Predica de la Krefeld

                                                                                              Fr. Frank

 

         Cuvântul de introducere din Efeseni 3:4-13: „Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că, adică, Neamurile sunt împreună moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea, al cărei slujitor am fost făcut eu după darul harului lui Dumnezeu dat mie prin lucrarea puterii Lui. Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu care a făcut toate lucrurile; pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru. În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere. Va rog iarăşi să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră”.

Când am cântat cântarea „Numai să crezi, numai să crezi” mi-a venit gândul: noi nu credem doar ceva, ci noi credem ceea ce ne-a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Său, noi credem făgăduinţele lui Dumnezeu. Avraam n-a crezut doar ceva, Avraam a crezut ceea ce i-a făgăduit Dumnezeu. De aceea şi noi suntem copii ai făgăduinţei şi putem crede din inimă fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu. Aşa cum au cântat cântăreţii, credinţa este puterea biruinţei.

Sunt două versete deosebite pe care ar trebui să le remarcăm. Luca 8:11: „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu”. Apoi, 1 Ioan 5:4: „ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră”. Nu o imaginaţie, nu o dorinţă bună, ci credinţa care este ancorată în făgăduinţele lui Dumnezeu, acea credinţă care ne leagă direct cu Dumnezeu şi ne duce de la credinţă la împlinire, ca să trăim ceea ce credem.

Mai întâi dorim să-i salutăm pe toţi din întreaga lume, pe toţi care sunt în legătură directă cu noi, care sunt legaţi cu noi şi cu Domnul – acesta este cel mai important lucru. Îi salutăm pe toţi cei prezenţi aici. Fraţii şi surorile noastre vin de aproape şi de departe ca să asculte Cuvântul Domnului împreună cu noi şi să trăiască ceea ce face Dumnezeu acum. Astăzi îi salutăm în mod deosebit pe cei care n-au putut veni; fie ca Domnul să-i binecuvânteze. Fraţilor noştri care slujesc cu Cuvântul le spunem din toată inima bine aţi venit! Fie ca Domnul să ne binecuvânteze pe toţi şi să fie cu noi toţi.

Astăzi este o zi deosebită. Această zi să fie dedicată Domnului. Privesc înapoi la ceea ce s-a întâmplat în Chişinău. A fost puternic cum Dumnezeu a deschis inimi şi uşi. Noi le mulţumim fraţilor noştri de acolo şi îndeosebi fraţilor noştri din România care şi-au dat silinţa ca să aranjeze adunările de acolo din Moldova. Este bine să vezi şi să trăieşti cum fraţii lucrează împreună; şi ceea ce lor personal le-a devenit mare ei doresc să fie dat mai departe şi altora. Bărbatul care a condus interviul a fost un baptist. Dumnezeu a vorbit inimii lui; vom vedea ce rezultat va fi la sfârşit. Sămânţa este semănată şi fiecare trebuie s-o primească, prin credinţă, într-o inimă bună şi să-I mulţumească lui Dumnezeu din toată inima.

Fraţi şi surori, cu privire la ceea ce se întâmplă în întreaga lume nu putem intra în toate amănuntele. Ordinea lumească de pe întregul pământ începe să ajungă la apogeu. Avem detalii privitoare la Israel, am primit e-mail-uri cu privire la ceea ce se întâmplă acum în Israel, la ceea ce se întâmplă între Israel şi Vatican şi Ierusalim; Israel şi Palestina. Într-un e-mail primit scrie: „Papa l-a numit pe preşedintele palestinian Abbas «înger al păcii»”. Noi nu ne-am amestecat niciodată în politică şi nici în religie. Noi vom ţine tare de propovăduirea Evangheliei. Fiecare are dreptul să creadă ce doreşte, fiecare are dreptul să facă ceea ce face. Dar un preşedinte care nu demult a spus: „Doar dacă Israelul nu va mai exista, vom avea noi pace”, pe un astfel de bărbat să-l numeşti „înger al păcii”, aceasta este prea mult spus. Între titlurile primite mai avem: „Palestina garantează creştinilor o religie liberă”. Din ce motiv nu sunt amintiţi aici evreii? Ei le permit creştinilor o religie liberă, dar evreii nu sunt amintiţi. Un alt e-mail: „Toate aceste dovezi de bunăvoinţă ale papei”. El îşi cere iertare palestinienilor. Papa arată o inimă bună şi cere iertare valdenzilor şi tuturor celor ce au fost prigoniţi de biserica catolică, înainte de Calvin şi de Jan Hus. Papa şi-a cerut iertare şi lui Jan Hus care a fost ars pe rug în Konstanz în timp ce toţi catolicii râdeau de el. Acest papă îşi cere iertare acum pentru toate lucrurile comise în trecut; îşi cere iertare şi penticostalilor. Este scris: „Vaticanul semnează un tratat cu statul Palestina”. Un alt titlu: „Harul unităţii”. Apoi declarația: „Credinţa în Dumnezeul trinitar este credinţa noastră. Credinţa în Dumnezeul trinitar ne uneşte pe toţi; toate celelalte lucruri pot fi trecute cu vederea”. Noi auzim foarte bine!

Am putea citi toate aceste detalii, dar noi n-am venit astăzi aici ca să citim astfel lucruri. Bisericile îl sărbătoresc împreună pe Martin Luther şi acolo se spun multe lucruri. Noi ştim, când toate aceste lucruri au loc, când această rană de moarte va fi vindecată, când toate bisericile fiice se vor întoarce înapoi în poala mamei lor, atunci totul a ajuns foarte departe. Noi putem vedea şi trăi aceste lucruri. Trebuie să se întâmple aşa pentru că este o parte din profeţia biblică pentru timpul de sfârşit.

Avem şi informaţii bune. În anul 1933 fratele Branham a văzut în vedenie cum o maşină fără şofer circula singură. Cu ani în urmă noi am văzut diferite fotografii. Astăzi în California nu este doar o maşină, ci sunt multe maşini fără şofer care circulă pretutindeni. Într-o astfel maşină este o măsuţă la care ei joacă cărţi, aşa cum a spus fratele Branham, cum a văzut el într-o vedenie în anul 1933. Aici este fotografia unei astfel de mașini circulând pe şosea (fr. Frank arată revista). Aşa cum atunci când doreşti să zbori cu avionul îi dai coordonatele şi îl programezi cu ce viteză să zboare şi în ce loc să ajungă, tot aşa poţi s-o faci acum cu o maşină personală.

Fraţi şi surori, timpul este foarte serios, timpul a înaintat foarte mult, este foarte aproape. În permanenţă noi trebuie să atragem atenţia: „Când toate aceste lucruri se întâmplă, ridicaţi-vă capetele”. Aici mai este scris de pretenţia: „împărţirii Ierusalimului care să fie capitala evreilor şi a palestinienilor”. Aşa este scris în prorocul Ioel: „Neamurile au împărţit între ele ţara Mea” (Ioel 3:2). Dar ei vorbesc despre oraşul care va fi împărţit. Ceva deosebit, privitor şi la evreii care se întorc acum acasă în ţara lor. Dumnezeu să binecuvânteze pe poporul Său Israel! Dumnezeu să binecuvânteze toate popoarele şi toate limbile şi să le deschidă ochii ca să vadă că El a folosit doar un popor ca să aducă la împlinire planul Său de mântuire în care sunt incluse toate celelalte popoare. Dumnezeu a folosit doar proroci ca să anunţe ceea ce se va întâmpla, dar în Avraam toate celelalte popoare erau deja incluse: Gen. 12:3: „toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine”. Fie ca toate popoarele vecine Israelului să recunoască că Israelul a fost pus de Dumnezeu ca binecuvântare, aşa cum o spune Pavel în Rom. 9: „El a dat poporului Său de legământ, Israel, înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele”. Dar în aceste făgăduinţe şi în acest Legământ noi toţi suntem incluşi.

Ceea ce ne atinge puţin găsim în această ştire: „Iranul şi Rusia încheie un nou tratat şi pregătesc tot ceea ce va fi necesar” – aşa cum este scris în trâmbiţa a şasea; când timpul soseşte şi timpul va sosi când se va întâmpla că„…a treia parte a pământului şi a omenirii nu va mai fi”. Şi totul se întâmplă la Eufrat. Aici mi-am notat că Eufratul are o lungime de 2270 km, porneşte din Turcia şi se varsă în Golful Persic, unde a fost Paradisul. Cei patru îngeri ai judecăţii sunt legaţi la râul Efurat până în ceasul, ziua, luna şi anul acela. Noi vedem cum toate aceste lucruri premergătoare se întâmplă, dar nu aceasta este tema noastră.

Fraţi şi surori, noi suntem aici ca să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu să ne vorbească din nou astăzi. Permiteţi-mi să citesc direct ceea ce a spus Pavel. Noi am citit din Efeseni 3; noi am primit intrarea, înţelegerea planului de mântuire al Dumnezeului nostru. Noi am citit şi am primit, prin credinţă, aşa cum este scris aici în Ef. 3:3: „Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta despre care v-am scris în puţine cuvinte”. El a avut intrarea, înţelegerea acestui plan de mântuire al Dumnezeului nostru în toate detaliile.

În aceste zile cuvintele scrise în Rom. cap. 8, 9, 10, 11 mi-au vorbit în mod deosebit. Domnul Dumnezeu l-a putut folosi pe Pavel în aşa fel ca să nu mai rămână nicio întrebare deschisă şi nimeni să nu mai rămână în necunoştinţă de aceste lucruri, ci să aibă înţelegerea planului de mântuire al Dumnezeului nostru.

Fraţi şi surori, ce mulţumitori putem fi noi pentru Vechiul şi Noul Testament, pentru proroci, pentru apostoli care au făcut o descriere a lucrurilor şi pe care ni le-au lăsat nouă, astfel ca noi să nu fim îngrijoraţi, gândindu-ne şi căutând să aflăm cum ar fi planul lui Dumnezeu. Ci aici noi avem o intrare completă şi înţelegerea planului de mântuire al Dumnezeului nostru. Vă rog, să luăm un cuvânt, un verset din Vechiul Testament ca să înţelegem corect, odată pentru totdeauna, ceea ce se întâmplă în Noul Testament şi să ştim că Dumnezeu va împlini fiecare făgăduinţă pe care a dat-o.

Citim în Iosua 23:14: „Iată că astăzi eu mă duc pe calea pe care merge tot ce este pământesc. Recunoaşteţi, dar, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru, că nici unul din toate cuvintele bune rostite asupra voastră de Domnul Dumnezeul vostru n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit; nici unul n-a rămas neîmplinit”. Aceasta este foarte puternic. Foarte puternic!

Toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt «Da» şi «Amin» şi de aceea noi putem crede din toată inima ceea ce ne-a promis Dumnezeu. Făgăduinţa principală este: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14). Revenirea Domnului nostru rămâne făgăduinţa şi tema noastră principală; pregătirea şi chemarea afară, pentru ca noi să să fim gata în ziua glorioasă a revenirii Domnului nostru Isus Hristos.

În Noul Testament, în 2 Cor. 1, bărbatul lui Dumnezeu ne-a scris, ca să ne punem la inimă ceea ce avem noi în Domnul nostru Isus Hristos. Aceste versete le putem reciti de fiecare dată. 2 Cor. 1:18: „Credincios este Dumnezeu („Dumnezeu este Chezaşul (Garantul) vostru” – lb. germ.)  că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi «Da» şi «Nu»”. Pavel a propovăduit Cuvântul, dar a fost Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu n-a fost «Da», şi «Nu», Cuvântul nu putea fi o dată aşa şi altă dată altfel, ci el este fundamentat şi întărit în făgăduinţele lui Dumnezeu, de aceea el este «Da» şi «Amin». În vers. 19 este scris: „Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi în mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan şi prin Timotei, n-a fost «Da» şi «Nu», ci în El nu este decât «Da»”; în El s-a împlinit acest «Da», în El, Dumnezeu ne-a acceptat, ne-a primit şi ne-a dăruit prin har înfierea.

În vers. 20-22 este scris: „În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt «Da»; de aceea şi «Amin», pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu. El ne-a şi pecetluit şi ne-a pus în inimă arvuna Duhului”.

Cu adevărat noi să fim găsiţi în Cuvântul lui Dumnezeu, în făgăduinţele lui Dumnezeu, în voia lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu să ne poată pecetlui şi să ne pună în inimă arvuna Duhului. Cum am spus de fiecare dată, Dumnezeu nu poate pecetlui nicio învăţătură greşită, nimic greşit, El nu poate pecetlui niciun compromis. Dumnezeu poate pecetlui doar ceea ce a putut pune El în inima noastră. Dumnezeu este adevărat, Cuvântul Său este adevărat şi toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt «Da» şi «Amin» şi noi putem, prin credinţă, să acceptăm, să primim toate aceste făgăduinţe, fără nicio împotrivire.

Să mergem mai departe la Galateni 3 ca să subliniem încă o dată aceste lucruri, să vedem cum a fost călăuzit Pavel de Duhul lui Dumnezeu; şi noi astăzi suntem călăuziţi în acelaşi Cuvânt, în aceeaşi descoperire. Gal. 3:7-8: „Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă. Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună („această făgăduinţă” – lb. germ.)…. Nu numai o făgăduință dată de Dumnezeu, ci o făgăduință în legătură cu mântuirea noastră. De aceea mesajul divin al Evangheliei este un mesaj de mântuire. Aceasta este ziua mântuirii şi Dumnezeu vrea să ne ajute în această zi a mântuirii. Așa cum este scris aici: „a vestit mai dinainte lui Avraam această făgăduinţă: «Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine»”.

Aşa cum am spus deja, toate popoarele să-I mulţumească lui Dumnezeu că a fost un Avraam, că a fost un Isaac, că a fost un Iacov, că Dumnezeu a alcătuit deja istoria mântuirii mai dinainte, a prevestit-o şi a poruncit să fie scrisă. Să citim din Gal. 3:14 unde avem încă o dată confirmarea: „pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit”. Ce minunat este cum Dumnezeu a rânduit aceste făgăduinţe ale Sale! Iar ceea ce Dumnezeu a făgăduit, s-o poată înfăptui, prin Duhul Sfânt, în gloata răscumpărată prin Sânge! Nu să rămână doar o făgăduinţă, ci să poată deveni o realitate divină în mijlocul nostru.

Avem confirmarea făgăduinţei în Gal. 3:19: „Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină «Sămânţa» …”. Sămânţa a fost făgăduită încă din Geneza 3:15, iar Sămânţa este însuşi Hristos; Hristos este Cuvântul şi Cuvântul este Sămânţa. Noi L-am primit şi Îl avem pe Domnul nostru iubit şi noi înşine suntem sămânţa lui Dumnezeu, prin har. Pentru că aşa este scris în Gal. 4:28: „Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei”. Mai departe ne este spus: „Şi, cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot aşa se întâmplă şi acum” (v. 29).

În aceste versete este un cuvânt cheie. Avraam l-a avut şi pe Ismael, dar Ismael n-a fost născut pe baza unei făgăduinţe; şi nici ceilalţi şase fraţi ai lui Ismael, pe care Avraam i-a născut cu Chetura, n-au fost născuţi conform unei făgăduinţe, ci ei au fost născuţi după trup. Ceea ce este născut din carne este carne. Doar ceea ce este născut din Duhul lui Dumnezeu este Duh. De aceea Domnul nostru a spus: „Voi trebuie să vă naşteţi din nou”. Aici trebuie să ne întoarcem la început, să privim înapoi, la începutul tău şi al meu cu Dumnezeu. Vedem cum a fost descoperit în trup Fiul lui Dumnezeu. El a fost Cuvântul, El era Sămânţa făgăduită. Duhul Sfânt a venit peste Maria şi îngerul i-a spus: „Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”. Conform Matei 13, copiii lui Dumnezeu sunt sămânţa lui Dumnezeu. Noi suntem sămânţă dumnezeiască, am acceptat, am primit şi avem Cuvântul lui Dumnezeu prin credinţă. Duhul Sfânt vine peste această sămânţă, sădită în noi, şi aduce la suprafaţă această viaţă divină. Totul este rânduit în acest fel de Dumnezeu.

Mergem mai departe la Romani, unde bărbatul lui Dumnezeu a vorbit foarte puternic, îndeosebi în cap. 9. Noi ştim ceea ce este scris în cap. 8, care este unul din cele mai puternice capitole din toată Biblia. Deja în Rom. 8:1 avem scris: „Acum, dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus…”. Pârâşul fraţilor trebuie să plece, trebuie respins, el nu mai are niciun drept asupra noastră. Zapisul care ne osândea a fost rupt, vina noastră a fost iertată prin Sângele Mielului, pe crucea de la Golgota. „Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. Mai departe avem Cuvântul scump din Rom. 8:28: „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”.

Foarte puternic! N-are niciun rost să ne învinuim pe noi înşine cu privire la lucrurile care n-au fost aşa cum ne-am fi dorit noi să fie în viaţa noastră şi cum ar fi dorit Dumnezeu s-o vadă. Dumnezeu a inclus deja viaţa ta şi viaţa mea în planul Său de mântuire pe care îl alcătuise în Sine însuşi înainte de a fi lumea. Şi când timpul s-a împlinit noi am venit la El şi am primit viaţa nouă prin har.

Iar aici în Rom. 9 Pavel ne destăinuie durerea lui. Fraţi şi surori, departe de mine să mă compar cu Pavel. Nu este niciun bărbat pe pământ care se poate compara cu Pavel. Aici în Rom. 9 acest bărbat al lui Dumnezeu scrie direct de la v. 1: „Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă…”. Voi puteţi citi mai departe.

Un bărbat al lui Dumnezeu din seminţia lui Beniamin care făcea parte din poporul Israel are această durere necurmată pentru că în acel timp Israelul n-a acceptat mântuirea lui Dumnezeu, nu L-au recunoscut pe Domnul nostru. Pavel a avut o astfel de durere în inima lui. Câteodată eu mă gândesc: când Domnul nostru iubit era pe pământ, Saul stătea la picioarele lui Gamaliel. Cât de des a trebuit să mă gândesc cum Pavel a intrat în judecată cu sine însuşi şi și-ar fi spus: „Doamne, Doamne, de ce atunci când Tu erai pe acest pământ, de ce n-am putut avea parte împreună cu Ioan, cu Iacov, Petru şi cu ceilalţi care au avut parte de Tine?”. Iar după aceea scrie: „După ei toţi, ca unei stârpituri, mi Te-ai arătat şi mie şi mi-ai dăruit acest har”. Vedem că nu doar atunci la început, ci şi după ridicarea Lui la cer, El a pus în Biserică apostoli, proroci, învăţători. El a dat aceste chemări şi i-a trimis pe bărbaţii lui Dumnezeu.

Fiecare bărbat al lui Dumnezeu va avea această durere. Nu există niciun bărbat adevărat al lui Dumnezeu care doar predică şi după aceea pleacă liniştit acasă. Credeţi-mă, eu am o mare durere în sufletul meu, eu aş dori ca toţi care aud acum Cuvântul lui Dumnezeu să nu mai cadă în vreo învăţătură greşită sau în vreo rătăcire.

Astăzi am primit trei telefoane şi s-au numit trei texte biblice. Un frate s-a referit la Isaia 42:1 şi a spus că „Scriptura se împlineşte prin el”. Fraţii sunt într-o mare tulburare cum să meargă mai departe cu el. Eu le-am spus: „Spuneţi-i acestui bărbat ca să întoarcă repede înapoi în acel loc de unde a venit”.

În Isaia 42 de la v. 1 la 4 ne este descris scumpul nostru Domn: „Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care îşi găseşte plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata („dreptatea” – lb. germ)…”. Iar mai departe este descris în mod exact ce se va întâmpla. Şi în Matei 12 de la v. 15 este descris clar. Şi apoi vine un om stricat în duhul lui şi spune: „Acest text este scris pentru mine, se împlineşte în viaţa mea”. Unii oameni au gândirea stricată.

În Isaia 46:10-11 este scris: „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit…Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă; dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele”. Şi un alt frate se referă la acest text şi spune: „Eu sunt acest bărbat”. Nu-ţi vine să crezi ce fel de învăţături greşite au oamenii! Aceasta se întâmplă când ei cred ca sunt ceva.

Fraţi şi surori, din acest motiv să avem grijă! De fiecare dată noi trebuie să spunem: Dumnezeu nu este într-o învăţătură greşită. Dumnezeu este întotdeauna adevărat şi Cuvântul Său rămâne veşnic adevărat. Aşa cum a spus Petru, noi v-am propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în veac. Înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, înapoi la învăţătura biblică! Aşa cum este scris în Rom. 16, unde Pavel a spus că se vor ridica fraţi care vor face dezbinări în Biserică; astfel de fraţi trebuie să fie daţi afară repede. Astfel de fraţi n-au niciun loc în Biserică, cu ei nu trebuie să se discute nimic pentru că ei sunt duşi în eroare; cu aceşti oameni nu se mai poate vorbi. Eu le-am spus acestor fraţi: „Eu nu port nicio convorbire privată cu astfel de fraţi. Tot ceea ce trebuie predicat se va predica deschis. Toată lumea să asculte ceea ce se predică”. Din acest motiv accentul este pus ca să se rămână în Cuvântul lui Dumnezeu şi în voia lui Dumnezeu. Numai Cuvântul este Sămânţa, iar credinţa noastră este ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu. Credinţa noastră biruieşte lumea şi numai în Cuvântul lui Dumnezeu putem fi sfinţiţi şi să trăim desăvârşirea.

Să revenim la Rom. 9. Aici este foarte puternic cum Pavel descrie planul de mântuire a lui Dumnezeu cu Israelul şi cu Biserica. Aşa cum am spus, la începutul capitolului Pavel îşi destăinuie durerea inimii. Apoi, în Rom. 9:4: „Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele”. Aici este punctul: făgăduinţele lui Dumnezeu trebuie să fie acceptate, primite şi crezute. Fraţi şi surori, în Rom. 11 citim că Israel este poporul ales şi din acest popor al Său, El a trebuit să-i cheme afară pe aleşii Săi, pentru că nu toţi din Israel au primit ceea ce le-a dăruit Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a trebuit să-i aleagă şi să-i scoată afară pe cei care au crezut şi au primit ceea ce a făgăduit Dumnezeu şi doar aceia au ajuns la ţintă şi au trăit împlinirea făgăduinţelor.

Aşa este şi cu Biserica. El a dat Bisericii Cuvântul şi ne-a arătat cum trebuie să aibă loc toate aceste lucruri. Iar acum noi personal să trăim aceste lucruri. În Rom. 9 ar trebui să citim de la v. 6: „Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel”. Aşadar făgăduinţele lui Dumnezeu n-au rămas fără putere, ele rămân valabile, dar s-au împlinit doar cu aceia care au recunoscut ziua mântuirii şi au primit ceea ce le-a dăruit Dumnezeu prin har.

La fel este şi astăzi cu noi. Atunci ei au putut spune: „Noi îl avem pe Moise, îi avem pe proroci”. Toţi acei învăţători s-au aşezat pe scaunul lui Moise au împiedicat poporul să creadă şi l-au îndepărtat de ceea ce a făgăduit Dumnezeu. Cum este astăzi? Astăzi sunt învăţători care se aşează pe scaunul prorocilor şi se ridică peste ceea ce a spus Dumnezeu şi peste proroci.

Eu am 246 de citate care trebuie tratate. Ce s-a întâmplat fraţilor? Cine i-a însărcinat pe aceşti oameni? Cine i-a aşezat pe ei pe scaunul lui Moise? Când au primit ei o însărcinare din partea lui Dumnezeu? Niciun om nu trebuie să-mi clarifice ceea ce a spus fratele Branham fiindcă este destul de clar. Duhul lui Dumnezeu ne clarifică aceste lucruri. Ceea ce s-a spus prin Duhul lui Dumnezeu, ne este descoperit prin acelaşi Duh al lui Dumnezeu. Atunci nu am nevoie de nimeni care să vină să-mi spună despre cele şapte tunete, despre a treia tragere şi despre slujba din cort. Slujba fratelui Branham s-a încheiat la fel cum s-a încheiat şi slujba lui Moise. Ce a făcut Iosua? El a luat acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu care i-a fost dat lui Moise, l-a pus în chivotul legământului, s-a dus cu el la Iordan şi cu acest chivot, cu acest Cuvânt care a fost descoperit pentru acel timp a trecut Iordanul. Iar făgăduinţa era: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau, cum am spus lui Moise” (Iosua 1:3), pentru că Dumnezeu a dat această făgăduinţă. Moise era pe muntele Nebo şi Dumnezeu i-a arătat toată ţara, dar i-a spus: „Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov… ţi-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi; dar nu vei intra în ea” (Deut. 34:4). A fost decizia lui Dumnezeu. Noi spunem „Amin” la această decizie. Dar după aceea a urmat o continuare, ţara a fost luată în primire, iar la sfârşit s-a putut spune: „Din toate făgăduinţele lui Dumnezeu care au fost date, nici una n-a rămas neîmplinită”.

Aşadar nu trebuie să speculăm nimic, ci doar să avem credinţa că Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său şi că noi într-adevăr suntem copii ai făgăduinţei care am acceptat, am primit şi credem făgăduinţa ceasului şi ne-a fost descoperită, prin har. Noi suntem în Împărăţia lui Dumnezeu şi avem parte de toate lucrurile pe care Dumnezeu le face acum.

Cei care scriu cărţi şi se gândesc că prorocul se va întoarce… şi o poveste nouă, că „Iosif Branham ar fi proroc şi că îl va învia din morţi pe tatăl său”. Opriţi-vă cu aceste lucruri! Opriţi-vă! Noi aşteptăm revenirea Domnului Isus. Nu ca un proroc să revină; nu mai trebuie să revină nici Ioan Botezătorul. De ce să vină? Am ajuns la acel punct, fie că vă place sau nu – Vă rog nu aveţi o împotrivire interioară! – întotdeauna trebuie spus ceea ce i-a vorbit Domnul fratelui Branham: „Aşa cum Ioan Botezătorul a premers prima venire a lui Hristos aşa vei fi trimis tu cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos”. Apoi bărbatul lui Dumnezeu mai spune propoziţia: „Nu că eu voi fi premergătorul, ci mesajul va premerge a doua venire a lui Hristos”.

Eu mă întreb: de ce aceşti frați falşi nu găsesc ceea ce a spus fratele Branham, de ce nu văd ei aceste cuvinte pe care le-a spus el? Noi le vedem şi ascultăm ceea ce s-a spus din lumina supranaturală, o credem din toată inima şi o spunem cu o inimă bucuroasă: în ultimii cinci zeci de ani mesajul a premers şi a fost purtat în întreaga lume. Cine poate trece pe lângă această realitate şi cine poate spune că nu este aşa? Cuvântul a fost purtat şi dus, prin har, tuturor popoarelor şi ţărilor, după plecarea Acasă a fratelui Branham; aşa cum i-a fost spus lui, aşa s-a şi întâmplat.

Noi trăim acum că ultimele popoare, chiar şi de pe cele mai mici insule, aşa cum a amintit fratele Miskys. Primarul acestor insule unde se vorbeşte limba portugheză sună şi spune: „Eu voi suporta toate costurile. Acest bărbat trebuie să vină pe insula mea ca să ne propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu”. Gândiţi-vă odată la aceasta! Dumnezeu a deschis această uşă şi deschide inima popoarelor pentru ca Cuvântul lui sfânt să fie purtat, să fie vestit şi să ajungă până la marginile pământului.

Aşadar, în Mireasa Mielului nu mai este loc pentru nicio interpretare proprie, ci doar pentru Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu care este în legătură cu făgăduinţele pe care Dumnezeu ni le-a dăruit prin Cuvântul Său. Dumnezeu ne-a spus deja în prorocul Amos că va trimite o foamete în fiecare ţară şi că oamenii vor veni din est şi din vest ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Acelaşi Dumnezeu care a poruncit unui frate Branham ca să depoziteze hrana, acelaşi Dumnezeu S-a îndurat de noi şi ne-a dăruit însărcinarea ca să distribuim această hrană.

Fraţi şi surori, aceasta o spun înaintea Dumnezeului Atotputernic, Domnul Dumnezeu ne-a dăruit o legătură directă ca să avem parte de ceea ce El face conform făgăduinţelor Lui. Adevărata chemarea afară din toate denominaţiile…Spuneţi-mi, care din aceşti oameni, care îl predică pe fratele Branham, care din ei predică întregul plan de mântuire al lui Dumnezeu? Cine informează pe poporul lui Dumnezeu în acest timp, conform Cuvântului lui Dumnezeu? Care dintre ei predică ieşirea afară? Ei înşişi se mai află într-o încurcătură. Cum poate cineva care este într-o încurcătură babiloniană, într-un prizonierat babilonian, ca el să predice altora să iasă afară? Mai întâi noi trebuie să ieşim afară pentru ca după aceea noi să putem propovădui altora: „Voi poporul Meu, ieşiţi afară şi despărţiţi-vă de ceea ce este necurat”. Aşa este. În timpul nostru s-a întâmplat prin har.

Să citim Rom. 9:8-9: „Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă. Căci cuvântul acesta este o făgăduinţă: «Pe vremea aceasta Mă voi întoarce, şi Sara va avea un fiu»”. Aceasta este scris de trei ori: mai întâi în Gen. 17 și de două ori Gen. 18: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu”. Aşa a fost făgăduit şi aşa s-a şi întâmplat.

Fraţi şi surori, vă rog, o dată pentru totdeauna, acceptaţi şi primiţi prin credinţă că noi nu aparţinem doar în general de Biserica Domnului, ci noi facem parte din ceata biruitorilor. În Apoc. 2 şi 3 este scris de şapte ori: „Celui ce va birui…”. Este scris despre nicolaism, despre învăţătura lor, despre Balaam şi ceea ce a spus el. Dacă noi citim toate aceste lucruri noi suntem informaţi cu privire la ceea ce are de mustrat Duhul lui Dumnezeu. Dar Biserica lui Dumnezeu a rămas statornică pe Cuvântul lui Dumnezeu; ea a fost răscumpărată prin Sângele Mielului, a fost neprihănită prin credinţa în lucrarea desăvârşită de la Golgota. „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”(Ioan 17:17).

Aşadar, acum este vorba despre făgăduinţa revenirii lui Isus Hristos. Este vorba despre făgăduinţa: „Fiţi atenţi! Vine Mirele, pregătiţi-vă să-L întâmpinaţi!” Este vorba, aşa cum am citit cu scurt timp în urmă din Evrei 4:1: „…nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu”. Noi trebuie să avem o durere interioară, ca Dumnezeu să-Şi intre în dreptul Său cu întreaga Biserică. Pentru ca nimeni să n-aducă cu înţelepciunea lui răstălmăciri în Biserică. Ci noi toţi să rămânem în Cuvântul făgăduinţei şi să primim Duhul făgăduit.

S-o spunem încă o dată. Avraam avea mulţi fii, dar avea numai unul singur care era născut pe baza făgăduinţei. Şi noi, fraţilor, ca şi Isaac, noi suntem copii ai făgăduinţei.

Noi accentuăm încă o dată aceasta în prezenţa lui Dumnezeu. Dumnezeul atotputernic a vegheat asupra Cuvântului Său şi a împlinit făgăduinţa: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşătoare” (Mal. 4:5). Domnul veghează asupra Cuvântului Său şi făgăduinţa nu putea rămâne neîmplinită; ea trebuie să-şi găsească împlinirea pentru că Dumnezeu a vegheat asupra acestei făgăduinţe. Şi noi putem spune: nici o singură făgăduinţă n-a rămas neîmplinită. Dar aici este punctul: cine crede că făgăduinţa şi-a găsit împlinirea ei? Cine a dat crezare mesajului nostru şi cui i-a fost descoperit braţul Domnului? Noi nu condamnăm. Fiecare are dreptul să creadă ceea ce doreşte. Dar mergeţi în mişcarea penticostală, mergeţi în mişcarea carismatică: ce le foloseşte milioanelor de oameni care cred ceva şi trec pe lângă ceea ce a făgăduit Dumnezeu pentru acest timp? Şi acum vine punctul: tu şi cu mine, noi putem recunoaște că Dumnezeu n-a trecut pe lângă noi şi nici noi n-am trecut pe lângă Dumnezeu. Ci Dumnezeu ne-a dăruit harul să recunoaştem împlinirea făgăduinţei, s-o primim prin credinţă. Aşa cum Ilie a luat douăsprezece pietre şi a rezidit altarul Domnului şi după aceea a adus jertfa pe acest altar şi Domnul a confirmat această jertfă, aşa cum acest bărbat al lui Dumnezeu s-a rugat: „Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău,…”. N-a fost aşa cu fratele Branham în 7 mai 1946 când Îngerul Domnului s-a coborât la fratele Branham şi i-a spus? O citez din nou şi din nou: „Lumina supranaturală a venit în această încăpere şi Îngerul Domnului s-a coborât şi i-a spus fratelui Branham: «Nu te teme! Eu am fost trimis din prezenţa lui Dumnezeu şi am venit ca să-ţi dau însărcinarea. Aşa cum lui Moise i-au fost date două semne tot aşa ţie ţi se vor da două semne»”. Aceste două semne i-au fost date lui.

Fraţi şi surori, dacă noi trăim personal toate aceste lucruri ştiţi ce răspundere este în legătură cu aceasta? În ceea ce priveşte poporul lui Dumnezeu, ştiţi voi ce durere am în inimă din pricina oamenilor care trec pe lângă împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu? Dar prin aceasta noi recunoaştem că noi suntem copii ai făgăduinţei fiindcă credem Cuvântul făgăduinţei, primim Duhul făgăduit şi suntem călăuziţi în tot adevărul. Acum noi înţelegem din ce motiv fratele Branham a spus: „În ultima epocă a Bisericii, epoca Bisericii se va revărsa în timpul Miresei”. Mi-am notat de câte ori fratele Branham a amintit cuvântul „Mireasă”. Poate voi citi mâine aceste lucruri. Este ceva foarte puternic.

Iată, vine Mirele. Pregătiţi-vă ca să-L întâmpinaţi! Prietenul Mirelui care a avut mesajul divin s-a ridicat şi l-a adus. Acest mesaj ajunge la întreaga Mireasă de pe întregul pământ. Iată, vine Mirele. Pregătiţi-vă să-L întâmpinaţi! Şi într-o zi noi o vom putea spune…

Aceasta este întrebarea principală: care este diferenţa dintre fecioarele înţelepte şi fecioarele neînţelepte? Cu ajutorul lui Dumnezeu, noi vă vom spune într-o zi şi această diferenţă dintre fecioarele înţelepte şi fecioarele neînţelepte. Dumnezeu S-a îngrijit de toţi cei care au recunoscut făgăduinţa acum şi nu răstălmăcesc, spunând: „prorocul trebuie să revină”… Fiţi cinstiți, nu este aceasta o prostie? Nu este aceasta o prostie dacă cineva spune: „prorocul trebuie să se reîntoarcă”? – aceasta este o prostie. Ce este înțeleptul? Este opusul neînțeleptului. Dacă noi vedem toate aceste lucruri greșite pe care le cred neînțeleptele… Şi dacă noi nu credem astfel de lucruri greşite atunci noi putem să-L proslăvim şi să-I mulţumim lui Dumnezeu din toată inima fiindcă noi nu credem aşa ceva, că noi nu aparţinem de cele neînţelepte, ci noi suntem fecioare înţelepte care înţelegem corect Cuvântul lui Dumnezeu şi credem ceea spune Scriptura. Lui, Dumnezeului atotputernic să-I fie adusă toată cinstea în toată veşnicia. Aleluia! Amin.

Să ne ridicăm. Noi suntem în prezenţa lui Dumnezeu. Îi vom chema pe toţi cei care vor să-şi dedice viaţa Domnului, şi îndeosebi cei ce sunt aici pentru prima dată. Fraţi, surori, prieteni, permiteţi-mi să vă spun: noi suntem aici ca să vă slujim, suntem aici ca să ne rugăm împreună cu voi. Noi suntem aici în Numele Domnului nu doar ca să propovăduim Cuvântul, ci Cuvântul să-şi găsească şi confirmarea. Toţi care ascultă acum Cuvântul şi îl cred să fie binecuvântaţi, să fie salvaţi, să fie vindecaţi.

Să nu uit. Avem o cerere de rugăciune deosebită. Fratele nostru Peinelt, pe care unii îl ştiu, este pregătit să plece Acasă; el m-a sunat şi mi-a spus că de 17 ani nu mai poate merge şi este imobilizat la pat, trebuind să fie ajutat în permanenţă. Să vedem cum călăuzeşte Dumnezeu lucrurile; eu sunt pregătit să merg oricât de departe ca să ajung la el, dacă Domnul îmi va da o îndrumare. Mai sunt şi alte cereri de rugăciune pe care dorim să le aducem înaintea Domnului. Toţi care au probleme care nu se mai termină, toate lucrurile le aducem înaintea Domnului astăzi. Nimeni, din întreaga lume, n-are voie să plece după această adunare aşa cum a venit. Vă rog, permiteţi Cuvântului lui Dumnezeu să străpungă adâncul adâncului inimii noastre. Pentru că suntem copii ai făgăduinţei şi toate făgăduinţele lui Dumnezeu ne-au fost dăruite şi ne aparţin, cum să nu ne dăruiască El totul împreună cu Isus Hristos? Prin lucrarea isprăvită de mântuire şi răscumpărare ne-a fost dăruit totul. Pe cei pe care El i-a salvat şi răscumpărat, care au primit salvarea şi răscumpărarea Lui, ei sunt salvaţi şi răscumpăraţi pentru totdeauna. Dar trebuie să fie un început. Mântuirea, iertarea, salvarea trebuie să aibă un început în viaţa noastră, s-o primim; noi trebuie să intrăm pe calea strâmtă şi să ajungem la Domnul nostru.

În curând, în curând noi vom intra Acolo. Ce frumos va fi! Noi vom intra acolo şi vom fi plini de bucurie. Ce frumos este că noi putem crede această făgăduinţă. Să ne plecăm capetele. Inimile noastre bat pentru Domnul nostru, pentru Cuvântul Lui. Cuvântul Său ne-a vorbit şi noi îl primim prin credinţă. Noi credem că făgăduinţele lui Dumnezeu rămân veşnic, ele nu se clatină niciodată. Sângerând, Isus a pecetluit ceea ce a spus în Cuvântul Său. Ce a spus Petru, prin călăuzirea Duhului Sfânt, în prima predică din ziua Cincizecimii? El a spus: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru”.

Şi astăzi El mai cheamă şi noi avem dreptul să venim cu viaţa noastră şi să i-o dedicăm Lui, pe deplin. Domnul să-i binecuvânteze pe toţi din toate limbile, să-i binecuvânteze pe traducători, ceea ce se spune prin traducere şi pe cei ce ascultă din întreaga lume. Încă mai este har, încă Domnul mai cheamă: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da înviorare, odihnă şi pace în sufletele voastre!”. Timpul de har este spre încheiere. Făgăduinţa revenirii este în faţa uşii. Mesajul a ajuns la marginile pământului. Fie ca astăzi Domnul Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi din întreaga lume. Ultimii să fie chemaţi afară şi îndeosebi de pe continentul African, de unde sunt chemaţi mii şi mii de oameni ca să asculte această transmisie.

Scumpe Domn, noi ne rugăm pentru oraşul nostru, ne rugăm pentru ţara noastră, ne rugăm pentru Europa. Toţi care mai sunt aici care trebuie să fie chemaţi afară, noi Ţi-i aducem pe toţi şi Îţi stăm la dispoziţie. Până în ziua de azi Tu ai dăruit har şi vei dărui har şi în continuare.

Cântăm cântarea „Aşa cum sunt la Tine vin” şi în timp ce cântăm cei care doresc să vină în faţă aceia să vină. Veniţi mai aproape pentru ca toţi care doresc să vină să poată veni. Lăudat şi proslăvit să fie Domnul Dumnezeul nostru atotputernic. Mai este timp de har. Ultima chemare premerge revenirea Lui. Aşa cum a fost cu Pavel care avea o durere mare – fiindcă mulţi din poporul lui Israel n-au recunoscut ziua cercetării  lui Dumnezeu, prin har, şi el a trebuit să le spună: „Vouă v-au fost date legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele de ce nu vreţi să veniţi?” – Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. O, fraţi şi surori, îmi dau lacrimile. Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Pretutindeni sunt programe religioase, pretutindeni este muzică, este carismatică şi toţi merg pe cărările lor proprii.

Vă rog, voi toţi, uitaţi-vă aici! Voi nu veniţi la un om. Noi suntem doar propovăduitori ai Cuvântului. El este Cuvântul. Noi Îl credem pe El. De aceea este scris: „Crede în Isus Hristos”. Crede din toată inima şi trebuie să se întâmple. Astăzi, în această adunare, dacă Domnul te cheamă, atunci El este pregătit să te primească şi să spună fiecăruia: „Astăzi tu poţi să-ţi arunci toată povara ta jos. Eu am fost crucificat pentru tine. Eu am luat asupra Mea păcatul tău, greşeala ta şi toate încălcările tale – din această cauză am venit în trup ca să simt, ca să ştiu ce simt toţi oamenii, ceea ce îi loveşte pe toţi”. Primiţi-o astăzi prin credinţă! Cu adevărat noi nu ştim cât timp mai avem la dispoziţie. Să rămânem treji.

Şi voi tinerilor purtaţi-vă bine, rămâneţi treji, la lucru, în meseriile voastre, la şcolile voastre, rămâneţi cu ambele picioare pe pământ, dar în inimă fiţi în legătură cu Dumnezeu. Credeţi fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu, credeţi că El ne-a dăruit-o prin har. Credeţi astăzi, dacă păcatele voastre sunt roşii să devină albe ca zăpada; aşa este scris în Isaia 1:18 şi aşa este în realitate. Hainele pe care noi le vom purta vor fi albe ca zăpada. Nu vor fi doar albe, ci ele vor avea o strălucire albă. Priviţi odată la zăpada albă din munţi peste care străluceşte soarele şi veţi vedea că ea are o strălucire care evidenţiază albul zăpezii. Eu am văzut aceste haine albe.

Fraţi şi surori, este ziua pe care Domnul a făcut-o. Aţi crezut voi toate făgăduinţele lui Dumnezeu? Credeţi că Dumnezeu a trebuit să trimită un proroc şi că Domnul va reveni? Credeţi făgăduinţa că cei ce sunt pregătiţi vor intra la nunta Mielului? Noi vom trăi aceste lucruri. Noi să credem simplu, să ne rugăm şi să ne încredem în Domnul, că El va face totul bine.

Iubite Domn, Dumnezeule credincios, cu o convingere desăvârșită şi cu o credinţă deplină noi Ţi-i aducem pe toţi care sunt aici, fie că sunt aici în faţă, fie sunt undeva în sală, noi toţi venim la Tine şi Îţi mulţumim pentru mântuire, pentru răscumpărare, pentru Sângele legământului celui nou. Îţi mulţumim pentru iertarea păcatelor noastre, Îţi mulţumim pentru înfiere, pentru împăcare, pentru viaţa veşnică, pentru Cuvântul Tău, pentru harul Tău.

Doamne iubit, ce prioritate că Cuvântul Tău nu se întoarce gol, ci cheamă afară; şi toţi care au auzit glasul Tău vin la Tine. Primeşte-i Doamne! Doamne, iartă-i pe toţi, fii îndurător cu toţi. Toţi care au venit, prin credinţă, să plece cu convingerea că Tu i-ai iertat. Aceasta este ziua pe care Tu ai hotărât-o şi ai făcut-o pentru ei, prin har. Binecuvântează-i pe toţi care sunt în legătură directă cu noi care şi ei şi-au dedicat viaţa Ţie. Doamne iubit, Îţi mulţumesc căci Cuvântul Tău ajunge marginile pământului şi că toţi – nu doar toţi care sunt în legătură directă şi ascultă predica – ci aceia care sunt în legătură directă cu Tine prin Cuvântul Tău şi cred toate făgăduinţele pe care Tu le-ai dat. Noi împreună avem dreptul să-Ţi mulţumim pentru harul Tău. Îţi mulţumesc pentru toţi fraţii şi surorile mele care au venit în faţă. Te rog să-i primeşti pe toţi. Toţi să spună „Amin”. Amin.

Încă ceva. Dacă între voi mai este cineva care are nevoie de o rugăciune personală să ştiţi că aici sunt fraţi care vă stau la dispoziţie. Dacă în mijlocul nostru sunt bolnavi care doresc să fie unşi cu untdelemn, rămâneţi după adunare şi apoi veniţi în faţă. Noi mai trăim în timpul în care vindecările îşi au locul. Cuvântul lui Dumnezeu este «Da» şi «Amin».

Vă rog mergeţi acasă cu acest Cuvânt: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat puterea să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12), şi cu celălalt Cuvânt din Matei 11:28: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă în sufletele voastre”. Domnul a făgăduit-o, a împlinit-o şi noi credem făgăduinţa Lui. V-au devenit mari aceste lucruri? Dumnezeul nostru este un Dumnezeu credincios. Amin.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Predica de la Krefeld

Duminică, 05 iulie 2015, ora 1030

 

Cuvântul de introducere din Evrei 10:35-39: „Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. «Încă puţină, foarte puţină vreme», şi «Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el»…”.        Evrei 11:6: „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!”. Evrei 10:39: „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului”.

Cu toţii spunem „Amin”! Noi suntem aici ca să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu și să avem o nouă trăire cu Dumnezeu. Este atât de puternic faptul că înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a hotărât o lucrare de răscumpărare. Înainte să fi existat grădina Eden, înainte să fi existat creaţia, înainte să fi existat căderea în păcat – deja în veşnicie Dumnezeu a hotărât un plan de mântuire, planul de răscumpărare. Dumnezeu a ştiut exact ce se va întâmpla. El a inclus totul în planul Său și noi ne bucurăm că avem parte în acest mare plan de mântuire al Dumnezeului nostru.

Înainte de a transmite salutările, aş dori ca din nou să spun un bun venit în mod deosebit tuturor fraţilor slujitori: fratelui nostru Willy din Anglia şi tuturor fraţilor care slujesc cu Cuvântul. Fiţi bineveniţi şi Domnul Dumnezeu să vă folosească şi să vă binecuvânteze acolo unde sunteţi. Şi El să vă facă o binecuvântare. Toţi fraţii care sunt acum rânduiţi de Domnul ca să aibă parte în propovăduire dau mai departe acelaşi Cuvânt descoperit. Hrana duhovnicească este distribuită. Omul lui Dumnezeu nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Aceasta a spus-o fratele Branham foarte frumos în conversaţia cu Dr. Lee Vayle. Înainte, exista părerea că dragostea este adevăratul semn. Şi după aceea, îngerul Domnului l-a corectat pe fratele Branham şi i-a zis: „Adevăratul semn al unui adevărat credincios este faptul că el crede fiecare Cuvânt”. Credinţa este o substanţă, o încredere neclintită în ceea ce a făgăduit Dumnezeu, fiind pe deplin încredinţat că tot ceea ce Dumnezeu a făgăduit va şi împlini.

Fraţi şi surori, ce har ne-a fost dăruit! Prin har putem vedea toate aceste legături. Ne-au fost descoperite şi avem parte de ceea ce face Dumnezeu în prezent.

Avem salutări de la fratele Etienne Genton. Noi toţi am auzit că Domnul l-a luat Acasă pe fratele Graf. Fratele Graf şi fratele Etienne Genton n-au fost doar fraţi, ci au fost şi prieteni; ei au făcut împreună unele călătorii. Fratele nostru Etienne se simte puţin singuratic. Astăzi eu i-am spus: „Eu doresc să fiu prietenul tău şi să practicăm împreună această prietenie”.

Fratele Salomon din Irlanda ne salută cu Ioan 17:6. Acolo spune: „Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe care Mi i-ai dat din lume”. Nu tuturor, ci „acelora pe care Mi i-ai dat din lume, cei care sunt uniţi cu Mine, cei care aud Cuvântul inspirat prin Duhul şi cărora le-a fost descoperit Numele Domnului”.

Fratele Malik de asemenea transmite saluturi. Dar el pune o întrebare care nu îmi place deloc. El întreabă aici: „Ce conflict este între tine şi familia Branham?” Nu există niciun conflict între mine și familia Branham. Dacă cineva face vreo problemă, atunci a cauzat-o el însuşi. Trebuie s-o spunem: de exemplu, dacă fratele Branham, la dedicarea fiicei sale Rebeca a spus: „Tu eşti o prorociță a Celui Preaînalt” – atunci aşa a spus-o el. Dar el nu a spus-o ca „Aşa vorbeşte Domnul”. A fost dorinţa lui. Şi la dedicarea fiului său Iosif, el a spus acelaşi lucru. Dar toţi să o ştie acum: imediat după aceea, el a adăugat: „Tu, fiul meu Iosif, eşti un proroc al Celui Preaînalt. Aceasta este rugăciunea mea”. Aceasta a fost rugăciunea lui. N-aş fi eu bucuros dacă cei doi fii ai mei mi-ar fi alături, slujind Domnului? Dumnezeu să o dăruiască. De ce nu? La Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. Când sora Branham mai trăia, am avut o relaţie specială cu familia lor. Acest lucru este adevărat. Am băut ceai acolo. Şi sora Branham chiar mi-a spus: „ Frate Frank, aş dori foarte mult să-ţi dau amvonul din 1937, la care a predicat fratele Branham când a fost inundaţia din Ohio şi au murit mulţi oameni – ca să-l duci în Germania; şi acest amvon a plutit pe apă până la tavan”. Şi fratele Julius Stadsklev era prezent. Dar ce să facem cu amvonul? Eu am aici amvonul meu cel simplu; şi îmi este suficient.

După aceea, întrebarea despre „cartierul general”. Nu există niciun cartier general (sediu central) pe pământ – numai în cer. Şi dacă fratele Branham a spus: „Biserica mea locală este cartierul meu general. Aici este depozitată hrana”, acelaşi frate Branham a spus: „Atunci când predic altundeva nu pot să spun toate aceste lucruri aşa cum le spun şi le învăţ aici în biserica mea locală”. Şi de aceea el a avut o biserică locală, pentru ca hrana să poată fi depozitată.

Chiar şi la deschiderea peceţilor, fratele Branham era deja în Arizona şi atunci când a coborât norul supranatural el a primit porunca: „Întoarce-te la Jefersonville, ca să trăiești şi să vesteşti deschiderea celor şapte peceţi, ceea ce este scris acolo!”

Dumnezeu are o rânduială în planul Său de mântuire. Dumnezeu are o rânduială în Biserica Lui. Şi în acelaşi fel, Domnul l-a călăuzit într-un asemenea mod încât noi să avem aceeaşi hrană, să primit acelaşi Cuvânt descoperit.

Până acum, eu niciodată nu am predicat nimic negativ despre nimeni. Şi nici pe viitor nu o voi face. Dar în mai 1955 s-a născut fiul său, Iosif. El avea 10 ani atunci când fratele Branham a fost chemat Acasă. El juca fotbal undeva. Dar deja în 1962 fratele Frank primise însărcinarea de a depozita hrana. Şi apoi, pe 3 decembrie 1962, prorocul lui Dumnezeu a spus: „Aşteaptă cu împărţirea hranei până vei primi şi restul ei”. Dumnezeu a aşezat totul într-o rânduială minunată. Haideţi să o lăsăm în rânduiala divină. Cât ne-am dori ca Domnul să vină la dreptul Său cu toţi! Domnul a spus-o: „Aş dori ca toţi să fie proroci” – ca Duhul lui Dumnezeu cu adevărat să fie turnat într-un asemenea fel încât Domnul să se poată descoperi cu adevărat în Biserică.

Şi în acest context, permiteţi-mi să spun următoarele. Ieri am trăit cum un număr mare a venit în faţă ca să-şi dedice vieţile Domnului. Dar vă rog, nu uitaţi! Este scris: „oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit”. Cine vine în faţă, trebuie să-şi deschidă gura. El trebuie să-şi deschidă gura. Trebuie să cheme Numele Domnului şi să-I ceară iertare; şi după aceea să primească siguranţa că a fost primit şi că păcatele lui au fost iertate. Şi pentru aceasta ar putea fi necesare ceasuri speciale de rugăciune, până când fiecare străpunge.

Acelaşi lucru se aplică botezului cu Duhul Sfânt. Dacă vine cineva la mine – nu mă refer la cei prezenţi astăzi aici; dar dacă vine cineva la mine şi spune: „Frate Frank, eu doresc să primesc botezul cu Duhul Sfânt!” – şi el stă cu mâinile încrucişate – este imposibil! Cuvântul lui Dumnezeu se împlineşte în cei care Îl caută, care își deschid gura şi Îl cheamă. Niciun om nu poate trăi botezul cu Duhul Sfânt, decât dacă slăveşte puterea sângelui şi a Cuvântului şi mulţumeşte atotputernicului Dumnezeu; şi în timp ce noi mulţumim, atunci se stabileşte legătura cu Dumnezeu şi atunci Duhul lui Dumnezeu preia responsabilitatea; şi în acel moment când această limbă laudă şi slăveşte pe Domnul şi puterea sângelui şi a Duhului, atunci începem să vorbim în alte limbi şi să mulţumim lui Dumnezeu.

Fraţi şi surori, multe mai trebuie să aibă loc. Noi am auzit Cuvântul lui Dumnezeu pe parcursul tuturor acestor ani. Dar acum trebuie luat în serios. Acum trebuie luat în serios. Cu adevărat trebuie să vină clipa în care să spunem: „Iubite Domn, nu Te las să pleci! Nu Te las să pleci!” Iacov s-a luptat cu Dumnezeu până a răsărit soarele şi atunci s-a făcut lumină; şi numele său a fost schimbat din „Iacov” în „Israel” (Cel ce luptă cu Dumnezeu) – un om după inima lui Dumnezeu.

Fraţi şi surori, este cu adevărat pe inima mea, ca toţi cei care aud acum Cuvântul lui Dumnezeu… şi doar gândiţi-vă câţi ani au trecut, câte călătorii, câți kilometri am zburat ca să aduc ultimul mesaj – cu un singur scop: ca Mireasa Mielului să fie gata la revenirea Mirelui. Şi cu toţii ştim, revenirea Domnului este aproape.

Uneori când citesc toate aceste nume, sunt fericit cu adevărat. Vă rog, înţelegeţi în mod corect. Atunci mă bucur pentru că vom primi un nume nou. Amin. Toţi biruitorii vor primi un nume nou. Nu numele pe care l-a ales mama ta şi tatăl tău, ci vom primi numele pe care l-a rânduit El pentru noi.

Şi pentru că a fost menţionat în saluturi 1 Corinteni 16 şi cuvântul „Maranata” a fost amintit, haideţi să rugăm pe fraţi şi surori să vină în faţă pentru a cânta Maranata. Toţi ne vom ridica şi toţi ne vom alătura lor. Chiar atât de multă franceză înţelegem.

Între timp eu citesc 1 Corinteni 16:20-24: „Toţi fraţii vă salută. Salutați-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă. Salutul este scris cu însăşi mâna mea: Pavel. Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema! «Maranata» (Domnul nostru vine!). Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi. Dragostea mea este cu voi cu toţi în Hristos Isus. Amin”. Foarte puternic. Toţi vom cânta. Mulţumire Domnului. „Da, noi aşteptăm revenirea Ta, Doamne. Şi strigăm întruna: Maranata!”

Ieri am menţionat pe scurt ceea ce se întâmplă acum cu Roma şi cu Israelul, cu ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, cu toate scuzele. Le avem aici în toate email-urile. „Papa se scuză pentru crime”. „Vaticanul semnează un tratat cu statul Palestina”. „Palestina asigură creştinilor libertatea religioasă”. Am vorbit ieri despre aceasta. Ştiţi ce se întâmplă astăzi? Astăzi este o mare adunare în Roma pe marele stadion, unde oficial, public se cer scuze tuturor celor care au murit ca martiri, cei care au fost ucişi în istoria bisericii Romei. Fie că a fost Jan Hus, sau oricare altul. Putem citi că ei se scuză tuturor. Şi chiar la sfârşit este scris: „Aceasta este roada Duhului Sfânt”.

Noi toţi ştim că trebuie să fie două uniri diferite: una lumească-religioasă şi toată lumea, toate religiile sunt incluse în această unire. Iar cealaltă unire: „Eu în ei şi Tu în Mine;  pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis” (Ioan 17:23). Unitatea adevăraţilor credincioşi are loc cu Isus Hristos, Domnul nostru. Şi noi ne întoarcem la ceea ce au propovăduit apostolii şi prorocii în Numele Domnului. Trebuie să accentuăm din nou că ceea ce s-a întâmplat în decursul istoriei bisericii, în cei 1600 de ani, ceea ce a fost inventat, nu este o parte a Cuvântului lui Dumnezeu. Nu este scris în Noul Testament. Ceea ce s-a hotărât în Conciliul de la Niceea nu este scris în Biblie. Nu este biblic. Ceea ce s-a hotărât în Conciliul de la Calcedon nu este scris în Biblie. Într-adevăr nu este biblic. Şi orice s-a hotărât şi stabilit în toate aceste concilii şi sinoade, a fost hotărât pentru biserici, pentru unele biserici, dar nu pentru Biserica Domnului nostru Isus Hristos.

Şi aceasta trebuie spusă foarte clar: nu avem niciun drept ca să acuzăm pe cineva. În Constituţia noastră, în primul articol este scris: „Demnitatea omului este de neatins”. Fiecare om de pe pământ decide cum trăieşte şi ce face. Chiar acum, în Statele Unite ale Americii, în toate statele de acolo a fost introdusă căsătoria homosexualilor. Dacă lumea doreşte asta… Desigur că lumea trăieşte fără Dumnezeu și nu se poate supune Cuvântului lui Dumnezeu. Numai cel ce crede biblic în Isus Hristos se va lăsa răscumpărat şi salvat, eliberat de toate poverile, de tot ceea ce nu este în concordanţă cu Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu.

Noi nu judecăm, nu condamnăm pe nimeni. Respectăm fiecare religie şi tot ceea ce are loc pe pământ şi lăsăm judecata Domnului Dumnezeu la tronul alb. Dar ne luăm dreptul divin de a crede aşa cum spune Scriptura. Şi aşa cum a exprimat-o Domnul nostru: „Voi nu sunteţi din această lume, după cum nici Eu nu sunt din această lume”. Noi suntem în lume, dar nu suntem din lume.

Dumnezeu ne-a dăruit harul ca, prin credinţă, să trăim o răscumpărare desăvârşită de toate fărădelegile; şi nu doar iertarea păcatelor şi fărădelegilor, ci şi eliberarea de toate dependențele, de tot ceea ce nu este în conformitate cu Dumnezeu şi cu Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât noi cu adevărat să ne supunem voii lui Dumnezeu.

Fraţi şi surori, vreme de mulţi ani noi am propovăduit planul lui Dumnezeu. Şi trebuie să spunem mereu că aceasta este cea mai importantă perioadă de timp din istoria Bisericii, că acesta este ultimul mesaj înainte de revenirea lui Isus Hristos, că noi avem cu adevărat o responsabilitate în faţa lui Dumnezeu, ca acest mesaj să ajungă până la marginile pământului. Putem repeta aceasta din nou şi din nou: fratele Branham a primit o trimitere divină din partea atotputernicului Dumnezeu. I s-a spus şi, de asemenea, fratele Branham spune: „Vocea din 11 iunie 1933 a fost atât de puternică!” – care i-a fost adresată – încât el s-a gândit că toată zona s-a cutremurat când i-au fost spuse cuvintele: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis ca să premeargă prima venire a lui Hristos, tot aşa, tu eşti trimis cu un mesaj care va premerge a doua venire a lui Hristos”. Şi despre aceasta este vorba. Este o trimitere divină. Domnul Însuşi a făgăduit: „Eu te trimit!” Este o făgăduinţă. Domnul Dumnezeu Însuşi a spus: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea” (Maleahi 3:1). El a inclus acest cuvânt personal şi El Însuşi a venit. Domnul a devenit un rob. Tatăl S-a descoperit în Fiul, pentru a aduce la împlinire planul de mântuire.

Vedem că într-adevăr avem de-a face cu împlinirea făgăduinţelor şi prorociilor biblice pe care le-a hotărât Dumnezeu în planul Său de mântuire. De aceea, accentul trebuie pus pe aceasta: „Voi – poporul Meu!” – nu toţi, ci „voi – poporul Meu, voi – ceata răscumpărată prin sânge, voi – poporul Meu, voi – fiii Mei, voi – fiicele Mele, ascultaţi de Cuvântul Meu! Voi – poporul Meu, ieşiţi afară din mijlocul lor, despărţiţi-vă de ei, nu vă atingeţi de ce este necurat şi atunci vă voi primi şi Eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu!”

Voi știți, în toate trezirile, în fiecare trezire oamenii au ieşit afară din religia de stat şi şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu. Şi mai ales dacă citeşti despre procesele vrăjitoarelor; acolo erau botezuri cu Duhul Sfânt, erau prorocii printre cei care credeau şi ei i-au numit „vrăjitoare” şi i-au judecat şi i-au ars. Şi aceasta a fost atunci „sfânta inchiziţie”. Peste tot unde Dumnezeu a dăruit treziri, acolo oamenii au fost chemaţi afară, s-au adunat să laude pe Domnul şi să-I dea cinste.

Ceea ce m-a copleşit când am citit despre Servetus şi ceilalţi, care nu doar că au ieşit afară din religia de stat, ci au primit descoperirea că Dumnezeu este numai Unul singur, nu trei. Şi atunci au fost prigoniți şi omorâţi.

Întotdeauna Domnul S-a descoperit ca Acelaşi poporului Său. Şi acum, în timpul nostru, a avut loc o străpungere. Știm cu toții, când fratele Branham a primit prima dată trimiterea, când a primit un dar de vindecare divină, că trebuie să meargă la neamuri şi că acest dar va fi un semn că Dumnezeu va confirma Cuvântul şi că va avea loc aceeaşi slujbă care a avut loc în Geneza 18 şi apoi la Domnul nostru – atunci celui mai simplu om al lui Dumnezeu care a umblat vreodată pe pământ, i-a fost dat să vadă în viziuni ce să spună oamenilor care veneau în rândul de rugăciune, ce s-a întâmplat în viaţa lor…

Deci Dumnezeu Şi-a confirmat cu adevărat prezenţa supranaturală în adunări, ca noi toţi să ştim că aici nu lucrează un om, ci că aici Dumnezeu Îşi confirmă Cuvântul. Undeva mi-am notat că fratele Branham a putut spune de 1550 de ori „Aşa vorbeşte Domnul” în rândurile de rugăciune, deoarece Domnul Dumnezeu i-a dat o viziune despre acea persoană şi a putut spune „Aşa vorbeşte Domnul”. Pentru un proroc este important să spună „Aşa vorbeşte Domnul” numai atunci când are o viziune. Acest lucru este foarte important la un proroc. Suntem recunoscători din toată inima pentru slujba care a fost făgăduită pentru timpul nostru; înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Frați și surori, când am auzit ieri furtuna cu tunete, a trebuit să mă gândesc la Geneza 8:22: „Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!” Aşa a spus-o Dumnezeu deja de atunci. Şi astfel noi am trăit-o personal ieri, că a fost o căldură ca niciodată înainte. Este foarte interesant! Când citeşti în Sfânta Scriptură că va fi semănat şi secerat, frig şi cald, vara şi iarna. Dar ştiţi ce am remarcat în această dimineaţă cu referire la tunet? Nu a fost un tunet ca şi tunetul pe care l-am auzit cu urechile mele pe 16 iunie 1979 pe insula Fanø. Astăzi am auzit un tunet frumos. A fost foarte liniştit şi s-a văzut și lumina. Haideţi ca să nu intrăm în detalii aici.

Ştiţi ce am remarcat în această dimineaţă? În prorocul Isaia, cred că în capitolul 29, Domnul vorbeşte că va repara dauna poporului Său. Şi în acel timp soarele va străluci de şapte ori mai tare. M-am gândit că aceasta este extraordinar.

Isaia 30:26: „Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare (ca lumina a şapte zile), când va lega Domnul vânătăile poporului Său şi va tămădui rana loviturilor lui”. Deci, în acel timp lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare.

Fraţi şi surori, Dumnezeu a permis ca spre seară să se arate lumina. Fratele Branham a menţionat deseori acest verset din Zaharia 14:7: „Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina”. S-a făcut lumină; cu Israel va fi lumină; va fi lumină şi cu noi. Da, într-adevăr s-a făcut lumină. Niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost descoperit atât de puternic – din toate unghiurile, în toate legăturile, ca în timpul nostru. Şi de asemenea, tot ceea ce a spus fratele Branham să putem aşeza biblic. Cu adevărat este darul lui Dumnezeu. Niciun om al lui Dumnezeu nu aduce ceva de la el. Nu. Trebuie să-i fie dăruit de Dumnezeu. Eu nu am adus nimic de la mine. „Tu eşti totul, Doamne! Şi noi dăm slava numai Ţie!” Noi dăm slava numai lui Dumnezeu.

Ce știam eu în 2 aprilie 1962 despre ce doreşte să facă Dumnezeu în planul Său? Dar, după aceea a venit ziua deosebită de 11 aprilie 1966. Îmi amintesc foarte bine de ea. Nu ştiu dacă înseamnă ceva pentru voi. Dar eu sunt recunoscător pentru toate călăuzirile Domnului, pentru toate căile pe care m-a călăuzit. Toţi ştiţi că, înainte cu o zi, am fost la capela funerară, am urcat pe scările din lemn. Acolo, la primul etaj, era o singură cameră. Acolo zăcea fratele Branham într-un sicriu. Şi l-am văzut. Am mai spus-o: nu avea nicio zgârietură. Toţi ştiţi că la accidentul de maşină el a trecut prin parbriz pe capota maşinii. S-a întâmplat ceva îngrozitor. Dar eu l-am văzut pe fratele Branham – avea un surâs pe faţa lui. Nici măcar o zgârietură, nimic. Era aşa cum îl ştiam dintotdeauna. Nu arăta de 56 de ani, ci de 35 de ani.

Dar am vrut să spun următoarele: în ziua funeraliilor, când m-am întors în camera mea de hotel şi când m-am aşezat, nu ştiam cum se va mai continua pentru că lumea se destrăma pentru mine şi cu o inimă frântă plângeam, plângeam, mă rugam fierbinte şi am spus: „Doamne, cum va fi desăvârşită Biserica fără slujba prorocului Tău?” Era rugăciunea inimii mele. Da. Şi după aceea, în aceeaşi zi, după un plâns care a durat mai mult de două ore, am venit în camera mea. Fraţi şi surori, niciun om nu-şi poate închipui. O asemenea pace a lui Dumnezeu, care depășește orice pricepere omenească. Stăteam jos. Şi de data aceasta, nu o voce tare, ci a vorbit în inima mea: „Acum a sosit timpul tău, ca să duci mesajul în toată lumea”.

Deci Domnul a avut calea Sa în toţi aceşti ani. Şi cu adevărat mi-aş fi dorit ca slujba mea să se fi terminat până acum, ca să nu mai trebuiască să călătoresc. Se pare că acum toată lumea este conectată și toţi pot asculta şi trăi aceste adunări.

Acum să ne referim la două, trei versete biblice. Ne întoarcem la ceea ce a fost citit deja, din Evrei 10:35: „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră…”. Fraţi şi surori, avem noi o încredere  cu bucurie? Chiar dacă mai umblăm trişti deoarece unele împrejurări nu sunt aşa cum am dori să fie. Sunt probleme în familii… peste tot sunt probleme; la tineri şi bătrâni, la cei mari şi mici. Aici este scris să nu ne părăsim încrederea bucuroasă. În ciuda tuturor necazurilor, în ciuda tuturor încercărilor, bucuria în Domnul este tăria noastră. „Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră de bucurie…”. Minunat!

Evrei 10:36: „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit”. Din nou cuvântul „făgăduinţă”. O, Domnul Dumnezeu să o dăruiască cu adevărat o dată pentru totdeauna în inimile noastre! El să o graveze în inimile noastre! Copiii lui Dumnezeu sunt copii ai făgăduinţei. Mântuitorul a fost Răscumpărătorul făgăduit încă din grădina Eden, până la Isaia 7:14: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”. Făgăduinţe şi din nou făgăduinţe. Şi când s-a împlinit vremea, îngerul Gavril a venit la Maria şi ea a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Fraţi şi surori, aceasta este poziţia noastră astăzi: „Să mi se facă mie, ca fiu al făgăduinţei, tot ceea ce ai spus şi făgăduit în Cuvântul Tău!”

Noi toţi să înţelegem ce a vrut Pavel să vorbească corintenilor când a spus că el doreşte să prezinte lui Hristos o fecioară curată. Fraţi şi surori, haideţi să o spunem din toată inima. Noi citim mereu din aceeaşi Biblie şi suntem bucuroşi că lucrurile se repetă şi în predici. Dar acum fiţi sinceri. Trebuie să ajungem la punctul în care fiecare cuvânt, chiar dacă este citit de o sută de ori şi ne este predicat de o sută de ori, pătrunde din nou prin măduva oaselor noastre, prin inima noastră, căci Domnul Dumnezeu ne vorbeşte din nou, personal, de fiecare dată. Noi nu participăm doar la o adunare, ci suntem aici ca să auzim Cuvântul, să-L primim şi să-L credem din toată inima. Se poate repeta din nou ceea ce spune Pavel aici în 2 Corinteni 11:2: „Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată”. Este foarte puternic! „Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un Bărbat…”. Când doi se întâlnesc pentru prima dată, iar mirele dă făgăduinţa miresei, acesta a fost momentul în care a fost dată făgăduinţa şi din acel moment, fecioara devine mireasa şi bărbatul devine mirele. Iar Pavel scrie aici: „ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată”.

Apoi, imediat, 2 Corinteni 11:3: „Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos”.

Pavel ştia deja de atunci că vrăjmaşul se va infiltra; nu doar în grădina Eden, ci se va infiltra din nou ca să înşele, ca să pună la îndoială Cuvântul: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat?” Fraţi şi surori, tot ceea ce a spus Dumnezeu este adevărat, este corect; fie că înţelegeţi sau nu, primiţi, acceptaţi, credeţi! Şi apoi vă va fi descoperit, prin harul Său.

Apoi îl avem pe Pavel care a vorbit mai ales despre faptul că trebuie să fim pregătiţi. Acest lucru este accentuat într-un mod deosebit în 1 Corinteni 15. Este scris şi descris în toate detaliile cum va avea loc totul la revenirea Domnului. Trebuie numai să citeşti de la versetul 50. Vedem ordinea exactă în care va avea loc totul. Şi niciun om nu trebuie să interpreteze. Aici este spus totul foarte clar.

1 Corinteni 15:53: „Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se

îmbrace în nemurire”. A fost scris totul.

Dacă vă spune cineva că Domnul a venit deja… Fraţi şi surori,  când Domnul revine, atunci mai întâi vor învia morţii în Hristos, iar noi, care mai rămânem în viaţă, vom fi schimbaţi şi împreună vom fi luaţi pe nori, Îl vom întâlni pe Domnul în văzduh şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

Ieri am amintit: fecioarele înţelepte cred şi respectă fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu aşa cum este scris. Dacă apoi vine cineva şi spune: „Prorocul a spus aşa şi aşa!”; indiferent ce a spus prorocul, oricine pune aceasta în contradicție cu ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său, are un demon, are un drac care îl influenţează şi îl amăgeşte. Cel ce are Duhul lui Dumnezeu va înţelege corect tot ceea ce a fost spus de Duhul lui Dumnezeu. El va respecta fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu şi Îl va aşeza biblic şi va fi aşezat biblic de către Dumnezeu.

Fecioarele nechibzuite cred tot felul de lucruri, doar ceea ce spune Scriptura nu. De aceea, trebuie accentuat: deosebirea dintre cele înţelepte şi cele nechibzuite este foarte mare. Cele înţelepte ştiu cum să aşeze şi Apocalipsa 10 – atunci când Domnul Îşi va pune un picior pe mare şi unul pe uscat. Noi ştim ce se va întâmpla atunci. Aşa este scris.

La fel, noi înţelegem că fratele Branham a fost al şaptelea înger al epocii Bisericii prin care Dumnezeu a descoperit toate tainele întregului plan de mântuire. De câte ori, cuvintele profetice au o dublă împlinire care trebuie văzută, care trebuie respectată şi să mulţumim lui Dumnezeu din toată inima?! Dar să nu schimbăm nimic din Cuvânt.

În Exod 4 este scris: „Am chemat afară pe fiul Meu!” Dacă apoi este scris în prorocul Osea: „am chemat pe fiul Meu din Egipt” şi apoi, despre Domnul nostru este scris că a fost luat de Iosif şi de mama Sa şi au ieşit din Egipt, ca să se poată împlini Scriptura: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt”. Doar gândiţi-vă la aceasta: cât de diferite au fost aceste trăiri și fără îndoială sunt foarte exacte şi sunt recunoscute exact şi corect. Chiar aceasta este taina dumnezeiască pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu prin harul Său.

Haideţi să citim ceea ce a spus Petru. Este unul dintre cele mai importante capitole cu referire la revenirea lui Isus Hristos, Domnul nostru. 2 Petru 3:2: „ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri”. „Cuvintele care au fost vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi purtate mai departe de apostoli” – să le primim, să le acceptăm! Să primim noi înşine sămânţa Cuvântului. Aşa cum am auzit şi am accentuat ieri din Luca 8:11: „Sămânţa, este Cuvântul lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu este Sămânţa”. Şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră. Şi Domnul nostru spune: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El” (Ioan 7:38-39a).

Citim apoi în 2 Petru 3:9: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui – din nou cuvântul „făgăduință”… – , cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă”. Dumnezeu nu doreşte ca vreunul din cei aleşi de El mai înainte de întemeierea lumii să fie pierdut, ci să fie chemat şi ultimul, oriunde ar fi el pe faţa pământului. Şi atunci când numărul va fi deplin, atunci va răsuna trâmbiţa lui Dumnezeu şi Domnul va reveni. Apoi 2 Petru 3:14: „De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace”. Noi suntem preaiubiţii lui Dumnezeu, noi suntem aleşii lui Dumnezeu. Aici ne este spus că nu ar trebui să fim indiferenţi. „De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace”.

Noi am auzit scumpul Cuvânt în toţi aceşti ani. Dar acum devine foarte serios. Revenirea Domnului nostru este atât de aproape încât o poţi atinge cu mâna. Şi în fiecare adunare trebuie repetat aşa cum a spus Domnul nostru în acel timp: „Când veţi vedea toate aceste lucruri întâmplându-se, atunci ridicaţi-vă capetele, căci voi ştiţi că răscumpărarea voastră este aproape ”. În credinţă putem să privim în sus. Prin credinţă putem să strigăm: „Maranata!” şi să spunem: „Vino, Doamne Isuse! Vino! Noi aşteptăm revenirea Ta!”

În 1 Tesaloniceni 4, unde Pavel menţionează răpirea, el dă acolo avertizarea tuturor celor care doresc să ia o decizie pentru viaţă, ca ei să-și ia decizia în pace, în prezenţa lui Dumnezeu. Vers.1: „Încolo, fraţilor, fiindcă aţi învăţat de la noi cum să vă purtaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu şi aşa şi faceţi, vă rugăm şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai mult în privinţa aceasta”. Voi umblaţi deja în voia şi plăcerea lui Dumnezeu, dar poate fi şi mai bine; chiar mai ascultători, mai dedicaţi, mai uniţi cu Domnul.

Vers. 2: „Ştiţi, în adevăr, ce învăţături v-am dat prin Domnul Isus”. Apoi urmează vers. 3: „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie”. După aceea, fiecare frate ar trebui să ştie cum să-şi aibă vasul, soţia. Să nu trăiască cu ea ca păgânii, ci aşa cum a dorit Dumnezeu de la început: „Nu este bine ca omul să fie singur…”. Doar gândiţi-vă. Aici vorbeşte despre transformare, despre revenirea Domnului, despre ceea ce va avea loc la răpire. Dar înainte de aceasta, el dă sfaturile pentru tineri şi pentru cei căsătoriţi pe calea lor: „Fiţi cumpătaţi! Fiţi treji! Luaţi deciziile în voia lui Dumnezeu!”

„Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă”. Să nu fie făcut ceva care nu este în voia lui Dumnezeu. Pavel dă astfel de sfaturi în legătură cu revenirea Domnului Isus Hristos. Ni se adresează tuturor. Şi noi spunem în prezenţa lui Dumnezeu: Toţi să fie cumpătați! Toţi credincioşii să fie cumpătați! Toţi fraţii tineri, toate surorile tinere să-şi dedice viaţa pe deplin Domnului şi să spună: „Eu doresc să stau în picioare faţa Ta în ziua aceea! Ai milă de mine, ca să iau decizia potrivită!” Atunci Dumnezeu va permite să ne reuşească aceasta tuturor. Noi să aparținem de ceata care va fi răpită la revenirea Domnului.

Haideţi să rezumăm ceea ce a fost citit deja în cuvântul de introducere. Pentru aceasta haideţi să citim şi din Romani 11, ca să vedem că, cel mai important lucru este credinţa în ceea ce a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Său. Nu doar să spui: „Sunt credincios!” Aici credinţa este comparată cu necredinţa. Necredinţa a fost păcatul primar în paradis. A fost clipa în care Eva și-a dat ascultarea Șarpelui, punând la îndoială Cuvântul. Apoi s-a instalat necredinţa şi rezultatul a fost amăgirea.

Pavel s-a referit din nou aici la Israel şi la neamuri. El a comparat credinţa şi necredinţa. Ramurile naturale au fost tăiate prin necredinţă, iar prin credinţă ramurile sălbatice au fost altoite în locul lor. Să citim din Romani 11:20: „Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!”

Vers. 23: „Şi chiar ei: dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi”.

Necredinţa ne desparte de Dumnezeu. Necredinţa este legată cu neascultarea. Credinţa este legată cu ascultarea.

S-o mai spunem o dată: Israelul – poporul ales a lui Dumnezeu, iar Domnul a trebuit să le spună cărturarilor din acel timp: „Voi aţi respins planul lui Dumnezeu pentru voi, pentru că nu aţi fost botezaţi cu botezul lui Ioan”.

Fraţi şi surori, Domnului să-I fie adusă mulţumirea pentru că în acest timp, toţi care vin la credinţa adevărată sunt şi botezaţi în ascultare, în Numele Domnului Isus Hristos. Ei îşi doresc aceasta din toată inima şi apoi sunt botezaţi. Face parte din aceasta, ca să spunem tuturor oamenilor de pe pământ că Dumnezeu este numai Unul singur, deşi S-a descoperit ca şi Creator, Salvator, Vindecător; şi cu toate acestea El rămâne Acelaşi. Și acelaşi Dumnezeu S-a descoperit pentru mântuirea noastră ca Tată – în cer, în Fiul – pe pământ şi în Biserică – prin Duhul Sfânt: Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi şi Dumnezeu în noi. Nu trei veşnici, nu trei atotputernici, ci Un Singur veşnic Dumnezeu – numai Unul, numai Unul, fie în Vechiul, fie în Noul Testament.

Inventarea trinităţii este groaznică. Şi după inventarea doctrinei trinităţii, au inventat şi botezul trinitar. Şi în acest context, în anul 321, evreilor le-a fost interzis sabatul. Sinagogile au fost transformate în coteţe de porci. Şi prin aceşti „părinţi ai bisericii”, ei au fost numiţi „ucigaşi ai lui Hristos şi ai lui Dumnezeu”. Chiar după inventarea doctrinei trinităţii, evreii au fost blestemaţi prin aceşti „părinţi ai bisericii” care, toţi, au venit din sinagoga ascunsă a satanei, unde marele preot era vicarul. Chiar după ce au inventat noua doctrină a trinităţii s-au întors împotriva evreilor care nu au putut accepta şi primi această doctrina. Şi din acel timp ei au fost blestemați şi persecutaţi până la al treilea Reich, până la cei 6 milioane de evrei care au fost omorâţi. Şi cine a fost în spatele acestor lucruri? Care a fost cauza? Dacă citeşti istoria, cu adevărat simţi altfel.

Credeţi că pentru mine este uşor să spun în public toate acestea? Odată mi se va cere socoteală, când voi apărea în faţa unei instanţe ca să dau socoteală pentru ceea ce este predicat acum. Dar mulţumire Domnului Dumnezeu; noi avem doar o singură responsabilitate şi aceasta este să propovăduim Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu acum la sfârşit, aşa cum a fost propovăduit la început.

Aşa cum am scris şi aşa cum am predicat , primul şi ultimul botez trebuie să fie în acord de 100%. Prima şi ultima predică, prima şi ultima Cină a Domnului, totul trebuie să fie restituit 100%. Dumnezeu Însuşi a spus: „Eu voi restitui”.

Cât de uşor am putea avea toate lucrurile dacă am face compromisuri… Toată lumea ne-ar aplauda. Nu. Noi avem nevoie de acordul lui Dumnezeu. Avem nevoie ca Dumnezeu să fie de acord.

Aici nu este vorba despre o uniune, o unitate a unor opinii diferite şi biserici diferite. Aici este vorba de unitatea: „Tată, Tu în Mine şi Eu în ei, astfel încât toţi să fie una”. Aceasta este unitatea divină. „Un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”.

Atunci când este folosit termenul „Dumnezeu triunic”, „trinitate”, „Fiul veşnic”, dacă acest termen nu este scris nici măcar o dată în Biblie, de ce să-l cred? Eu sunt obligat să cred numai ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Şi dacă nu există niciun singur loc în Cuvântul lui Dumnezeu în care să fi fost folosită formula trinitară, într-adevăr nici măcar o dată. Totul a fost făcut în Numele Domnului Isus Hristos: fiecare vindecare a bolnavilor, fiecare rugăciune, fiecare botez – toate în Numele de legământ nou testamentar al iubitului nostru Domn Isus Hristos. Deci nu o formulă, nu titluri.

Această formulă este folosită cu adevărat în toate cercurile spiritiste, unde mesele spiritiste se ridică şi se fac vrăjitorii. Oricine intră în marea lojă masonică liberă, trebuie să repete această formulă. Şi totul este frumos decorat. Gândiţi-vă cât de viclean este diavolul. Acolo se află o masă şi deasupra acestei mese se află o Biblie deschisă şi după ea se află un triunghi. Toţi ştiţi că mulţi au comparat trinitatea cu un triunghi. După triunghi se află un cerc. Şi bărbatul respectiv trebuie să-şi dea jos cămaşa înainte de a face jurământul. Acolo se află un sicriu. El trebuie să privească la sicriu înainte să facă jurământul. Fie că este musulman, evreu sau creştin, toţi trebuie ca să repete formula trinitară la intrarea în lojă.

Dacă nu aş fi auzit-o din gura unui bărbat, în Parry Sound, Canada, Ontario un bărbat care aparţine de oamenii de afaceri creştini, care l-a cunoscut pe Demos Shakarian. Eu am predicat acolo. El s-a uitat la mine, în acest hotel, a venit la mine şi a spus: „Tu eşti un străin. De unde eşti? Ce cauţi aici?” Ce să-i fi spus? I-am spus cine sunt şi apoi el a spus: „ Sunt şeful oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline, dar aparţin şi de marea lojă liberă. Şi sunt evreu. Închipuiţi-vă. Ca evreu, a trebuit să repet formula trinitară când am intrat în acest ordin”. Şi atunci m-am gândit: „Mulţumire lui Dumnezeu pentru această conversaţie”.

Fraţi şi surori, Dumnezeul nostru este Unul singur. Şi Numele de legământ nou testamentar în care ni S-a descoperit Dumnezeu ca Tată, în Fiul şi prin Duhul Sfânt, este Numele Domnului Isus Hristos. De aceea, mulţumim Dumnezeului nostru. Şi în acest fel ne-a fost dăruită claritatea ca să lăsăm din toată inima această învăţătură nebiblică. Ce se întâmplă chiar şi azi cu această învăţătură!? Dumnezeului nostru să-I fie adusă mulțumirea pentru faptul că putem crede aşa cum spune Scriptura şi că ne putem întoarce la Cuvântul original.

Fraţi şi surori, Dumnezeu nu a avut mai mult har. Şi cui Dumnezeu îi dăruieşte milă, aceluia îi dăruieşte milă. Şi oricine este din Dumnezeu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. Şi oricine ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl primeşte prin credinţă, lui îi va fi descoperit prin Duhul Sfânt. Este minunat să recunoşti faptul că Domnul Îşi conduce sfinţii într-un mod minunat.

Încă un gând, fără a intra în detalii. În prorocul Isaia avem cuvântul „străjer”: „«Străjerule, cât mai este din noapte?» «Străjerule, mai este mult din noapte? » Străjerul răspunde: «Vine dimineaţa şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă şi veniţi iarăşi. »” (Isaia 21:11-12) „…este spre seară şi ziua aproape a trecut.” (Luca 24:29) Şi „La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6)

Iar noi, ca ceata răscumpărată prin sânge, ca cei împăcaţi cu Dumnezeu, încoronaţi cu har, ne putem aduna în pace, nederanjaţi, ascultând cuvintele lui Dumnezeu care rămân în veci. Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac. Şi Petru a putut spune: „Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie”. De asemenea, noi am auzit avertizările. Dar noi am predicat Cuvântul şi vom continua să predicăm Cuvântul veşnic.

Şi astăzi, Cuvântul lui Dumnezeu să fi căzut în inimile noastre, să avem un acord interior pentru El şi să trăim o viaţă plăcută Domnului, rămânând cumpătați şi normali în toate deciziile, crezând că Domnul va aduce totul la încheiere. Lui, Atotputernicului Dumnezeu să-I fie adusă slava şi lauda pentru toată veşnicia. Amin.

Ne aplecăm capetele, ne deschidem inimile înaintea Domnului Dumnezeu. Fraţi şi surori, aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul. Aceasta este perioada de timp despre care au scris Petru, Pavel şi Iacov. Chiar şi Iacov scrie în capitolul 5, de la versetul 7 că ar trebui să fim răbdători şi să aşteptăm până când Dumnezeu trimite ploaia timpurie şi târzie, până când are loc lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu şi până când suntem toţi umpluţi cu Duhul Sfânt.

Domnul să ne dăruiască ore de rugăciune în care să ne apropiem de Dumnezeu şi să avem o trăire cu Dumnezeu sub vestire. În toţi aceşti ani noi am fost adunaţi şi toţi cei nou veniţi au auzit totul şi au crezut totul: fie că a fost cu 50, 40, 30, 20 sau 10 ani în urmă. Totul poate să rămână aşa cum a fost scris şi aşa cum a fost predicat. Nimic nu trebuie modificat. Fraţi şi surori, mi-am făcut timp zilele trecute şi am citit scrisorile circulare din anii 2012, 2013, 2014 şi 2015 şi am spus în prezenţa Domnului: „Ce nu a fost încă scris? A fost propovăduit totul! A fost scris totul!” Dar mai am o cerere în prezența lui Dumnezeu: ca de acum înainte să fie traduse şi tipărite doar aceleaşi broşuri în toate limbile, să nu mai fie tradus nimic în mod particular (să nu facă nimeni o lucrare personală), pentru ca Mireasa Mielului să fie adusă în cadenţă la nivel mondial, primind aceleaşi informații, aceleaşi scrisori circulare, aceleaşi predici, ca toţi să ajungă la unirea credinţei. Și nu vă îngrijoraţi: Dumnezeu va purta de grijă ca toţi, din toate limbile, la timpul potrivit să primească şi să audă aceleaşi predici.

Aşa cum i-a fost arătat fratelui Branham, Mireasa a ieşit afară din cadenţă, dar s-a întors din nou în cadenţă: o inimă şi un suflet în toate popoarele, în toate limbile şi în toate naţiunile.

Împreună cu Pavel, pretindem aici ca toţi cei care aud acum chemarea lui Dumnezeu să facă parte din Aceasta, pentru că ei cred din toată inima. Şi credinţa conduce la ascultare; şi credinţa ne uneşte cu Dumnezeu prin ascultare. Aşa a fost cu Avraam. El a crezut şi a văzut făgăduinţa împlinită. Și a fost ascultător când a trebuit să-l aducă pe Isaac ca jertfă.

Fraţi şi surori, aşa cum ne este arătat în Romani 9, 10 şi 11, credinţa este unită cu Dumnezeu şi Cuvântul Său, unită cu făgăduinţele. Necredinţa ne desparte de Dumnezeu; ne desparte de Dumnezeu. Şi de aceea, Domnul Dumnezeu să ne dăruiască tuturor credinţa adevărată, credinţa aşa cum spune Scriptura, ca să avem parte de tot ceea ce face Dumnezeu acum prin harul Său.

În timp ce avem capetele aplecate, permiteţi-mi să întreb astăzi dacă sunt unii nou veniţi în mijlocul nostru, care ar dori să-şi dedice vieţile Domnului şi care ar dori să facă legământul unui cuget curat cu Dumnezeu şi care ar dori ca să fie botezaţi biblic. Este cineva în mijlocul nostru? Vă rog, ridicaţi-vă mâna. Deja s-a botezat fiecare? Dacă nu, atunci astăzi este o ocazie să vă supuneţi Cuvântului lui Dumnezeu şi să fiţi botezaţi biblic.

Încă o întrebare. Avem în mijlocul nostru pe unii care mai au dificultăţi în a înţelege una sau alta din mesajul care a fost predicat? Ridicaţi-vă mâna. Vrem să ne rugăm împreună. Mulţumesc, scumpă soră. Dumnezeu să te binecuvânteze. Mulţumesc. Mulţumesc tuturor.

Domnului să-I fie adusă mulţumirea. La El toate lucrurile sunt posibile. El poate descoperi toate lucrurile. El poate binecuvânta.

Domnului nostru să-I fie adusă mulţumirea şi închinarea. Ieri am menţionat ceea ce a făcut Dumnezeu în Moldova. Într-adevăr a fost extraordinar. Fraţii noştri din România au contribuit cu partea lor la aceasta. Şi 11700 de persoane ni s-au alăturat online ca să urmărească interviul de la televiziune. Cuvântul lui Dumnezeu s-a adresat întregii națiuni şi Domnul va chema afară şi de acolo pe ultimii.

Toţi ştiţi că lunile aprilie, mai şi iunie au fost cu adevărat extraordinare, fie în estul îndepărtat sau oriunde a fost; fie în Golful Persic sau în Pakistan, peste tot Dumnezeu a deschis inimi şi uşi. Acum plănuim o mare călătorie. Şi noi spunem: „Voia Domnului să se facă”.

De fapt, nu este nevoie ca eu să mai călătoresc undeva. Fraţii şi diferitele biserici locale sunt conectate acum. Toţi se pot alătura. Dar, în toate marile oraşe din Republica Democrată Congo sunt aranjate adunări mari. Peste tot sunt închiriate stadioanele. Peste tot va fi prezentă televiziunea de stat pentru a transmite ceea ce este spus.

Avem o problemă: pe 8 iunie, am trimis pașaportul la ambasadă, la Berlin și încă nu l-am primit înapoi. Adunările sunt pregătite, iar fratele Taty a spus: „Călătoria trebuie să aibă loc!” Dacă trebuie să aibă loc, va avea loc! Cu viză, sau fără viză, dacă Dumnezeu dorește astfel. Atâta încredere avem în Dumnezeu, căci El este Domnul. Și totul va fi bine. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe fratele nostru Taty, cel mai bun traducător din engleză în franceză. Se va mai traduce și într-un alt dialect.

Amintiţi-mă în rugăciunile voastre. Domnului Dumnezeu să-I fie adusă mulţumirea. Până acum încă mai merge… Și cum am spus, dacă trebuie să aibă loc călătoria, va avea loc – cu viză sau fără. Eu sper că vor face o excepție pentru mine în Kinshasa și vor spune „Bun venit” și mă vor lăsa să intru în țară.

Voi, care nu vă uitați la costuri, care călătoriți de departe, din nordul îndepărtat din Finlanda, din România, Polonia, Praga, Slovacia, Anglia, din toate țările Europei suntem adunați aici ca să-L ascultăm pe Domnul. Domnul să binecuvânteze toată turma Sa răscumpărată prin sânge. Şi în credinţă şi ascultare noi ne pregătim pentru revenirea Domnului.

Cele trei lucruri vor fi accentuate mereu: sângele noului legământ care a fost vărsat pentru noi, Cuvântul cu toate făgăduinţele pe care ni le-a dăruit Domnul şi Duhul lui Dumnezeu care face viu Cuvântul şi ne călăuzeşte în Cuvânt prin descoperire. Sunteţi toţi recunoscători pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Credeţi din toată inima mesajul pe care ni l-a încredinţat Dumnezeu? Credeţi toţi că revenirea Domnului este aproape? Credeţi toţi aşa cum spune Scriptura? „Când veţi vedea toate aceste lucruri întâmplându-se, ridicaţi-vă capetele în sus”. De asemenea, versetele care au fost citite din Evrei 10 şi din celelalte versete. Dumnezeu să ne dăruiască harul ca să trăim o viaţă pe deplin plăcută, să fim găsiţi în voia Sa atunci când El Se întoarce.

Eu cred din convingere, nu din cauza mea, ci din cauza a ceea ce Domnul Însuşi a spus: „Ultimul mesaj premerge revenirea lui Hristos”. Şi numai cine aude ultimul mesaj, îl crede şi i se supune, acela va fi prezent acolo. Fără să judecăm, toţi care vor umbla mai departe pe căile lor nu vor ajunge la ţintă.

Haideţi să mulţumim Domnului Dumnezeu pentru harul pe care ni l-a dăruit. Iubite Domn, Dumnezeul veşnic credincios, Tu ne-ai binecuvântat. Tu ne-ai pus înaintea chivotului legământului descoperit. Noi credem toate cuvintele vechiului şi noului legământ. Noi credem că niciodată Cuvântul Tău nu se întoarce gol, ci va împlini scopul pentru care l-ai trimis. Iubite Domn, ne rugăm pentru turma răscumpărată prin sânge, pentru toţi cei rânduiţi ca să vadă slava lui Dumnezeu, ca ei să trăiască Cuvântul din Apocalipsa 19: „soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat”. Iubite Domn, spală-ne nu doar de toate păcatele, ci îndepărtează toate petele, îndepărtează toate zbârciturile, spală-ne în sângele scump al lui Isus, în sângele curăţitor. Îţi mulţumim din nou pentru puterea sângelui Tău, a Cuvântului Tău şi a Duhului Tău. Te rugăm să-Ţi ridici faţa peste noi toţi şi dăruieşte-ne pacea Ta şi binecuvântarea Ta. În Numele sfânt al lui Isus. Aleluia. Amin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *