pentru mine. Aceasta este suficient pentru mine o dată pentru totdeauna. Restul îl predăm în braţul lui Dumnezeu.

Însărcinarea noastră este să credem ce şi cum zice Scriptura. Pregătirea noastră prin har s-o trăim şi să credem că tot blestemul, toată osânda şi toate păcatele au fost luate de la noi. Noi suntem cu adevărat într-o mare aşteptare a ceea ce va face Dumnezeu la sfârşit în Biserica Mireasă prin har. Dumnezeului nostru cu adevărat Îi dăm cinste pentru aceasta.

În ce priveşte al Treilea Reich şi prigonirea iudeilor, eu sunt încă foarte trist, ca să nu spun foarte apăsat. Dar Dumnezeu S-a îngrijit şi pentru aceasta mi-a şi dat răspunsul.

Noi Îi putem spune totul Domnului şi totul va fi bine cu noi toţi. „Şi Duhul şi Mireasa spun: «Vino!» şi cine aude să spună: «Vino!»” Toţi aceia care, cu adevărat, au acceptat şi au primit, sunt mulţumitori şi bucuroşi în inima lor pentru că au auzit ultimul mesaj şi pot crede aşa cum zice Scriptura.

Să facem un rezumat. Domnul a plâns atunci asupra Ierusalimului. El i-a acuzat pe cărturari că ei au pus mâna pe cheia cunoştinţei mântuirii şi au zădărnicit planul de mântuire pentru ei înşişi, nelăsându-se botezaţi de Ioan. Ce le va spune Domnul, cărturarilor din timpul nostru? Ei au pus mâna pe chei. De ce i-a spus Domnul lui Petru, după ce îi dăruise descoperirea: „Ţie îţi voi da cheile Împărăţiei”? Accesul, descoperirea lui Isus Hristos, cheia credinţei i-a fost dată şi noi păşim pe pământul descoperirii. Nu este doar o conversaţie a lui Petru cu Domnul, ci este în legătură cu descoperirea: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”.

Eu spun aceasta din cauza acelora care mai sunt legaţi, care nu se pot ajuta, care sunt trişti, care se luptă, se roagă şi nu pot străpunge şi nu ştiu ce să facă mai departe. Noi avem astăzi în mijlocul nostru oameni tineri care cu adevărat au nevoie de harul lui Dumnezeu, de eliberarea interioară. Aceasta poate fi acea zi! Noi am citit despre aceasta. Domnul spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă pentru sufletele voastre”. Doar dacă Dumnezeu Îşi poate descoperi mântuirea deplină în noi, atunci noi ne putem pleca sub jugul Lui. Numai atunci ne putem lua crucea şi să-L urmăm. Nu o cruce din lemn pe care o ducem în spate sau ne-o atârnăm de gât. Nu! Ci luăm asupra noastră toată ocara din cauza Domnului. Pe cât de sigur purtăm aici ocara, pe atât de sigur vom vedea slava lui Dumnezeu. Şi apoi crucea o schimbăm cu o coroană. Cine va rezista până la sfârşit acela va fi încoronat. Vă rog, fie ca astăzi toţi care sunt în necaz, toţi care au nevoie de eliberare, primiţi-o astăzi! Aceasta îmi este astăzi pe inimă, când am citit cuvintele pe care Domnul Însuşi le-a spus: „Veniţi, voi toţi, veniţi toţi cei trudiţi şi împovăraţi. Eu vreau să vă dau odihnă, vreau să vă dau linişte şi pace”.

Fraţi şi surori, eu doresc şi Dumnezeu doreşte ca toţi cei ce ascultă Cuvântul în acest timp, să-L trăiască pe Dumnezeu în mod personal, să trăiască harul şi mântuirea deplină în mod personal. Şi apoi mesajul nu va fi doar la nivelul minţii, ci va fi pus în inimă prin descoperirea Duhului. Atunci noi Îl putem urma pe Domnul în toate lucrurile. Fie ca Domnul să aibe calea Lui cu noi toţi! Noi credem ceea ce zice Scriptura, noi credem ceea ce a făgăduit Dumnezeu, noi am acceptat-o şi am primit-o. Şi noi ştim că Domnul l-a trimis pe robul şi prorocul Său. El i-a spus: „Aşa cum Ioan Botezătorul a premers primei veniri a lui Hristos, la fel eşti tu trimis cu un mesaj care va premerge cea de a doua venire a lui Hristos!” Dumnezeu Însuşi a vegheat asupra Cuvântului Său.

Ioan Botezătorul a putut spune: „Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis: «Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt şi cu foc»”. De aceea, a putut el spune: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”. Aceasta a fost siguranţa de la începutul slujbei şi însărcinării lui: „Eu însumi nu L-am cunoscut, dar Acela care m-a trimis, Acela mi-a spus…”. Fiecare slujitor al lui Dumnezeu primeşte o însărcinare directă şi ştie exact ce are de făcut. Suntem atât de mulţumitori că Dumnezeu ne-a dăruit acest har.

Aşa cum am citit în predica aceasta a fratelui Branham, Dumnezeu a făgăduit că va restitui totul, aşa cum a fost în ziua de Rusalii. Şi cum s-a întâmplat atunci? Prin revărsarea Duhului Sfânt! Şi când s-a întâmplat această revărsare cu Duhul Sfânt? După ce Domnul a cuprins tot ceea era scris în proroci, în Moise şi în Psalmi şi le-a spus ucenicilor Săi: trebuia să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi”, aşa cum este scris în Luca cap. 24.

Fraţi şi surori, n-a făcut Domnul acelaşi lucru şi cu noi? Nu ne-a adunat El din toate popoarele ca popor al Său? Nu a început cu ceea ce este scris în Moise, în Psalmi şi în Proroci? Nu ne-a descoperit El totul şi ne-a adus în conformitate cu Cuvântul Său şi cu voia Lui, astfel ca revărsarea Duhului Sfânt, ploaia târzie să poată veni peste Biserică, care nu este călăuzită de cărturari şi farisei, ci este călăuzită de Duhul lui Dumnezeu în tot adevărul? Aşa cum a fost la început, la fel este acum la sfârşit. Şi noi vom trăi prin har că toţi care acum suntem introduşi în învăţătura profetică, în acest Cuvânt, suntem aduşi în conformitate cu Dumnezeu şi cu Cuvântul Lui. Dumnezeu S-a îngrijit pentru aceasta şi puterea Duhului Sfânt va fi descoperită.

Pe cât de sigur Domnul ne-a învăţat toate lucrurile şi ne-a deschis mintea pentru Scripturi, pe atât de sigur putem noi crede aşa cum a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Dacă noi vorbim despre har, atunci noi ştim despre ce vorbim: „Voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur” (Rom. 9:15). Dumnezeu a vegheat asupra Cuvântului Său, ne-a adus înapoi la început, învăţătura ne-a dăruit-o prin har şi El Îşi va încheia lucrarea prin puterea Duhului Sfânt. Şi nici unul dintre noi nu va avea prea puţin, cu toţii vom tresălta de bucurie şi vom lăuda pe Dumnezeu. El veghează asupra Cuvântului Său, El veghează asupra poporului Său şi va aduce totul la împlinire prin har. Lui, atotputernicului Dumnezeu Îi dăm slava, cinstea, mărirea şi închinarea, acum şi în vecii vecilor. Amin!

Să ne ridicăm în picioare. Să rămânem în rugăciune şi să credem. Acum vreau să întreb, câţi din cei prezenţi aici vor să-şi dedice viaţa lor Domnului? Cu adevărat să şi-o dedice Lui, cu adevărat să poată recunoaşte că această seară, această zi este predestinată pentru ei, astfel ca niciunul să nu plece aşa cum a venit, ci toţi să primească chemarea Domnului şi să primească oferta harului pentru ei înşişi: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi”. Din toţi cei care au venit la El, niciunul n-a fost respins. El i-a ajutat pe toţi, i-a iertat pe toţi şi le-a dăruit har tuturor. Şi El este acelaşi ieri, azi şi acelaşi în veci.

Ce este scris în prorocul Isaia? Dacă păcatele voastre sunt roşii ca sângele, se vor face albe ca zăpada. Aceasta este scris chiar la începutul cărţii Isaia, în cap. 1, v. 18: „Veniţi totuşi să ne judecăm, aşa vorbeşte Domnul. De vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca albe lâna. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (vers. 19). Doar să fim binevoitori şi ascultători.

Noi cântăm încă o dată Crede numai şi toţi care astăzi doresc să vină în faţă pot veni.

El ne-a chemat. Noi venim la El. Noi primim ceea ce El ne-a dăruit. Cu adevărat s-a întâmplat pentru tine şi pentru mine, pentru noi toţi. Nimeni nu trebuie să mai facă ceva. Prin credinţă să primim şi să acceptăm ceea ce El a făcut pentru noi toţi. Iubiţilor, primiţi-o aşa prin credinţă şi acceptaţi că astăzi Domnul a permis să răsune chemarea, că voi aţi urmat această chemare, că ziua de astăzi este ziua pe care Domnul a pregătit-o pentru voi, pentru voi toţi care aţi venit. Şi iubiţilor este cu adevărat aşa că astăzi Domnul încă mai dăruieşte har, iertare şi mântuire deplină. Puteţi voi crede? Puteţi voi cu toţii crede cu adevărat din toată inima? Puteţi crede din toată inima? El a purtat vina mea, El a luat pedeapsa mea asupra Lui, prin rănile Lui eu sunt răscumpărat.

Domnul nostru a spus în Matei 26, că El Îşi va vărsa sângele pentru mulţi spre iertarea păcatelor. Şi El a şi făcut acest lucru. Apoi Pavel scrie efesenilor: „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”. Primiţi-o astăzi prin credinţă. În Efeseni 1:7: În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor”. S-o spunem cu toţii împreună. S-o spunem împreună: În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Nu va avea loc cândva, ci o avem acum: „În El avem răscumpărarea”. Vă rog, în mod deosebit pe toţi tinerii, primiţi-o pentru voi. Acceptaţi-o prin credinţă. Şi aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul pentru voi.

Iubitule Domn, noi credem că aceasta este ziua pe care Tu ai făcut-o pentru noi toţi şi că noi am luat decizia pentru Tine. Noi astăzi venim înaintea Ta şi privim spre Tine, Cel răstignit, care a strigat: S-a isprăvit!”. Tu Ţi-ai vărsat sângele Noului legământ pentru Biserica Noului legământ, ne-ai iertat toată vina păcatelor noastre şi ai reparat toată dauna. Iubite Domn, eu Te rog pentru fiecare în parte, pentru toţi aceia care au venit în faţă, pentru toţi aceia care cred din toată inima lor, indiferent unde se află ei acum. Dăruieşte-ne siguranţa în credinţă că Tu ne-ai acceptat şi ne-ai primit şi că noi suntem proprietatea Ta pentru timp şi veşnicie.

Iubitule Domn, Îţi mulţumesc din toată inima. Aceasta este o realitate divină, Tu însuţi ne-ai chemat: „Veniţi la Mine, voi toţi!” şi noi toţi am venit la Tine. Noi Ţie Îţi mulţumim din inimă că Tu ne-ai primit şi ne-ai acceptat aşa cum suntem. Ţie, credinciosule Domn, Îţi mulţumim pentru aceasta şi Te rugăm binecuvântează-i pe toţi. Îţi mulţumim încă o dată că această zi a fost pregătită de Tine şi Ţie Îţi mulţumim pentru toţi aceia care au venit la Tine, care au acceptat şi au primit harul, mântuirea şi iertarea. Lăudat şi cinstit să fie minunatul şi sfântul Tău Nume, Isus. Aleluia! Şi încă o dată: Aleluia! Amin!

Acum doresc să vă întreb: câţi sunt aici care au nevoie de vindecare? Ridicaţi scurt mâinile voastre. Sunt unii aici. Cu adevărat este scris: „Prin rănile Lui suntem vindecaţi.” Aceasta nu este scris doar în Vechiul Testament ca făgăduinţă, este scris şi în Noul Testament că noi prin rănile Lui suntem vindecaţi. În 1 Petru 2:24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn”. Amin! El a purtat păcatele tale, ale mele, ale noastre, atunci, în trecut. S-a isprăvit! S-a isprăvit! Păcatele noastre le-a purtat în trupul Său, pentru că noi am păcătuit în trup; El a luat asupra Lui toate păcatele noastre, le-a purtat în trupul Său pe lemnul crucii pentru ca noi să fim eliberaţi. „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi”. Aici apostolul ni se adresează aşa de simplu: „Voi aţi fost vindecaţi”. Aceasta o dăm mai departe în Numele Domnului! Prin rănile Domnului, voi toţi care astăzi, aici, credeţi şi primiţi şi acceptaţi, în rănile Lui voi toţi aţi fost vindecaţi! Spuneţi: ”Amin!” În rănile Lui noi toţi am fost vindecaţi. Deci răscumpărarea şi vindecarea ne-au fost dăruite de Dumnezeu Însuşi în Isus Hristos, Domnul nostru.

Apoi în ultimul verset este accentuată pocăinţa: „Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre” (v. 25). O adevărată pocăinţă include vindecarea, răscumpărarea, totul. Noi toţi rătăceam, dar astăzi noi am acceptat şi am primit şi ştim că am trăit pocăinţa noastră prin har.

Iubitule Domn, din însărcinarea Ta, în Numele Tău, noi avem dreptul să o exprimăm: în Tine noi avem răscumpărarea, prin sângele Tău. În Tine avem vindecarea. În Tine avem eliberarea. În Tine avem viaţa veşnică. Iubite Domn, eu Ţie Îţi mulţumesc pentru această zi, în care Tu ai făcut lucruri mari prin har. Şi noi Ţie, doar Ţie Îţi dăm slavă pentru aceasta şi Ţi-i dedicăm pe toţi cei care şi-au dedicat viaţa Ţie. Eu doresc să-i văd din nou pe toţi la Tine în slavă. Noi credem că Tu o vei dărui prin har. Lăudat şi cinstit să fie Numele Tău minunat, Isus!

Iubitule Domn, binecuvântează pe toţi cei care sunt conectaţi on-line, în toate popoarele şi în toate limbile de pe întregul pământ. Ţie Îţi mulţumim din toată inima şi pentru toţi traducătorii noştri. Ţie Îţi mulţumim pentru că Tu faci posibil ca, Cuvântul Tău să ajungă până la marginile pământului. Fiţi cu toţii binecuvântaţi pe toate continentele, în toate limbile, cu binecuvântarea atotputernicului Dumnezeu, în Numele sfânt al lui Isus. Aleluia. Amin. Şi tot poporul să spună: Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Predica de la Krefeld

 

Duminică, 1 Februarie 2015, ora 1000

 

Cuvântul de introducere din Efes. 3:14-21l: „…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ, şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin”. Să ne rugăm:

Iubite Domn, Îţi dedicăm Ţie această adunare. Vino la dreptul Tău. Tu eşti prezent. Revenirea Ta este aproape. Smulge din foc, astfel încât să fie luate decizii. Iubite Domn, Ţie să-ţi fie adusă slava şi lauda. Binecuvântează pe toţi oamenii de pe întreg pământul, binecuvântează pe fraţii şi surorile noastre care acum sunt în legătură cu noi şi cu Tine în toate popoarele, limbile şi naţiunile. Punem totul în faţa Ta şi Îţi mulţumim, că Tu vei face totul bine. Binecuvântat şi lăudat să fie Numele Tău cel minunat şi sfânt al lui Isus. Amin.

Domnului Dumnezeului nostru să-I fie adusă slava. Cred că toţi am venit şi ne-am adunat aici cu mulţumire adâncă, mulţumitori că Domnul ne vorbeşte direct prin Cuvântul Său.

Vă rog, scuzaţi-mă, preaiubiţi fraţi şi surori, mai ales toţi aceia care vorbiţi alte limbi. Deja în al doilea verset pe care l-am citit aici, în toate celelalte limbi a fost folosit un cuvânt care nu a fost spus în original. În Efes. 3:15 citim: „din care îşi trage numele orice familie (paternitate – traducerea germană), în ceruri şi pe pământ”. În toate celelalte limbi este scris: „din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ”. În toate limbile de sub cer este scris cuvântul „familie”. În Biblia noastră este scris „paternitate”. Din cauza introducerii acestui cuvânt, ei au zis: „În ceruri este o familie. În cer nu este numai unul. În cer sunt mai mulţi”. Şi pe aceasta a fost bazată trinitatea; la fel ca în 1 Ioan 5:7 – („Căci trei sunt care mărturisesc în cer”). În traducerea germană a Bibliei, acest verset nici nu este scris. În toate celelalte biblii acest verset este scris în 1 Ioan 5:7: „Căci trei sunt care mărturisesc în cer”. În cer nu sunt trei. În cer este Unul – Singurul Dumnezeu Adevărat.

Menţionăm faptul că exactitatea traducerii în bibliile noastre ne-a fost dăruită prin harul Său: „…orice paternitate”. Noi nu ne rugăm: „familia noastră care eşti în ceruri” ci „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău”. Şi Biblia vorbeşte doar despre un singur Dumnezeu. Aici am putea intra în detalii. Când au fost inventate aceste lucruri? La sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, când a fost inventată învăţătura trinitară, atunci au fost introduse. Se pot citi toate în istoria bisericii. Suntem mulţumitori din toată inima că Dumnezeu ne-a adus înapoi la Cuvântul Său.

Şi ceea ce am citit aici în Efes. 3:20: „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi..”. Lucrează în tine, în mine sub propovăduirea Cuvântului. În măsura în care credem, puterea lui Dumnezeu lucrează în noi şi ceea ce este predicat poate fi lucrat în noi. „…poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”. Chiar mai mult decât tu şi eu putem îndrăzni să credem – El va face nespus mai mult decât putem să cerem sau să gândim noi, conform puterii care lucrează în noi.

Haideţi să ne oprim puţin aici. Toţi aducem cereri de rugăciune înaintea Domnului. După aceea Domnul ne spune că poate să facă mult mai mult decât putem noi să-I aducem. Orice i-am spune în rugăciune, El poate face mult mai mult. Nu este minunat? Nu este acesta un Cuvânt al lui Dumnezeu care ne transformă pe toţi, care ne dă curaj nou? Într-adevăr, ne dă curaj nou, prin harul Său.

Efes. 3:21: „a Lui să fie slava în Biserică”. Chiar şi astăzi, Lui să-i fie adusă slava în Biserică. Astăzi suntem adunaţi ca Biserică a Lui. Iar Biserica este „stâlpul şi temelia adevărului” (1 Tim. 3:15). „…a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin”. Domnului şi Dumnezeului nostru să-I fie adusă toată slava pentru tot ceea ce a făcut pentru noi: răscumpărarea şi apoi descoperirea Cuvântului Său şi a voii Sale.

Noi l-am auzit pe fratele Branham spunând că Moise a avut mesajul lui Dumnezeu pentru timpul său, dar că Domnul nostru nu a venit cu mesajul lui Moise. În toate epocile, Dumnezeu a avut o perioadă de timp în care a lucrat conform planului Său de mântuire. Dacă privim la ultimii 500 de ani ai istoriei, au existat perioade binecuvântate, evenimente, treziri, care întotdeauna au mers mai adânc în Cuvânt.

Dar acum, la sfârşitul timpului de har putem trăi totul: neprihănirea prin credinţa în lucrarea desăvârşită de răscumpărare de pe crucea de la Golgota. Acesta a fost mesajul principal în zilele Reformei. În al doilea rând este sfinţirea. Dar nu o sfinţire proprie, ci „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Nici un om nu poate fi sfinţit fără adevăr, ci „Sfinţeşte-i în adevărul Tău”. După aceea, de asemenea şi botezul cu Duhul Sfânt. Fraţi şi surori, trebuie să vină momentul în care să putem striga împreună: „Doamne, nu te las să pleci dacă nu mă binecuvintezi! Eu nu plec din acest loc, dacă nu mă umpli cu Duhul Tău cel Sfânt!” Trebuie să fie o asemenea dorinţă în noi, încât Domnul să-Şi poată confirma Cuvântul.

Iubiţilor, haideţi să mai cercetăm unele versete. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu credincios. Tema principală este revenirea lui Isus Hristos, Domnul nostru, chemarea afară, despărţirea, pregătirea până în ziua glorioasă a Domnului nostru. Toţi apostolii au scris despre aceasta. Nu doar Pavel, ci şi Iacov scrie. Haideţi să citim câteva versete.

Iacov scrie Cuvântul bine cunoscut în cap. 5, vers. 7: „Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului”. Acest cuvânt ne este adresat nouă. Iar noi am auzit mesajul care premerge revenirea Domnului. Îl credem din toată inima. Şi de aceea, avem parte deplină de ceea ce face Dumnezeu în prezent.

A doua parte a vers. 7: „Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului și o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie”. Ce altceva poate să mai facă agricultorul, decât să semene sămânţa şi apoi să aştepte până când se întâmplă una şi cealaltă? Nu mai este în puterea noastră să mai facem ceva. Noi putem semăna sămânţa, dar Dumnezeu trebuie să trimită ploaia timpurie, la semănat şi tot Dumnezeu trebuie să trimită ploaia târzie în timpul recoltei. Dar ambele, El le-a făgăduit aici şi pe ambele le va trimite. Aşa cum a trimis ploaia timpurie, la fel va trimite şi ploaia târzie.

Avem apoi cuvântul din 1 Petru 1:12: „Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia, prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească”.

După aceea, este vorba de pregătire, în vers. 13-16: „De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji și puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus, la arătarea lui Isus Hristos”. Apoi cerinţa, în vers. 14: „Ca nişte copii ascultători…”. Ascultarea este mai bună decât jertfa. „Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele, pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt»”.

            Apoi, Petru încheie primul capitol cu vers.l 25: „dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie”. Acelaşi Cuvânt. Totul rămâne aşa cum a fost la început.

Ioan nu a vorbit doar despre revenirea Domnului. Haideţi să citim 1 Ioan 2:28: „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El, pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală și, la venirea Lui, să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El”. Preaiubiţilor, adunările pe care ni le dăruieşte Dumnezeu prin harul Său, sunt ore de pregătire, timp în care ne putem aduna în prezenţa lui Dumnezeu ca să auzim Cuvintele, ca să primim sfaturi, ca să fim mângâiaţi. Câţi trec acum prin încercări şi nevoi şi necazuri care nu au mai existat înainte?! Doar mergeţi prin familii, mergeţi prin căsnicii, mergeţi prin toate. Acum se va descoperi într-adevăr cine doar ne-a însoţit şi cine într-adevăr a fost chemat de Domnul şi într-adevăr Îl urmează pe El. Se va descoperi sub predicarea Cuvântului. Iar noi, prin atitudinea noastră duhovnicească, arătăm unde aparţinem. De aceea, trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu şi putem să-I mulţumim din toată inima pentru tot.

Chiar şi cei aleşi de Dumnezeu trec prin cele mai grele încercări. Chiar dacă suntem cei mai neînţeleşi, totuşi rămânem cu Domnul nostru şi El rămâne cu noi, ca să putem ajunge de la credinţă la vedere atunci când vine timpul pentru aceasta.

În 2 Ioan 7 avem un verset foarte important, pe care, de asemenea, trebuie să-l accentuăm: „Căci în lume s-au răspândit mulţi amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup. Iată amăgitorul, iată Anticristul!”. Şi aici avem un cuvânt foarte puternic. Majoritatea traducerilor conţin acest text la timpul trecut. Dar este vorba despre ambele. Domnul nostru a venit în trup omenesc, a înviat, trupul Său a fost schimbat şi se va întoarce în trup. El se va întoarce în trupul de înviere. Şi de aceea, aceasta trebuie accentuat. De asemenea şi cei care se referă la fratele Branham şi ceea ce el a spus despre        1 Tes. 4 de la vers. 13, au înţeles total greşit. De ce? Pentru că ei nu au respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Fraţi şi surori, noi ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu în respect şi nu avem gânduri personale.

Există două lucruri pe care trebuie să le respectăm. În Matei 25 răsună strigarea de trezire către toţi cei care trăiesc acum. În 1 Tes. 4, de la vers. 13, în primul rând este vorba despre aceia care au adormit în Hristos, pe care Dumnezeu îi va aduce împreună. Şi după aceea, strigarea de trezire se adresează mai întâi acelora care au adormit în Hristos. Apoi, noi vom fi schimbaţi şi împreună vom fi răpiţi în nori ca să-l întâlnim pe Domnul în văzduh. Scriptura nu permite nicio interpretare personală. Trebuie să fie crezută aşa cum ne-a fost lăsată. Şi oricine citeşte cu respect de la vers. 13 va afla despre ce este vorba. El va vedea fără probleme în ce legătură ne-a fost dat acest Cuvânt prin harul Său.

Deşi fratele Branham nu se exprimă întotdeauna foarte clar, totuşi noi ştim că Duhul Sfânt ne călăuzeşte în tot adevărul.  În 1Tes.4, el a comparat strigarea de trezire cu acest timp. Haideţi să o spunem cu toată claritatea. Oricine citeşte cu exactitate va afla ceea ce a fost spus aici. Dar acum este răspândită învăţătura că Domnul a venit deja în 1963, că tronul de har a devenit tron de judecată, ş.a.m.d. Fraţi şi surori, astăzi nu mai este vorba despre învăţăturile care sunt undeva, ci astăzi este vorba despre învăţăturile false şi despre învăţătorii mincinoși care se referă la fratele Branham, dar care nu se întorc înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, care nu au niciun respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi care îl pun pe fratele Branham în faţa lucrurilor pe care ei le învaţă.

S-o repetăm. Matei 25:6: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”. Toate au adormit. Şi a urmat strigarea de trezire, pentru trezirea din somnul duhovnicesc, pentru a curăţi lămpile, pentru a le umple cu ulei, pentru a lua vasele şi a întâlni Mirele, deoarece acesta este mesajul: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”. Și acesta este mesajul pe care îl auzim acum şi pe care îl predicăm.

Aici, în 1 Tes. 4, avem chiar în vers. 14: „Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El”. Apoi, Pavel spune ceva ca un Cuvânt al Domnului. Aceasta îmi place. Aceasta îmi place foarte mult. Vers. 15 şi 16: „Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morţi în Hristos”.

            Oricine predică revenirea Domnului fără învierea din morţi, realmente nu ştie ce spune. Întotdeauna înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu! „…şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte”.

Fraţi şi surori, accesul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu prin harul Său este acela de a crede aşa cum spune Scriptura. În punctul acesta ne putem întoarce la 1 Cor. 15. Haideţi să citim câteva versete care vorbesc despre revenirea Domnului şi împreună cu aceasta, despre ceea ce s-a întânplat deja şi despre ceea ce se va mai întâmpla. Fiind mulţumitori din toată inima, să credem că Dumnezeu face totul conform Cuvântului Său şi veghează asupra Cuvântului Său ca să-L împlinească.

Citim acum 1 Cor. 15:3: „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi”. „După Scripturi” – Isaia 53:4: „…că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi”. Numai „conform Scripturii” –        Ps. 16:10-11. Totul a fost scris mai dinainte şi totul s-a împlinit.

Fraţi şi surori, aici este într-adevăr partea tristă, cu Israelul. Israel L-a aşteptat pe Domnul ca Împărat, nu ca pe cineva care va pătimi, ci ca pe unul care va sta pe tron ca David şi care va îndepărta toţi duşmanii şi va începe ca să împărăţească. Desigur că aceasta nu   s-a împlinit în acel timp. Aceasta se va împlini numai atunci când are loc desăvârşirea pentru că Domnul nostru trebuie să-Şi descopere puterea în mijlocul duşmanilor Săi până când toţi duşmanii sunt făcuţi aşternut al picioarelor Sale. După aceea El Îşi va începe Împărăţia.

Desigur că, mai întâi El trebuia ca să-Şi isprăvească lucrarea de răscumpărare. Dar nu ca să domnească, ca Împărat, fără cei răscumpăraţi. Peste cine ar fi trebuit ca să împărăţească? Peste poporul Israel? Nu. Dumnezeu a călăuzit în aşa fel încât, conform planului Său veşnic de mântuire, toate naţiunile pământului să fie incluse. Avem toate versetele în Vechiul şi Noul Testament. „…şi de unde li se zicea: «Nu sunteţi poporul Meu», li se va zice: «Copiii Dumnezeului Celui viu!»” (Osea 1:10b). Haideţi să luăm toate versetele care vorbesc despre Domnul nostru pe drumul spre Golgota, ca să se jertfească.

Cât de des am spus: pentru că păcatul originar a avut loc în trup de carne şi sânge în grădina Eden, de aceea Domnul nostru a trebuit să vină într-un trup de carne şi sânge. Dar El a rămas Domnul, Acelaşi ieri şi azi şi în veci! Mai întâi trebuia să isprăvească răscumpărarea, ca să facă din noi un popor de împăraţi şi preoţi astfel încât să putem împărăţi împreună cu El.

Haideţi ca să citim câteva versete.

Gal. 3:7-8 – aici este scris ceva ce merită inclus în observația noastră: „Înţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: «Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.»” Ne putem întoarce și la Gen. 12:3, la Gen. 15:16, la Gen. 18:18, unde Dumnezeu a dat făgăduinţa lui Avraam. Iar făgăduinţa principală: „În tine, toate familiile pământului vor fi binecuvântate”.

În Vechiul Testament, în Isaia 49 avem anunţul, proorocia că mântuirea lui Dumnezeu va fi dăruită tuturor neamurilor.

Isaia 49:6: „El zice: «Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului»”.

Haideţi ca să citim Fapte 13. Aici ni se spune în legătură cu acest Cuvânt… De ce cercetăm aceste versete? Ca să aratăm că, în Noul Testament propovăduirea s-a bazat pe ceea ce a făgăduit Dumnezeu în Vechiul Testament. Şi la fel trebuie să facem şi noi în acest timp. Fapte 13 ne informează despre ceea ce s-a întâmplat atunci, iar Pavel a avut harul de a recunoaşte timpul. Fapte 13:47-48: „Căci aşa ne-a poruncit Domnul…”. Daţi-vă seama! În Vechiul Testament, o prorocie s-a referit la iubitul nostru Domn şi Mântuitor. Şi acum Domnul ne-a poruncit ca să punem pe sfeşnic versetul din Isaia 49:6. „«Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.» Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut”. Şi aceasta este foarte puternic. Într-adevăr, există oameni care au fost aleşi mai înainte de întemeierea lumii, scrişi în Cartea Vieţii Mielului înjunghiat înaintea întemeierii lumii. Şi aşa cum a spus Pavel aici, „toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut”. Aceasta o trăim şi în timpul nostru.

Aşa cum am spus mai înainte, se va descoperi dacă cineva doar ni s-a alăturat şi ne-a urmat, sau dacă Cuvântul i-a vorbit cu adevărat şi el a primit Cuvântul, dacă aparţine de cei rânduiţi pentru viaţa veşnică. Apoi se adaugă diferenţa dintre prima şi a doua înviere. La prima înviere vor fi prezenţi numai aceia care au numele scrise în Cartea Vieţii Mielului. La a doua înviere vor fi prezenţi şi vor intra în viaţa veşnică aceia ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieţii. Puteţi citi în Apoc. 20. Într-adevăr, Dumnezeu a rânduit totul. Prima înviere este în legătură cu revenirea lui Isus Hristos. Iar prima înviere nu are loc la modul general, pentru biserică, ci pentru toţi cei care fac parte din Mireasă, pentru aceia care vor intra la ospățul nunţii Mielului, care vor fi răpiţi. La a doua înviere – acolo toţi vor fi prezenţi. Atunci nu se va deschide doar Cartea Vieţii, ci şi alte cărţi. După aceea, va avea loc Judecata. Dar numele celor scrişi în Cartea Vieţii Mielului, deşi nu sunt o parte a Miresei, deşi nu au parte de prima înviere, ei vor intra în viaţa veşnică.

De aceea, haideţi să nu judecăm pe nimeni. Haideţi numai să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-am întărit alegerea. Haideţi să o spunem clar. Cel care nu poate crede în alegere, nu poate fi ales. Cineva poate să creadă, numai dacă a fost ales pentru aceasta.

Haideţi ca să citim câteva versete scumpe, de pe timpul apostolului Pavel. Cu toţii ştim că trebuie ca să trecem prin încercări, că suntem neînţeleşi de mulţi. Haideţi să citim câteva versete din creştinismul primar, ca să cunoaştem ceea ce se repetă în timpul nostru. Dacă noi suntem acum Biserica Mireasă a Mielului, atunci totul se va repeta. Vom fi numiţi „sectă”, aşa cum şi ei au fost numiţi. Vom fi judecaţi, vom fi puşi în faţa instanţelor de judecată, aşa cum şi ei au fost puşi în faţa instanţelor de judecată. Totul se va repeta, la fel cum a fost la început.

Citim pe scurt din Fapte 17:2: „Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi” – bazat pe ceea ce a fost scris şi pe ceea ce este scris şi astăzi.

Apoi în Fapte 17:11: „Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa”. Unii au acceptat, au luat Scripturile, le-au citit, s-au convins. „Aşa cum ne este arătat aşa este scris”. Ei nu au crezut doar pentru că Pavel a predicat. Nu. Ei au deschis Biblia, au deschis Sfintele Scripturi, au citit, s-au convins personal că ceea ce a fost predicat şi că ceea ce a fost dat mai departe, este într-adevăr în conformitate cu ceea ce au spus mai dinainte prorocii în Sfintele Scripturi.

Citim apoi Fapte 18:28: „căci înfrunta cu putere pe Iudei înaintea norodului și le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul”. Pentru ei, aceasta era cea mai mare problemă; şi anume că, Acest dispreţuit şi respins trebuie să fie Mesia. Şi Pavel a depus un efort. A citit toate versetele şi a arătat că Hristos trebuia mai întâi să pătimească şi să moară, ca apoi să învie din morţi. Astfel încât, să se împlinească tot ceea ce a fost spus în Vechiul Testament.

Să mergem direct la Fapte 26. Vom fi surprinşi cum omul lui Dumnezeu, în prima generaţie, a prezentat totul amănunțit. Aici în Fapte 26 ar trebui ca să citim de la versetul 1 ca să vedem discursul lui Pavel în faţa lui Agripa.

Fapte 26:6: „Şi acum, sunt dat în judecată, pentru nădejdea făgăduinţei, pe care a făcut-o Dumnezeu părinţilor noştri”. El stătea în faţa instanţei judecătoreşti. Trebuia să arate responsabilitate. Trebuia să arate că făgăduinţa dată poporului Israel s-a împlinit.

Fapte 26:17: „Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi”.Domnul Însuşi a dat trimiterea.

Citim direct în vers. 22 şi 23 cum omul lui Dumnezeu a vorbit în discursul său de apărare. Fapte 26:22: „Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta; şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus prorocii şi Moise că are să se întâmple”. De ce bazăm totul pe Sfânta Scriptură? Aşa a fost făcut la început şi la fel trebuie să se facă şi acum la sfârşit.

În vers. 23 trece la miezul problemei: „…şi anume, că Hristosul trebuie să pătimească și că, după ce va fi cel dintâi din învierea morţilor, va vesti lumină norodului şi Neamurilor”. Totul ne-a fost spus.

Pavel a trebuit ca să treacă prin multe lucruri, dar Dumnezeu l-a putut folosi pentru acel scop, ca să arate tuturor celor ce vor trăi vreodată, planul lui Dumnezeu, astfel încât noi să avem orientare divină în Cuvânt, ca să vedem unite împreună Vechiul şi Noul Testament, să vedem că există o armonie divină între ele.

Să ne întoarcem pe scurt la făgăduinţa timpului nostru. Dacă spunem aceasta unui predicator, de asemenea tuturor predicatorilor penticostali, toţi vor avea acelaşi răspuns: „Oh, această făgăduinţă cu Ilie, s-a împlinit deja atunci în Ioan Botezătorul!”

Dar Ioan Botezătorul nu a venit înainte de a veni ziua cea mare şi înfricoşată a Domnului. În acel timp soarele nu s-a întunecat şi luna nu s-a transformat în sânge, iar în cei 2000 de ani stelele încă nu a căzut din cer. El a fost omul trimis de Domnul pentru a pregătirea căii Sale.

Dar în Matei 17 Domnul a confirmat ambele: „Ilie va veni şi va aşeza din nou toate lucrurile”, iar în legătură cu Ioan Botezătorul: „El a venit deja”. Ambele sunt adevărate. El „va veni” şi el „a venit deja”. Făgăduinţa pentru trecut şi făgăduinţa pentru viitor. Iar cel care citeşte doar vers. 12 şi 13, nu şi vers. 11… Noi trebuie ca să luăm vers. 11: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie și să aşeze din nou toate lucrurile”. Şi după aceea, Domnul nostru a confirmat slujba lui Ioan Botezătorul. Dar una nu o anulează pe cealaltă. Una o confirmă pe cealaltă. Una era împlinită şi cealaltă trebuia să se împlinească în viitor.

Fraţi şi surori, dacă noi vorbim în acest loc despre faptul că într-adevăr Dumnezeu ne-a încredinţat Cuvântul Său, că în toate punctele credem aşa cum spune Scriptura şi aşa cum am spus aseară, din 2 Cor. 13, trebuie citit un verset înainte şi un verset după, pentru a şti exact despre ce este vorba în acel verset care a fost pus acum ca întrebare.

Haideţi să facem un rezumat al lucrurilor despre care este vorba astăzi. Este vorba despre a recunoaşte ziua şi mesajul ei, de a recunoaşte făgăduinţele date de Dumnezeu, de a recunoaşte că tu eşti un copil al făgăduinţei, ca pe timpul lui Avraam. Ismael a fost numai un fiu născut. Dar peste Isaac, fiul făgăduit, s-a odihnit toată binecuvântarea. Există copii ai făgăduinţei care cred Cuvântul făgăduinţei şi nimeni nu o poate lua de la ei pentru că le-a fost descoperit prin Duhul Sfânt.

Într-adevăr trăim într-un timp nemaipomenit. Dumnezeu Şi-a împlinit Cuvântul Său. A trimis pe prorocul şi slujitorul Său. Şi aceasta trebuie spus o dată aici spre slava Domnului. Cine s-ar fi putut gândi în anii ’60 că mesajul, cu tot ceea ce conţine, Evanghelia deplină, mântuirea deplină, va fi propovăduit tuturor neamurilor?! Cine s-ar fi putut gândi? Cum s-a bucurat fratele Branham că oamenii au putut fi conectaţi prin telefon, ascultând ici şi colo! Cât de fericit ar fi el astăzi, dacă ar putea să vadă ce face Dumnezeu în prezent! Şi cine suntem noi? Cine era Pavel? Cine era cutare…? Doar unelte, vase în mâna lui Dumnezeu.

Aşa cum am cercetat ieri, Domnul nostru ne cheamă pe toţi: „Veniţi la Mine!” Noi nu mergem numai la Pavel sau la fratele Branham, ci venim la Domnul. Venim la El aşa cum suntem. Aşa cum am spus deseori şi vom mai spune, dacă un om al lui Dumnezeu nu reuşeşte să-i aducă pe oameni în legătură cu Dumnezeu, atunci acest om nu şi-a împlinit însărcinarea. Noi nu trebuie să stabilim o legătură între noi şi voi, ci trebuie să stabilim o legătură cu Dumnezeu, astfel încât să-Şi poată descoperi Cuvântul fiecăruia dintre voi. Şi aceasta ne deosebeşte de toţi ceilalţi din lume. Mereu „prorocul a spus”, „prorocul a spus”, ş.a.m.d. Nu. Însărcinarea noastră este și să aşezăm biblic slujba fratelui Branham. Dar să predicăm pe Isus Hristos ca Cel răstignit, ca Cel care revine, ca Mirele care se întoarce. Şi să spunem Miresei că acesta este mesajul: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”

            Într-adevăr, acesta este punctul, frați și surori. O puteţi citi în Faptele apostolilor cum Pavel a trebuit să stea în faţa instanţei judecătoreşti şi cum a fost numit „sectant”, ş.a.m.d. La fel este şi cu noi în acest timp. În acelaşi fel. De aceea suntem atât de mulţumitori că nu mergem împreună cu mulţimea, ci că mergem împreună cu Domnul, că umblăm cu Dumnezeu, că ne-am pus de partea lui Dumnezeu şi credem aşa cum spune Scriptura.

S-o mai spunem o dată, frați și surori… Acesta este cel mai măreţ, cel mai glorios timp din toată istoria planului de mântuire a celor 2000 de ani. Şi noi avem privilegiul de a trăi acum.

Permiteţi-mi să o repet. Îmi amintesc vremurile când mai exista cortina de fier şi cum mi-a mers atunci când călătoream în ţările din estul Europei. De fiecare dată aceeaşi întrebare, la toate graniţele: „Aveţi biblii? Aveţi literatură creştină?” Indiferent în ce ţară din estul Europei trebuia să intri, mereu aceeaşi întrebare: „Aveţi biblii? Aveţi literatură creştină la dumneavoastră?” Dacă ne gândim acum că Dumnezeu a deschis graniţele şi că fratele Branham a spus dinainte: „Atunci când împărţirea Germaniei se termină şi această ţară va fi din nou unificată, atunci se va împlini ceea ce a prezis Domnul, Dumnezeul nostru”.

Fraţi şi surori, Dumnezeu ne-a dăruit mult har. Încă de pe timpul cortinei de fier, dacă v-aş mărturisi cât de minunat a călăuzit Dumnezeu totul. Dar vă rog, amintiţi-vă când mi-a fost arătat cum se vor deschide uşile şi că Mireasa va fi chemată din ţările est europene. Şi în această viziune eu stăteam chiar pe platformă. Dar era o cu totul altă clădire. Acolo era o uşă care se deschidea şi din toate ţările, din fiecare ţară venea fratele slujitor şi, de asemenea, cei care aparţineau de el şi toţi veneau şi ocupau loc. Iar atunci când clădirea s-a umplut de oameni, atunci a răsunat trâmbiţa. Atunci am ştiut că într-adevăr acesta este timpul când Domnul cheamă din toate popoarele şi din toate limbile.

De asemenea, ar putea fi spuse urmăoarele: eu niciodată nu m-am amestecat în religie şi niciodată nu o voi face. Voi cu toţii ştiţi că am predicat în Cairo, am predicat în Damasc, în Aleppo, în toate aceste ţări şi oraşe am predicat, dar niciodată nu m-am amestecat în religie şi în politică. Eu doar am predicat Cuvântul lui Dumnezeu. Şi noi credem că Domnul are poporul Său în toate naţiunile, iar uşile sunt deschise în toate popoarele şi limbile, astfel încât şi ultimii să poată fi chemaţi. Acum, de asemenea, există posibilitatea transmiterii în direct prin internet, aducând acelaşi Cuvânt în toate naţiunile.

Fraţi şi surori, acesta este cu adevărat un timp minunat, cea importantă perioadă de timp a planului de mântuire. Şi decizia pe care o luăm acum, o vom lua cu noi în veşnicie. De aceea este atât de important să cercetăm Scripturile, astfel încât fiecare să fie convins înaintea lui Dumnezeu că nu este numai un mesaj, ci este mesajul divin cu toate făgăduinţele bazate pe Sfânta Scriptură, astfel încât Dumnezeu să poată veni la dreptul Său, astfel încât nimeni să nu spună că acesta este mesajul fratelui Branham. Nu. Acesta este mesajul dumnezeiesc adresat poporului lui Dumnezeu în acest timp. Şi la fel cum Pavel, în timpul Său, propovăduia Cuvântul lui Dumnezeu din însărcinare divină şi aşa cum i-a fost spus: „Te voi trimite la neamuri, ca să mărturiseşti despre Mine”, la fel şi fratele Branham a primit însărcinarea divină. Desigur că nu este vorba numai despre o trăire din 11 iunie 1933. Nu doar o singură trăire… De asemenea şi aceea din 7 mai 1946 şi de repetate ori Domnul i-a dat îndrumări.

Iar noi putem spune că Dumnezeu ne-a dăruit harul să aşezăm corect şi să înţelegem tot ceea ce a predicat şi să aşezăm în Sfânta Scriptură. Noi am cercetat Sfintele Scripturi şi ne-am putut convinge personal că totul este conform Scripturii, fie că este vorba despre dumnezeire, fie botez…

Fraţi şi surori, mergeţi prin toate denominaţiunile creştine. Mergeţi prin toate cele carismatice. Mergeţi prin toate. Toţi au învăţătura trinitară. Toţi cred că Dumnezeu există în trei persoane, în trei persoane veşnice. Nu! Dumnezeu este un singur Dumnezeu și El va rămâne un singur Dumnezeu. El ni s-a descoperit ca Tatăl nostru – în ceruri, în Fiul – pe pământ şi în noi – prin Duhul Sfânt: Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi şi Dumnezeu în noi. La fel se aplică şi botezului în apă. Cineva se poate referi la Matei 28:19 de o sută de ori. Dacă nu merge la împlinirea poruncii, atunci nu are răspunsul. Trebuie să mergi de la un verset la altul ca să primeşti răspunsul de la Dumnezeu. Putem spune cu adevărat că Dumnezeu a permis să se facă lumină în timpul serii. Dumnezeu Şi-a descoperit Cuvântul. Iar noi avem un acord interior faţă de fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.

În Cuvântul de introducere am auzit clar şi noi credem cu adevărat că, Cuvântul împlineşte scopul pentru care a fost trimis. Fie ca Domnul Dumnezeu să ne ajute pe noi toţi cei care suntem adunaţi astăzi aici şi pe toţi cei care sunt în părtăşie cu noi şi cu Domnul, ca să putem recunoaşte ceasul şi ziua, mesajul şi mesagerul astfel încât niciunul să nu dispreţuiască şi să respingă batjocorind.

Aşa cum am citit ieri din Luca 7 şi Luca 11, cărturarii au respins planul lui Dumnezeu pentru ei, pentru că au refuzat ca să fie botezaţi de Ioan. Cum este astăzi? Toţi cei care refuză să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos, refuză planul Dumnezeului nostru şi nu recunosc faptul că nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi, aşa cum este scris în Fapte 4:12. „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”. Numai Numele Domnului nostru Isus Hristos! Aceasta propovăduim şi accentuăm noi și luăm asupra noastră ocara lui Isus Hristos, iar la revenirea Domnului ne vom bucura. Vă bucuraţi că putem crede? Că Dumnezeu ne-a iertat într-adevăr într-un asemenea fel…

Aşa cum am spus ieri, Dumnezeu a vorbit cu ai Săi după înviere. El le-a arătat tot ceea ce a fost scris şi ce s-a împlinit. La fel este şi astăzi. Domnul Cel înviat Şi-a descoperit Cuvântul scris. El l-a făcut viu. El l-a descoperit. Şi acest Cuvânt sfânt, descoperit, nu se va întoarce gol înapoi la El, ci te va lua pe tine şi pe mine împreună cu el. Va împlini în noi scopul pentru care a fost trimis şi, prin har, vom fi o parte a acelora care vor fi gata la revenirea lui Isus Hristos.

Mai ales voi toţi care aţi venit de departe ca să luaţi parte la aceste adunări, vă rog primiţi prin credinţă, credeţi şi acceptaţi! Se va merita. Se va fi meritat să fi venit şi să fi fost sub răsunetul Cuvântului şi să fi ascultat Cuvântul lui Dumnezeu. Împreună trăim pregătirea noastră şi împreună vom trăi desăvârşirea prin harul Său. Lui, credinciosului nostru Domn, Îi dăm toată slava şi toată închinarea şi cinstea, în Duh şi-n Adevăr, acum şi în veşnicie. Amin.

Are cineva dorinţa de a fi botezat? Atunci vă rog ridicaţi-vă repede mâna. Oricine nu poate aştepta până data viitoare. Aici în faţă… Văd unul. Mai este cineva? Doi. La balcon. Trei. Foarte bine. Atunci, după acest serviciu vom merge pentru botezul în apă. Toţi care ar dori ca să fie botezaţi pot să facă legământul unui cuget curat cu Dumnezeu. Fie ca Domnul să fi binecuvântat acest sfârşit de săptămână într-un mod deosebit. El să-Şi confirme din nou Cuvântul în inimile noastre, dăruinde-ne siguranţa că totul are loc conform Cuvântului Său. Dumnezeu să binecuvânteze toţi tinerii.

Acum ne vom ruga pentru toţi cei care au cereri deosebite. Astăzi avem multe probleme: sunt probleme în căsnicii, în familii. Astăzi avem nevoi şi probleme în mijlocul nostru. Am auzit în cuvântul de introducere că Domnul poate face mai mult decât putem să cerem sau să gândim noi. Numai să credeţi. Doar credeţi. Numai să credeţi că deja s-a întâmplat şi că puterea lui Satan a fost biruită. Capul şarpelui a fost zdrobit. Domnul nostru a scos boldul morţii şi a strigat: „Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor şi am cheile morţii şi ale locuinței morților”. Domnul nostru este Biruitorul de pe Golgota.

Astăzi sunteţi aici cu cererile voastre de rugăciune. Și Dumnezeu a scris făgăduinţa în inimile voastre. Mai mult decât puteţi înţelege. Orice ar fi în familia voastră, în căsnicia voastră, astăzi luaţi-L pe Dumnezeu pe Cuvânt. Astăzi am auzit vocea Lui, am auzit Cuvântul Lui, astăzi credem şi astăzi vom vedea slava lui Dumnezeu.

Ştiţi ce am remarcat? Chiar dacă buzele tac, totuşi inima se roagă. Aceasta este valabil pentru toţi credincioşii. Vă rog ascultați bine… Aceasta este valabil pentru toţi credincioşii. Pentru toţi cei care ar dori să devină credincioşi, este valabil Cuvântul: „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. Nu există nici o salvare a sufletului, fără să o exprimi cu gura. Şi să spui: „Doamne, eu am nevoie de Tine, te cred şi te primesc!” Nu există mântuire a sufletului cu o gură închisă. Niciuna! „Oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit”. Totul la locul potrivit. Binecuvântat şi lăudat să fie Numele minunat al Domnului şi Dumnezeului nostru.

Frații care doresc să fie botezați, să vină în față. Mai este cineva care doreşte ca să fie botezat? Dumnezeu este îndurător cu noi toţi. El ne-a chemat şi prin harul Său ne putem dedica Lui vieţile noastre. Dumnezeu este credincios în toate lucrurile.

O, Dumnezeule… Iubite Domn, binecuvântează pe fraţii noştri. Binecuvântează pe sora noastră. Pune mâna Ta peste ei şi binecuvântează-i. Binecuvântează botezul în apă. Binecuvântează-ne pe toţi cei care putem crede aşa cum spune Scriptura, fiind botezaţi aşa cum a spus Scriptura, pentru că am cercetat Sfintele Scripturi ca să vedem cum este într-adevăr şi cu tema dumnezeirii, cu tema botezului în apă. Noi am cercetat Sfânta Scriptură ca şi atunci, la început. Și suntem mulţumitori Domnului că putem crede şi că putem boteza aşa cum spune Scriptura, care ne-a fost lăsată ca o mărturie a Bisericii primare în Cartea Faptelor.

Iubite Domn, Îţi mulţumim că în toate lucrurile ne putem întoarce la început, crezând aşa cum spune Scriptura, botezând aşa cum mărturiseşte Scriptura.Dedicăm Ţie, pe iubiţii noştri care doresc ca să fie botezaţi. Şi Îţi cerem binecuvântarea. Binecuvântează-ne pe toţi şi fii cu noi. Amin.

Vă rog amintiţi-mă în rugăciunile voastre. Deja ieri am spus-o. Joi merg în Cuba. Suntem atât de mulţumitori că Domnul a deschis uşi şi inimi, ca să putem purta Cuvântul Său. Toţi împreună vom răscumpăra timpul după cum este scris: „Răscumpăraţi timpul”. Şi aşa cum este scris: „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze”. De aceea, noi dorim să răscumpărăm timpul.

Sunt programate adunări peste tot, în februarie, în martie, în aprilie. Iar dacă între timp Domnul se întoarce, atunci avem asigurarea că toţi au fost deja ajunşi. Fiecare scaun va fi ocupat la ospățul de nuntă a Mielului. Nici măcar un loc nu va rămâne gol, neocupat. Toţi vom fi acolo prin harul Său.

Toţi fraţii slujitori, toţi predicatorii, toţi cei care poartă responsabilitatea în diferitele ţări şi adunări… Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod deosebit. Pe întreg pământul, toţi fraţii slujitori să fie binecuvântaţi. El să vă dăruiască înţelepciune şi har, teamă şi respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, să aşezaţi toate afirmaţiile fratelui Branham în Cuvântul profetic. Şi ceea ce s-a spus ca învăţătură să fie inclus şi aşezat în învăţătura biblică. Atunci ne vom lăsa şi noi aşezaţi.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *