Predica de la Krefeld

Ewald Frank

 

Cuvântul de introducere din 1 Cronici 16:8-12; 23-25: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscute printre popoare faptele Lui înalte! Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui! Aduceţi-vă aminte de minunile pe care le-a făcut, de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui;…Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului! Vestiţi din zi în zi mântuirea Lui, povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui! Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă, El este de temut, mai presus de toţi dumnezeii”.

Vă spun bun venit tuturor în scumpul Nume al Domnului nostru! Simţiţi-vă acasă! Aceasta să fie o zi care va intra în istoria de mântuire a lui Dumnezeu şi în istoria legăturii noastre cu Dumnezeu. Aceasta să fie o zi pe care Domnul a făcut-o pentru noi. Domnul a făcut această zi pentru noi.

Mulţumiri lui Dumnezeu pentru toţi fraţii cu care suntem uniţi în Domnul. Cu toţii suntem mulţumitori din adâncul inimii noastre fiindcă noi am recunoscut vremea şi ceasul în care trăim. Noi nu ne înălţăm deasupra altora, dar putem spune că şi în zilele Reformei au existat oameni care au recunoscut vremea lui Dumnezeu, au recunoscut că Dumnezeu era la lucru în acel timp. Nu a fost doar un Martin Luther, un Zwingli sau un Calvin, ci au fost şi alţi oameni credincioşi care au crezut mesajul adus de aceşti oameni ai lui Dumnezeu şi toţi aceştia au avut parte de lucrarea lui Dumnezeu din timpul lor. A fost un John Smith pentru baptişti, un Menno Simons pentru menoniţi, un William Booth pentru armata salvării. În decursul secolelor trecute au existat mulţi bărbaţi ai lui Dumnezeu. A existat un Charles Price, Smith Wigglesworth şi mulţi alţi bărbaţi ai lui Dumnezeu pe care El a putut să-i folosească în timpul lor; aceştia au lăsat urme ale binecuvântărilor în poporul lui Dumnezeu.

În timpul nostru Dumnezeu a împlinit o făgăduinţă deosebită pe care o putem întâlni deja în Vechiul Testament şi care s-a împlinit în Noul Testament. Într-adevăr, un proroc ca Ilie a venit ca să întoarcă inima copiilor lui Dumnezeu la credinţa părinţilor lor. Noi toţi am fost întorşi şi readuşi la fundamentul original care a fost pus în trecut.

Noi trebuie să spunem şi acest lucru: doar dacă are loc o adevărată chemare, poate fi şi o aşa de mare răspundere înaintea lui Dumnezeu, pe care nimeni nu şi-o poate închipui. În această legătură este ceea ce a scris Pavel în 1 Timotei 1 vers. 1 şi 12. Fiţi foarte atenţi! 1 Tim. 1:1: „Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, Nădejdea noastră”. El a primit o însărcinare dumnezeiască nu doar pentru o biserică locală în care slujbele au fost aşezate de către Dumnezeu, ci Pavel a primit o însărcinare care era în legătură cu istoria mântuirii lui Dumnezeu. În versetul 12 este pecetluit ceea ce a fost spus în primul verset: „Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui”. „…m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui”. Slujbele sunt date de Dumnezeu. Dumnezeu a aşezat în Biserică apostoli, proroci, păstori, învăţători şi evanghelişti. Dar dacă este vorba despre istoria de mântuire a lui Dumnezeu, avem a face cu o trimitere directă, cum este cazul cu Ioan Botezătorul, care a fost un bărbat trimis de Dumnezeu şi prin slujba căruia s-a împlinit ceea ce este scris în Isaia 40:3 şi în Maleahi 3:1a. De aceea şi este scris: „A venit un om trimis de Dumnezeu cu mesajul lui Dumnezeu adresat poporului lui Dumnezeu ca să pregătească calea Domnului.

Aceasta nu este slujba mea, ci El m-a socotit credincios şi m-a pus în slujba Lui. Este vorba de o hotărâre dumnezeiască. Noi toţi am înţeles şi ştim că în anul 1933 fratele Branham a avut şapte vedenii. Una din vedenii a fost că în viitor va exista o maşină automată care va circula fără volan şi fără şofer. Dacă dai o căutare pe Google vezi că această maşină există şi deja în acest an va circula pe străzile Californiei. De ce reamintesc acest lucru? Fiindcă fratele Branham a fost un bărbat trimis de Dumnezeu. De asemenea noi vom spune că atunci când i-a fost dată această chemare în 7 mai 1946 atunci i-a şi fost spus: „Aşa cum lui Moise i-au fost date două semne tot astfel şi ţie îţi vor fi date două semne”. Cu mâna lui stângă trebuia să ţină mâna dreaptă a pacientului, iar pe dosul palmei lui pacientul să poată vedea boala lui. Dacă pacientul avea vreo tumoare atunci el s-o poată vedea pe mâna fratelui Branham. Îngerul Domnului i-a spus fratelui Branham ca el să-i spună pacientului ca să nu închidă ochii, căci în acel moment când Dumnezeu ascultă rugăciunea şi dă vindecarea, pacientul să vadă cum dispare acea tumoare sau cancer. Oamenii au văzut şi au trăit aceste vindecări de mii de ori. Domnul Gordon Lindsay şi soţia lui au fost martori. Eu am vorbit cu ei personal. În perioada anilor 1947-1949, în special în adunări, ei au trăit acest dar de vindecare divin, devenind martori oculari.

Dar acum vine lucrul principal: atenţia noastră trebuia să fie îndreptată înspre lucrurile pe care Dumnezeu a vrut să ni le spună în acest timp. Voi cunoaşteţi cele trei versete biblice pe care noi le-am reamintit deja: Evrei 9:28: „…celor ce-L aşteaptă”; 2 Tim. 4:8: „…tuturor celor ce vor fi iubit revenirea Lui”; Matei 25:10: „toţi aceia care erau gata, au intrat în odaia de nuntă şi s-a încuiat uşa”.

De ce ne adunăm noi în acest loc? De ce venim de aproape şi de departe? De ce venim de la distanţe de peste o mie, o mie trei sute de kilometri? Doar ca să luăm parte la o adunare? Sau ca să avem o trăire nouă cu Dumnezeu, astfel ca să avem o oră de pregătire în care Dumnezeu să-Şi poată atingă ţinta Lui cu noi toţi?

Am pe inima mea să spun că fratele nostru a fost călăuzit de Duhul Sfânt ca să citească Cuvântul din 1 Cronici 16. Cine citeşte cap. 15 şi mai departe cap. 16 îşi va da seama că aici este vorba despre chivotul în care era pus Cuvântul lui Dumnezeu; toată Legea Lui, tot ceea ce a vrut Dumnezeu să spună poporului, a fost pus în acest chivot. Fie că o puteţi crede sau nu, astăzi eu am adus fotografia cu chivotul. Fratele nostru nu a ştiut că eu vreau să vorbesc despre această temă, despre acest cuvânt. Şi ştiţi ce s-a întâmplat? Aici voi îi vedeţi pe cei doi heruvimi deasupra chivotului. Glasul lui Dumnezeu a ieşit chiar dintre cei doi heruvimi. Voi citi acest verset biblic. Noi ştim că Dumnezeu are un plan de mântuire. Dar Dumnezeu nu vorbeşte în curtea de afară, ci în Locul preasfânt. Acolo era sfeşnicul, erau pâinile pentru punerea înainte, dar şi chivotul cu capacul ispăşirii (scaunul harului în limba engleză) pe care era adus sângele şi de sub aripile acestor doi heruvimi ieşea glasul lui Dumnezeu. Puteţi citi două, trei versete din 1 Cronici 15; citim 1 Cro. 15:15: „Fiii leviţilor au dus chivotul lui Dumnezeu pe umeri cu nişte drugi, cum poruncise Moise, după cuvântul Domnului”. De ambele părţi ale chivotului sunt puşi drugii, deasupra este capacul ispăşirii care era uns cu sânge, iar în chivot era Cuvântul lui Dumnezeu. A avut loc încheierea unui Legământ. Dumnezeu S-a împăcat cu omenirea. În Vechiul Testament acestea au fost nişte preumbriri, au fost nişte făgăduinţe. Dar în Noul Testament totul a devenit o realitate dumnezeiască. Capacul chivotului era stropit cu sânge; şi de aceea noi am primit harul lui Dumnezeu. Puteţi citi în Galateni şi în special în Evrei 9 cum Pavel a prezentat totul din Vechiul Testament, începând cu Locul preasfânt şi a vorbit şi despre perdeaua dintre Locul sfânt şi Locul preasfânt.

Doresc să mai citesc două versete din 1 Cronici 15, vers. 25 şi 28: „David, bătrânii lui Israel şi căpeteniile miilor au pornit astfel să suie chivotul legământului Domnului de la casa lui Obed-Edom, în mijlocul bucuriei” – să ducă chivotul la locul lui original. Tot Israelul a suit chivotul legământului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trâmbiţe şi de chimvale, şi făcând să răsune lăutele şi arfele”. Apoi urmează cap. 16.

Fraţi şi surori, pentru noi toţi astăzi este o zi deosebită. Eu privesc în urmă la lucrurile care s-au întâmplat în decursul celor 49 de ani care au trecut. În 24 decembrie 2014 s-au împlinit 49 de ani de când Domnul l-a luat Acasă pe fratele Branham. Voi ştiţi cât de greu îmi este mie pentru că ştiu că nu toţi sunt de acord când reaminteşti nişte trăiri. Nu ştiu dacă pentru voi aceste trăiri au o importanţă deosebită. Dar trăirile pe care noi le avem cu Dumnezeu au importanţă, în primul rând, pentru noi care le-am avut. Atunci când Pavel a relatat despre trăirea lui de pe drumul Damascului el a fost cel chemat, lui i-a vorbit acea voce, pentru el acea trăire a avut o importanţă foarte mare. Nu ştiu ce importanţă a avut pentru toţi ceilalţi.

Cu adevărat, în data de 24 decembrie 1965 l-am văzut pe fratele Branham îmbrăcat într-un costum, cum a fost luat în slavă pe un nor. Atunci eu i-am spus fratelui Branham în acea viziune: „Tu nu eşti Fiul omului. De ce te văd pe acest nor?” Atunci eu n-am ştiut că exact acela a fost momentul când el a fost luat Acasă la Domnul.

Fraţi şi surori, au trecut 49 de ani şi noi am avut privilegiul să ducem Cuvântul Domnului în toată lumea. Noi nu ne-am referit doar la faptul că mesajul va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos, ci într-adevăr noi am bazat totul într-un mod biblic. Noi n-am alergat după nişte basme meşteşugit alcătuite, n-am alergat după nişte răstălmăciri omeneşti făcute după placul cuiva, ci noi am vestit Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu. Dacă I-ar plăcea lui Dumnezeu –  nimeni dintre noi nu ştie, dar noi cu toţii aşteptăm ceva – al cincizecilea an ar putea fi un an de bucurie (jubiliar). Dar Dumnezeu este Cel ce hotărăşte timpul. Noi nu facem niciun fel de calcule. Totuşi doresc să citesc ce s-a întâmplat în al cincizecilea an.

Levitic 25:9-11: „În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua Ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră. Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie…”. Cine doreşte să citească mai departe, va vedea că în acel an de veselie nu s-a mai semănat, ci atunci doar s-a recoltat. Şi vers. 13: „În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui”. Ceea ce ne-a fost dat la început de către Dumnezeu, trebuie şi ne va fi dat înapoi. Noi ştim că înaintea revenirii Domnului trebuie să se împlinească şi se va împlini, căci acesta este gândul principal: că Dumnezeu va readuce totul în starea originală.

Cum am spus deja, darul deosebit a fost doar o confirmare din partea lui Dumnezeu pentru mesajul care a fost adus; dar atenţia noastră trebuia să fie îndreptată asupra mesajului pe care Domnul ni l-a trimis. Deseori am spus-o, prin această vestire noi trebuie să reuşim să-i aducem pe oameni în legătură cu Dumnezeu.

Ieri am discutat cu câţiva fraţi. Unul din fraţii Henrich a afirmat un lucru minunat: „Niciunul din cei care au scris cărţi nu este prezent când este citită cartea lui. Dacă citim despre Goethe, el nu este aici; dacă citim despre Schiller, el nu este aici; dacă citim despre Shakespeare, el nu este aici. Dar cine citeşte Cuvântul lui Dumnezeu are siguranţa că Domnul este prezent, că El este în Cuvântul Său şi ne vorbeşte; aceasta este deosebirea mare, ca de la cer la pământ”. Noi suntem recunoscători pentru că Domnul a făcut viu Cuvântul Lui. Acesta nu este o slovă moartă despre care să discutăm, ci este un Cuvânt viu, un Cuvânt descoperit, un Cuvânt sfânt. Domnul să folosească acest an ca noi să ajungem mai aproape de El şi prin Cuvântul lui care ne este vestit să se împlinească tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Său, prin lucrarea şi călăuzirea Duhului Sfânt.

În anul 1776 Abraham Lincoln a văzut ceva foarte trist; el a văzut cum un bărbat din Africa a fost vândut ca sclav. Bărbatul a fost despărţit de familia lui de la care a trebuit să-şi ia rămas bun şi a fost vândut unui om. Atunci Abraham Lincoln a spus: „Aceasta trebuie să înceteze! Albi sau negri, indiferent ce culoare a pielii au aceşti oameni, începând de acum eu vestesc libertatea”. El a luat acest text minunat din Levitic 25:9-10 şi a poruncit să sune clopotul libertăţii pentru toţi locuitorii ţării.

Dacă ne întoarcem la Luca 4 vedem că Domnul nostru a vestit eliberarea şi anul de îndurare al Domnului. Acesta este un mesaj minunat care nu a fost adus doar în cuvinte, ci s-a întâmplat cu adevărat. Putem citi din Luca 4 de la vers. 17 la 19: „Şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului»”.

Domnul să ne-o dăruiască nouă tuturor, ca acest an să fie pentru noi un an de îndurare deosebit al Domnului! Vă spun ce este necesar pentru acest scop. Aceasta o găsim în Luca 4:21-22: „Atunci a început să le spună: «Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit»…”. Acesta este lucrul minunat. În Isaia era scris, dar aici în Luca 4 s-a împlinit. Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său şi când se împlineşte timpul,  El împlineşte tot ceea ce a făgăduit. «Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea…”. Isaia a prorocit în urmă cu şapte sute de ani, dar «Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit»…”.

Fraţi şi surori, acum vine ceva deosebit de tot. Fiţi cu toţii foarte atenţi! În versetul 22 este scris ceva minunat: „Şi toţi Îl vorbeau de bine…”. (toţi erau de acord cu El – în lb. germană).  Care este situaţia în seara aceasta?„Şi toţi Îl vorbeau de bine… şi erau de acord cu El”. Peste toţi a venit Duhul lui Dumnezeu, toţi au primit descoperirea, toţi erau de acord cu El că Scriptura s-a împlinit. Vă rog frumos în Numele Domnului, fiţi şi voi de acord cu fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, spuneţi «Da» şi «Amin» fiecărui Cuvânt al lui Dumnezeu! De ce este scris aici? Pentru ca şi noi să primim aceste cuvinte în inimile noastre. „Şi toţi care Îl ascultau erau de acord cu El şi se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui”.

Care este situaţia cu noi? În acel moment când noi suntem de acord cu Domnul atunci ne minunăm de aceste cuvinte pline de har, de descoperirea care ne este dăruită de Dumnezeu, prin harul Său. „Toţi erau de acord cu El”. Aceasta este şi starea noastră de astăzi. Noi cu toţii suntem de acord cu Domnul şi cu Cuvântul Lui şi noi ştim că făgăduinţele pe care le-a dat Dumnezeu se împlinesc. De aceea trebuie să spunem că Domnul nostru a rostit cuvântul „Astăzi”, „Astăzi”. Nu este vorba despre ieri sau alaltăieri, ci este vorba despre „Astăzi”, despre Cuvântul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit în acest timp şi pentru acest timp. Eu sunt convins că noi cu toţii suntem de acord, în adâncul inimii noastre, cu tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu, cu toate făgăduinţele Sale şi cu tot ceea ce împlineşte El în timpul nostru. În această legătură aparţine şi făgăduinţa lui Dumnezeu din prorocul Maleahi că El va trimite un proroc ca Ilie, înainte ca să vină ziua aceea mare şi înfricoşată în care cerurile vor trece cu trosnet. Doar acela care este de acord cu Domnul şi cu Cuvântul lui Dumnezeu, doar aceluia i se va descoperi Cuvântul Său. Acela care nu este de acord cu Cuvântul, aceluia nu i se va descoperi; cu aceşti oameni ceva nu este în regulă. Acel om care nu este de acord cu Dumnezeu cu acel om ceva nu este în regulă. Dacă cu tine este totul în regulă în inima ta, atunci tu vei respecta totul şi vei fi de acord cu tot ceea ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu şi-i vei spune «Da» şi «Amin».

În Exod 25 Domnul a dat o poruncă cum să se facă totul. Citim începând cu v. 16: „Să pui în chivot mărturia („Legea” – lb. germ), pe care ţi-o voi da. Să faci un capac al ispăşirii de aur curat; lungimea lui să fie de doi coţi şi jumătate, şi lăţimea lui de un cot şi jumătate”. Să citesc mai departe? Este un lucru minunat! Dumnezeu a dat nişte porunci corecte şi nişte măsuri exacte cât să fie lungimea şi lăţimea. El a dat şi har acelora care trebuiau să execute acele lucruri, chiar şi sfeşnicul de aur. Trebuie să vă închipuiţi lucrul acesta: acolo este un bulgăre de aur, dintr-o bucată. Şi dintr-un bulgăre de aur se face un sfeşnic cu şapte braţe. Cine a fost meşterul care să ştie dinainte să facă aceasta? Dar când Dumnezeu dă o poruncă atunci El dăruieşte harul Său şi înţelepciunea ca porunca să poată fi dusă la îndeplinire. Aşa a fost atunci şi la fel rămâne până în ziua de azi. Citim vers. 19: „Să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui”. Acum vine un lucru minunat. Capacul şi cei doi heruvimi au fost făcuţi dintr-o singură bucată de aur. Dumnezeu a dăruit har ca meşterul să poată face aceasta. Vers. 21: „Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia („Legea” – lb. germ) pe care ţi-o voi da”. Vers. 22: „Acolo Mă voi întâlni cu tine…”. Nu în alt loc! Vers. 22: „Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel”. Aici este descrisă rânduiala lui Dumnezeu în mod exact.

Marele preot trebuia să intre în Locul preasfânt o dată pe an cu sângele legământului ca să-l aducă jertfă. Şi Mântuitorul nostru a intrat o singură dată cu însuşi Sângele Său sfânt în Locul preasfânt ceresc şi l-a adus jertfă pe scaunul harului îndurării. Şi Domnul vorbeşte din acest loc poporului Său, cetei răscumpărate prin Sângele Său. Mai întâi jertfa, apoi descoperirea şi glasul Lui. La fel este situaţia noastră şi noi trebuie s-o vestim în acest mod. Noi cu toţii trebuie să avem trăirile noastre cu Dumnezeu. Nu putem trece prin Curtea de afară şi prin Locul preasfânt fără să fi trăit ceea ce ne-a pregătit şi dăruit Dumnezeu nouă, prin harul Său. Aşa cum s-a întâmplat cu Moise, când Dumnezeu a hotărât foarte exact de unde va vorbi.

Cine a vorbit fratelui Branham din lumina supranaturală? Eu mi-am notat aceasta. De 1615 ori el a putut spune oamenilor din rândul de rugăciune AŞA VORBEŞTE DOMNUL şi de fiecare dată s-a împlinit exact aşa cum i-a arătat-o Domnul şi vindecarea a avut loc. Este minunat că, în acest timp plin de rătăciri, Dumnezeu ne-a dăruit harul Său ca să recunoaştem împlinirea istoriei Sale de mântuire şi să avem parte de această împlinire şi anume de ceea ce face Dumnezeu în timpul nostru.

În 24 iulie 1960 fratele Branham a vorbit despre tema: Dumnezeu îşi împlineşte Cuvântul Său. Fratele Branham a fost călăuzit să vorbească despre Geneza 18, cum Domnul a stat cu spatele la cort. Fratele Branham, de asemenea, a întors spatele auditoriului şi Dumnezeu i-a descoperit cine este, unde se află şi cum este îmbrăcată o anumită persoană. Fratele Branham a putut descrie totul fără a privi acea persoană. El a spus că s-a întâmplat acelaşi lucru ca în timpul lui Avraam. În slujba Domnului nostru, de asemenea, s-a repetat această slujbă minunată.

Nu demult am spus-o şi noi aici. Ce folos este să spui doar: „Aşa cum a fost în timpul Sodomei şi Gomorei tot aşa va fi în timpul Fiului omului”? Dar ce s-a întâmplat înainte ca aceşti doi îngeri să meargă în Sodoma? Ce s-a întâmplat mai înainte? Mai înainte, Domnul l-a vizitat pe Avraam. Fratele Branham a subliniat acest lucru minunat: cei care erau cu Avraam nu erau în Sodoma, ci erau în afara Sodomei; pe aceştia i-a vizitat Domnul şi lor li S-a descoperit. „Atunci Domnul a zis: «Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?…»”. După aceea cei doi îngeri s-au dus la Sodoma, dar Domnul S-a înălţat în cer şi Avraam s-a întors acasă.

De ce reamintesc eu acest lucru? Fiindcă Dumnezeu ne-a dăruit harul minunat, nu doar ca să-l reamintim pe fratele Branham, ci noi să scoatem în evidenţă ceea ce a făcut Dumnezeu într-un mod supranatural. Aceasta nu a putut s-o facă un om, ci doar Duhul lui Dumnezeu care a venit peste el a putut s-o facă. La fel cum a putut să spună şi Mântuitorul nostru: „Duhul Domnului este peste Mine” (Lc. 4:18). Doar dacă Duhul lui Dumnezeu este peste un om, doar atunci se împlineşte ce i-a poruncit Dumnezeu.

Fraţi şi surori, noi trebuie să luăm în serios lucrurile pe care le-am citit: „Toţi aceia care L-au ascultat au fost de acord cu El”. Eşti şi tu de acord cu Domnul? A putut Dumnezeu să ţi-o descopere şi ţie? Chivotul este deschis, Cuvântul a fost descoperit, cele şapte peceţi au fost deschise şi descoperite. Ce a putut să facă Dumnezeu mai mult decât a făcut deja? Eu sunt mulţumitor Domnului din toată inima pentru aceste lucruri. Cu câteva săptămâni înainte de deschiderea peceţilor am fost împreună cu fratele Branham; el m-a rugat pe mine, cel mai mic şi mai neînsemnat, ca să mă duc în Los Angeles şi să predic în locul lui. Închipuiţi-vă, vine un bărbat din Germania…Voi ştiţi că Dumnezeu i-a arătat aceasta fratelui Branham şi apoi el a avut încredere în mine ca eu să mă duc în Los Angeles şi să vestesc Cuvântul lui Dumnezeu în locul lui în acea adunare. Demos Shakarian a aranjat acea adunare care a avut loc în Cafeteria Clifton. Eu nu mai fusesem până atunci în Los Angeles. Dumnezeu a dăruit mult har ca să cunosc slujba acestui bărbat al lui Dumnezeu care a fost trimis în timpul nostru. Eu l-am cunoscut pe acest trimis, am fost un martor ocular şi Domnul Dumnezeu mi-a dăruit şi harul Său ca să-l primesc, să-l accept. Acolo au existat mulţi martori, dar ce au făcut acei martori? Ei l-au vorbit de rău. Dar este scris: „Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Mt. 12:37).

Haideţi să facem un cuprins a ceea ce am vrut să spunem astăzi. Dumnezeu ne cheamă afară din toate popoarele, limbile şi toate naţiunile, El ne pune deoparte şi ne ajută ca să nu ne mai atingem de nimic necurat astfel ca noi să fim spălaţi prin Sângele Mielului de toate păcatele noastre, ca să-L putem primi pe Domnul şi Mântuitorul nostru, căci aşa este scris în Exod 12:13: „Eu voi vedea sângele şi voi trece (ocrotitor) pe lângă voi”. Domnul nostru a intrat cu însuşi Sângele Său în Locul preasfânt ceresc. Acum nu mai există nicio osândire pentru cei care sunt în Isus Hristos, ei sunt neprihăniţi prin credinţa în lucrarea de mântuire desăvârşită a lui Dumnezeu.

Următorul pas este să credem fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu din toată inima noastră, să fim de acord cu el în inima noastră şi să ştim AŞA A VORBIT DUMNEZEU, aşa este şi aşa va rămâne. După aceea noi vom face parte din rândul acelora care iubesc arătarea Lui fiindcă noi suntem pregătiţi pentru această arătare. Aceasta este o nădejde vie în noi şi noi putem spune: Vino în curând Doamne Isuse! Aceste trei lucruri să se împlinească cu noi: să iubim arătarea Lui; să aşteptăm arătarea Lui şi să fim gata ca să avem parte de revenirea Lui. Aceasta am spus-o în acest loc şi o spun în Numele Domnului: toţi aceia care cred cu adevărat să ştie că Dumnezeu Îşi împlineşte istoria Lui de mântuire şi toate făgăduinţele pe care El le-a dat; cele mai multe s-au împlinit deja, celelalte se mai împlinesc şi noi cu toţii vom avea parte de ceea ce va face Dumnezeu când Îşi va desăvârşi lucrarea Lui. Şi după aceea vom fi răpiţi toţi împreună. Acesta este un lucru minunat!

Cuvântul pe care l-am citit: „Care m-a socotit vrednic de încredere şi m-a pus în slujba Lui, mi-a dat porunca” (1 Tim. 1:12). Deci, aşa cum a putut Pavel să spună atunci, tot aşa a putut s-o spună şi s-o mărturisească şi fratele Branham. Fratele Branham l-a descris pe Îngerul Domnului din cap până-n picioare, în toate detaliile, cum era desculţ… Când Domnul l-a vizitat, îngerul i-a spus: „Eu am fost trimis din prezenţa Dumnezeului atotputernic ca să-ţi dau această însărcinare”. De aceea noi suntem mulţumitori pentru că putem trăi în acest timp şi Dumnezeu Se ocupă de noi. Fiţi cinstiţi, dacă Domnul ar fi revenit acum 40 de ani atunci mulţi dintre noi n-ar fi fost de faţă; dacă ar fi venit în urmă cu 20 de ani atunci, de asemenea, mulţi dintre noi n-ar fi răpiţi. Dar Domnul va reveni la timpul Său hotărât; când ultimul chemat va intra, atunci se va împlini că trâmbiţa lui Dumnezeu va răsuna şi noi vom fi la Domnul. Vă rog frumos purtaţi aceste cuvinte în inimile voastre.

Dumnezeu ne-a dăruit harul Său, aşa cum am spus-o duminica trecută în Zürich; Pavel a început fiecare scrisoare cu „Har şi pace” şi a încheiat scrisorile cu „Har şi pace”. Despre „Har” putem citi în Apocalipsa 22 în ultimele două versete: „Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi!”. Harul ne-a fost dăruit. Nimeni nu a meritat nimic. Totul este bazat pe har. Este har că putem crede, este har că putem vedea totul împlinit şi putem recunoaşte: „Când veţi vedea aceste lucruri să ştiţi că timpul este aproape”. Dumnezeului nostru să-I fie adusă cinstea şi închinarea noastră! Credeţi fiecare Cuvânt, primiţi-l şi vă va fi descoperit prin harul lui Dumnezeu. La sfârşit, întreaga Biserica va fi înarmată, înzestrată cu toate darurile şi slujbele pe care Dumnezeu le-a pus în Biserica Lui la început. Noi suntem într-o mare aşteptare şi-I mulţumim Domnului că El păzeşte asupra Cuvântului Său şi va împlini tot ceea ce a făgăduit El. Dumnezeului nostru să-I fie adusă cinstea, lauda şi închinarea, din toată inima noastră, în vecii vecilor! Amin.

 

Predica de la Krefeld

     Duminică, 04 ianuarie 2015, ora 1030

 

 

Ewald Frank

           

             Cuvântul de introducere din Ioan 8:31-32: „Şi a zis iudeilor, care crezuseră în El: «Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi»”; Ioan 18:37: „«Atunci, un Împărat tot eşti!» I-a zis Pilat. «Da», a răspuns Isus. «Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu»”.

Laude şi mulţumiri Domnului! Am auzit deja o predică. Este un lucru minunat. Noi nu putem altfel decât să ajungem întotdeauna la sâmburele vestirii şi acesta este iubitul nostru Domn şi Mântuitor. Sfântul şi scumpul Lui Sânge şi Cuvântul Lui scump şi sfânt lucrează împreună în cei credincioşi.

Voi ştiţi că în Levitic 17 este scris: „Viaţa trupului este în sânge”. Viaţa dumnezeiască a fost în Sângele Răscumpărătorului. De aceea a fost adus Sângele Lui ca jertfă; de aceea Şi-a dat El viaţa pentru noi astfel ca viaţa Lui să se poată descoperi în turma răscumpărată prin Sângele Lui.

Noi suntem mulţumitori că toate aceste adevăruri biblice sunt fondate biblic. Noi nu avem o credinţă generală, ci noi credem aşa cum este scris în Scriptură; pentru mine este un lucru preţios. În toate bisericile creştine oamenii cred ceva, dar cine crede aşa cum este scris în Scriptură? Cine crede aşa cum spune Scriptura? Noi am citit împreună ce a spus Domnul, credincioşilor care au trăit în timpul Său. Acelaşi lucru ni-l spune şi nouă astăzi.

Noi suntem mulţumitori din adâncul inimii noastre pentru că toţi de pe întreg pământul au posibilitatea să asculte vestirea. Acestea sunt primele adunări din anul acesta. Noi am privit în urmă la lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut anul trecut, dar aşteptăm ca în viitor Dumnezeu să facă mai mult. Noi mărturisim în mod mulţumitor că noi am vestit Cuvântul în adevăr şi cu credincioşie. Am făcut un mic calcul: în 49 de ani am ţinut peste 8000 de predici în peste 600 de oraşe, în 144 de ţări; este un privilegiu care n-a mai existat în această măsură pe acest pământ. Dar n-au existat nici posibilităţile pe care le avem noi astăzi. Fratele Branham a vizitat, în total, 15 ţări şi în 12 ţări a predicat. Dar astăzi toate predicile pot fi ascultate, fie că sunt predicate în Karlsruhe, în Zürich sau în Lausanne. Doar să te conectezi pe internet şi toate predicile pot fi auzite şi văzute.

Cu referire la rândul de rugăciune şi vindecările petrecute. Dacă ai fost un martor ocular şi ai văzut cum un om născut orb şi-a căpătat vederea şi cum oamenii s-au ridicat de pe tărgile lor şi au plecat pe picioarele lor; dacă ai văzut şi ai trăit aceste lucruri în mod personal atunci poţi mărturisi cu adevărat. Adevărul divin este că fratele Branham a fost un bărbat trimis de Dumnezeu care trebuia să vestească mesajul lui Dumnezeu, trebuia să dea ultima chemare care şi acum este purtată şi vestită în toată lumea.

Aceasta, de asemenea, am spus-o deseori: acum noi suntem uniţi cu credincioşi din 172 de ţări. Şi la cei care noi nu putem ajunge, sunt alţii care vestesc în ţările respective. Suntem recunoscători căci prin aceasta se împlineşte că Evanghelia veşnic valabilă a Împărăţiei lui Dumnezeu este vestită întregii făpturi, tuturor popoarelor, tuturor limbilor şi naţiunilor. Domnul nostru a zis că după aceea va veni sfârşitul. Dacă noi privim în lumea aceasta, de jur împrejur, fără să ne preocupăm prea mult cu aceasta, vedem cum totul se apropie de sfârşit. Au loc unificări ale religiilor şi bisericilor. Aici sunt tot felul de fotografii. Nu doresc să spun prea multe lucruri, dar vedem cum decurge şi se dezvoltă totul. Fie Mahmud Abbas cu papa…Papa joacă rolul principal; el este singura persoană sub care toţi îşi găsesc „un acasă”. Anul 2017 va fi un an deosebit, un an în care Reforma va fi anulată pentru ca toţi să se întoarcă din nou la sânul mamei lor catolice. Cineva a zis că „Hristos ar fi spus ca noi toţi să fim una şi nu suntem una”. Dar acum vine această unificare religioasă. Această rană de moarte se vindecă şi toţi se reîntorc în poala mamei lor catolice, religioase.

În acelaşi timp este vestit şi mesajul: „Poporul Meu, despărţiţi-vă de ei, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!”. Acesta este cel mai important timp, cea mai importantă perioadă din istoria Bisericii nou testamentare.

Noi o spunem de repetate ori, Dumnezeu ne-a dăruit mult har. Vă rog frumos gândiţi-vă şi la cuvântul „Har”. Cum a început totul? Îngerul Gavril a venit la Maria şi i-a spus: „Tu ai găsit har înaintea lui Dumnezeu” (Luca 1:28). Ea a crezut făgăduinţa care i-a fost dată. Şi în legătură cu făgăduinţa pe care a crezut-o, ea a găsit har înaintea lui Dumnezeu şi Cuvântul a devenit trup. Cum găseşti tu har, cum găsesc eu har înaintea lui Dumnezeu? În acel moment când noi credem făgăduinţele lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu vine peste noi, când ascultăm cuvintele lui Dumnezeu şi le primim în inima noastră şi apoi ne sunt descoperite prin Duhul lui Dumnezeu. Este o realitate dumnezeiască. Nu este ceva ce ne imaginăm, ci o realitate dumnezeiască. Făgăduinţele pentru timpul nostru se împlinesc aşa cum s-au împlinit cele de la prima venire a iubitului nostru Domn.

Dorim să spunem un Bun venit, în special fraţilor slujitori! Este fratele din Pakistan în mijlocul nostru? El este un bărbat deosebit. Pe el l-am întâlnit în munţii Pakistanului şi Domnul Dumnezeu i-a deschis inima. Şi ceilalţi fraţi, fie din Angola sau din alte ţări vă rog ridicaţi-vă în picioare! Cine din fraţii slujitori ne-a vizitat? Dumnezeu să vă binecuvânteze în mijlocul nostru! Amin. Noi suntem mulţumitori pentru toţi fraţii slujitori.

Dragii mei, eu nu pot fi prezent în mod personal pretutindeni; de asemenea nici fratele Borg şi nici fratele Schmidt. Dar fraţii noştri sunt în ţările respective, în diferite limbi, ca să dea mai departe ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu nouă, prin harul Lui. Noi suntem mulţumitori şi pentru că hrana este dată mai departe, este împărţită, şi anume Cuvântul adevărat şi clar al lui Dumnezeu, fără doar şi poate. Nu există niciun verset biblic despre care ar mai fi necesar să mai discutăm, ci Dumnezeu a avut grijă să ne descopere totul.

Dumnezeu vorbeşte cu noi, aşa cum am accentuat şi aseară: dacă noi ne apropiem de chivot, dacă noi ştim că El a încheiat un legământ nou cu noi, atunci Îl auzim doar pe El, atunci auzim doar cuvintele Lui şi aceste cuvinte ne vor fi descoperite. Atunci Cuvântul lui Dumnezeu devine Duh şi viaţă. De 109 ori Domnul nostru S-a referit la făgăduinţele din Vechiul Testament şi a zis: „Este scris”. În timpul Domnului nostru şi al apostolilor, Noul Testament încă nu era scris. Apoi au scris cei patru evanghelişti şi după aceea au scris Pavel şi Petru. Dar Petru şi Pavel au putut să predice doar din Vechiul Testament fiindcă Noul Testament încă nu exista. Dacă astăzi vestim Cuvântul atunci întotdeauna noi mergem din Vechiul în Noul Testament şi din Noul în Vechiul Testament şi vedem armonia lor desăvârşită; şi de fiecare dată, la rândul nostru, putem spune „Este scris”. Când Domnul nostru a zis: „aşa cum spune Scriptura”, atunci Scriptura era Vechiul Testament. În Vechiul Testament a fost spus tot ceea ce avea să facă parte din Împărăţia şi planul lui Dumnezeu. Prorocul Isaia în cele 66 de capitole a scris chiar şi despre cerul cel nou şi pământul cel nou. Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că suntem în posesia Vechiului şi Noului Testament. În Noul Testament avem tot ceea ce a fost spus şi trebuie spus Bisericii; nu doar ceea ce a hotărât Dumnezeu în planul Său de mântuire, ci ceea ce trebuia să fie spus Bisericilor. Noi avem cele şapte mesaje către cele şapte biserici, avem toate scrisorile apostolilor în care este prezentat, în mod biblic, cum trebuie zidită Biserica, ce a dăruit Domnul Bisericii şi ce învăţături sunt pentru Biserică. În toate acestea a fost pusă temelia credinţei şi a Bisericii. Şi Pavel a putut spune: „eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia” (1 Cor. 3:10). Pavel a fost un bărbat trimis de Dumnezeu cu o însărcinare pentru Biserica noului Legământ.

Doresc să mai citesc câteva versete biblice la care doresc să adaug câteva cuvinte. Încep cu Psalmul 50:5-6: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă…”. În acel moment când a avut loc această adunare, atunci s-a împlinit şi vers. 6: „Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui („Atunci cerurile s-au deschis şi au vestit dreptatea Lui” – lb. germ.), căci Dumnezeu este Cel ce judecă”. „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă…Atunci cerurile s-au deschis şi au vestit dreptatea Lui căci Dumnezeu este Cel ce judecă”. Dumnezeu Însuşi ne vorbeşte şi El Însuşi este Acela care judecă. Domnul nostru a putut spune: „Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec…Cuvântul, pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi” (Ioan 12:47-48).

De asemenea îi avem pe aceia care s-au împotrivit Domnului de la bun început şi până la sfârşit. Ps. 58:3-4: „Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecele mamei lor…”. Cine răspândeşte minciuni acela rătăceşte, indiferent cine este el, unde locuieşte el şi care este numele lui. Şi vers. 4: „Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea”. Există nişte oameni cu care poţi vorbi, dar n-are niciun rost pentru că ei nu te ascultă pentru că ei şi-au astupat urechea.

Doresc să spun următoarele cuvinte în prezenţa lui Dumnezeu. În toată viaţa mea eu n-am vorbit de rău pe niciun frate, nici oral şi nici în scris. Eu am vestit doar adevărurile biblice, dar nu am vorbit de rău pe niciun frate; eu am lăsat totul în seama lui Dumnezeu. Şi doar cine crede Cuvântul la acela poate să împlinească scopul pentru care este trimis. În cele şapte scrisori din Apoc. 2 şi 3 nouă ne sunt date avertizările: „Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Acesta este lucrul minunat, că Domnul ne-a deschis urechea şi inima pentru ca noi să-L putem asculta pe El, să credem fiecare cuvânt, fiecare făgăduinţă şi să le şi trăim.

Doresc să citesc două versete din Galateni unde putem citi mărturia acestui bărbat al lui Dumnezeu. Gal. 1:3: „Har şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos!”.

Fraţi şi surori, încă o observaţie aici. În întregul Vechi Testament, de 6356 de ori este scris „Domnul, Dumnezeu”, „Domnul, Dumnezeu”, „Domnul, Dumnezeu”; nu a fost niciodată despărţit. În Noul Testament este scris „Domnul şi Dumnezeu” fiindcă Dumnezeul cel nevăzut S-a descoperit în mod vizibil. În Noul Testament avem pe Dumnezeu ca Tatăl, pe Domnul ca Fiu; dar Tatăl S-a descoperit în Fiul – este Unul şi Acelaşi Dumnezeu. Există un singur Dumnezeu. Pentru mine acest lucru este foarte preţios când citesc Sfânta Scriptură şi în special descoperirea lui Dumnezeu în Isus Hristos, Domnul nostru.

De fapt, am dorit să accentuez versetul 10. Ieri am citit cuvântul din Luca 4 că toţi aceia care L-au ascultat pe Domnul au fost de acord cu cele auzite. În Gal. 1:10 este scris: „Caut eu oare, în clipa aceasta să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu?…”. Noi nu căutăm aplauzele oamenilor, ci căutăm bunăvoinţa lui Dumnezeu. Mai departe este scris: „Sau caut să plac oamenilor?”. Aşa ceva nu se poate! Dacă căutăm plăcerea lui Dumnezeu şi plăcerea lui Dumnezeu este în noi atunci vestim ceea ce este plăcut lui Dumnezeu; cum putem să plăcem oamenilor şi lui Dumnezeu în acelaşi timp? Aşa ceva nu se poate! „…Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos” (vers. 10). Noi nu putem da dreptate tuturor predicatorilor din toate bisericile religioase şi învăţăturilor lor, ci noi suntem de acord cu Dumnezeu şi cu fiecare cuvânt al lui Dumnezeu. Suntem mulţumitori că Însuşi Dumnezeu a condus totul în acest mod în timpul nostru.

Noi scoatem în evidenţă harul lui Dumnezeu; am găsit har înaintea lui Dumnezeu, am găsit bunăvoinţa lui Dumnezeu. Cine a găsit har? Oricine ascultă chemarea şi glasul Domnului, şi crede din toată inima lui această făgăduinţă: că Dumnezeu va trimite un proroc înainte ca să vină ziua cea mare şi înfricoşătoare a Domnului. Fraţi şi surori, ceea ce este important pentru tine şi pentru mine, pentru alţii nu este important. Prin aceasta vedem deosebirea dintre aceia care Îl cred pe Dumnezeu şi aceia care nu-L cred pe Dumnezeu.

Dacă aţi observat bine, în Luca 4, Domnul nostru n-a citat întregul verset 2 din Isaia 61. Acest lucru este preţios pentru mine, că în Noul Testament este redat doar o jumătate de verset, fiindcă în acel timp se împlinea doar o jumătate de verset; iar cealaltă parte a versetului se va împlini la timpul hotărât de Dumnezeu. În Isaia 61 nu este scris doar despre ziua de îndurare a Domnului, ci este scris şi de ziua judecăţii (ziua de răzbunare a lui Dumnezeu). În Isaia 61 în acelaşi verset 2 găsim ambele: „Să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”. Iar Domnul nostru, în Luca 4, a citat doar acea parte care se referă la ziua mântuirii; El n-a putut citi partea despre ziua răzbunării fiindcă nu sosise împlinirea acelei părţi. Felul în care Dumnezeu ne-a călăuzit în Cuvântul Său prin Duhul Lui, nu s-a mai întâmplat pe acest pământ, căci acesta este şi timpul descoperirii dumnezeieşti, este timpul când noi am primit acces în Locul preasfânt divin, ceresc.

Dorim să mai citim versetele pe care le-am citit aseară. Între Locul sfânt şi Locul preasfânt era o perdea. În Noul Testament, în Matei 27:51 este scris că: „perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos”. Iar Pavel scrie în epistola către efeseni că vina noastră a fost îndepărtată, zidul de despărţire a fost surpat şi noi am fost readuşi la Dumnezeu, prin puterea Sângelui care a fost vărsat pentru noi. Este un lucru minunat, dacă vedem în ce mod a condus Duhul lui Dumnezeu toate lucrurile.

În prima predică din Fapte 2, Petru a citat doar prima parte a versetului 32 din Ioel 2: „Atunci, oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit” (Fapte 2:21).  În Ioel 2:32b mai este scris: „.. Căci mântuirea va fi pe muntele Sionului şi la Ierusalim…”. Dar Petru nu a redat partea a doua a versetului 32 din Ioel 2 fiindcă acel lucru avea să se împlinească în viitor. Dacă s-ar fi împlinit, atunci şi noi ar trebui să mergem în acest timp la Ierusalim ca să aflăm mântuirea. Duhul Sfânt îi călăuzeşte pe slujitorii Lui în mod foarte exact.

În Isaia 9:6 este scris: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii»”. Acum urmează a doua făgăduinţă care este în viitor, care încă nu s-a împlinit, dar se va împlini cu desăvârşire. Isaia 9:7: „El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor”. El o va face atunci când va sosi timpul potrivit. Dumnezeu face totul la timpul potrivit. Într-o profeţie biblică două lucruri diferite pot fi scrise în acelaşi verset. Noi am citit: „El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui..”. El încă nu domneşte pe scaunul lui David, dar în Luca 1 noi avem scrisă această profeţie la naşterea Domnului nostru.

Fraţi şi surori, doresc doar să vă arăt cât de important este ca noi să aşezăm profeţia biblică pe un fundament biblic şi să lăsăm totul în locul hotărât de Dumnezeu. Din Luca 1 citim începând cu vers. 33: „Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfârşit”. Acest verset încă nu s-a împlinit, dar se va împlini.

Fratele Alfred Borg a citit cuvântul din Ioan 18 când Domnul nostru a fost întrebat: „Eşti un Împărat? «Da», a răspuns Isus. «Eu sunt Împărat»”. Ioan 18:37: „«Atunci, un Împărat tot eşti!» I-a zis Pilat. «Da», a răspuns Isus. «Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu»”.

Aţi observat voi ce a fost spus în acest verset? Nu ca să împărăţească, ci ca să mărturisească despre adevăr. Aceasta este perioada în care adevărul trebuie să fie pus pe sfeşnic, Cuvântul sfânt, descoperit, trebuie să fie pus pe sfeşnic. El a fost atunci Împărat şi rămâne Împărat, dar împărăţia Lui va veni, conform Apoc. 12, când se împlineşte tot ceea ce este scris în această legătură. Din Apoc. 12 citim vers. 10: „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: «Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos»”. Acest moment va veni, dar acesta este încă timpul harului, când Domnul nostru depune încă mărturie despre adevăr şi prin har ne călăuzeşte şi pe noi în tot adevărul. El trebuie să desăvârşească Biserica Lui de aceea totul se va împlini în acel mod cum a fost spus dinainte.

Chiar şi în Maleahi 3 vers. 1 sunt exprimate două lucruri. Prima parte: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea”. Dar a doua parte a versetului se va împlini când va avea loc ceea ce este scris în Apoc. 10 când Domnul va coborî ca Înger al legământului; dar atunci Templul va fi rezidit căci aşa este scris în a doua parte a versetului 1 din Mal. 3: „Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi”. Îngerul legământului va veni negreşit. În acelaşi verset sunt spuse două lucruri diferite, cu împliniri diferite. De aceea partea a doua a versetului nu a fost citată nici în Matei, nici în Marcu sau Luca, ci a fost redată doar prima parte a versetului 1 din Mal. 3. De asemenea şi în Matei 11 Domnul nostru S-a referit doar la prima parte a versetului din Mal. 3:1: (bărbatul acesta, Ioan Botezătorul) el este acela despre care s-a scris: «Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta»” (Mat. 11:10).

Fraţi şi surori, bucuraţi-vă în Domnul Dumnezeul nostru pentru harul mare prin care noi putem vesti şi împărţi Cuvântul harului într-un mod corect şi Duhul adevărului ne-a călăuzit şi ne călăuzeşte în tot adevărul. La fel trebuie s-o spunem tuturor, în dragoste, noi nu am auzit doar un mesaj despre care poţi discuta. Care a fost sâmburele în predicile fratelui Branham? Isus Hristos, Cel răstignit, acelaşi ieri, astăzi şi în vecii vecilor; El va reveni ca să ne ia Acasă.

În această legătură noi putem vesti Evanghelia deplină. Noi trebuie să spunem oamenilor tot ceea ce a spus şi Domnul nostru în Ioan 3: „Voi trebuie să fiţi născuţi din nou, altfel nu puteţi vedea Împărăţia lui Dumnezeu”.  Noi trebuie să facem lucrul acesta şi s-o spunem oamenilor. Trebuie să spunem oamenilor foarte clar, că aceasta nu este o teorie, ci este o realitate dumnezeiască. Acest lucru l-a exprimat şi Petru în 1 Petru 1:23: „Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate putrezi”. Pentru iertarea păcatelor este suficientă împăcarea prin Sângele Mielului. Pavel a spus-o în 2 Cor. 5:20: „Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”. Împăcarea este începutul. Noi vestim iertarea păcatelor şi spunem oamenilor: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine…” (v. 19). Dar această împăcare trebuie să fie primită. În cuvântul de introducere am auzit că toţi aceia care L-au crezut au devenit credincioşi.

Fraţi şi surori, eu nu doresc să am sângele vostru pe mâinile mele. Eu doresc ca voi toţi să fiţi răpiţi împreună cu mine, toţi cei nou veniţi şi toţi tinerii. Voi tinerilor, dacă voi nu vă puteţi descurca cu problemele voastre veniţi la fraţii bătrâni să vorbim împreună şi să ne rugăm împreună. Un timp atât de rău cum este astăzi n-a mai fost niciodată, mai ales pentru cei tineri, care sunt cei mai expuşi. Noi avem nevoie de Domnul nostru, avem nevoie de slujitori ai lui Dumnezeu ca să ne rugăm unii pentru alţii, în Numele Domnului, să-i eliberăm pe cei legaţi. Cel legat nu se poate elibera singur, ci el trebuie să fie eliberat. Domnul a venit să-i elibereze pe cei legaţi, ca să-i dezlege astfel ca ei să nu rămână robii păcatului.

Din când în când eu aud cum tinerii sunt legaţi de aparatele lor şi sunt robiţi de unele lucruri la care se uită până după miezul nopţii. Lucrurile acestea nu sunt bune. Şi voi aveţi nevoie de eliberare de dependenţa de aceste lucruri. Este bine să utilizaţi aceste aparate în legătură cu şcoala; voi să fiţi stăpâni peste tehnică şi nu tehnica să vă stăpânească, să vă robească pe voi. Nu lucrurile să stăpânească peste voi, ci voi să le stăpâniţi. Şi dacă aveţi nevoie de eliberare, veniţi la noi şi noi ne rugăm pentru voi ca să primiţi eliberare. La Dumnezeu totul este cu putinţă. Noi trebuie să spunem aceste lucruri oamenilor.

Doresc să citesc cuvântul din Ioan 3. „Voi trebuie…!” –   aceasta este un «trebuie dumnezeiesc» pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa cum am fost născuţi în această lume, la fel noi trebuie să fim născuţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Aşa cum în sfera naturală a existat o unire prin care a fost pusă o sămânţă, tot astfel sămânţa dumnezeiască a fost pusă în noi şi Duhul lui Dumnezeu vine peste noi aşa cum a venit peste Maria; şi noi devenim fii şi fiice ale lui Dumnezeu, născuţi din nou prin puterea învierii lui Isus Hristos. Versetele următoare le-am citit deseori; fie că este scris în Iacov 1:18: „El ne-a născut prin Cuvântul adevărului” sau 1 Pet. 1:23: „aţi fost născuţi din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu”. De ce evidenţiem atât de mult Sângele Mielului, pocăinţă, naştere din nou? Întotdeauna este Cuvântul; Cuvântul este sămânţa. Fiecare sămânţă aduce rod după soiul ei, cum stă scris în Geneza 1. Iar dacă noi semănăm sămânţa divină şi curată a Cuvântului, atunci răsare grâul dumnezeiesc.

Ioan Botezătorul a vestit că Domnul Îşi va strânge grâul în grânarul Său; dar pleava o va arde într-un foc. Nu este vorba doar despre mesajul timpului de sfârşit, ci noi trebuie să avem o trăire personală cu Dumnezeu; să trăim harul lui Dumnezeu, să trăim iertarea, naşterea din nou, prin harul lui Dumnezeu.

Apoi următorul pas: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). De câte ori am spus-o noi în acest loc: doar cine este în Cuvânt acela este şi în voia lui Dumnezeu; cine nu este în Cuvânt, acela nu poate fi în voia lui Dumnezeu! De aceea noi simţim cu ce scop ne-a fost vestit acest Cuvânt minunat. Astfel o scrie apostolul Ioan: „Cine este născut din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu..” (Ioan 8:47). În Ioan 8 Domnul nostru a spus fariseilor: „Voi de aceea n-ascultaţi cuvintele Mele. Nici măcar nu sunteţi în stare să ascultaţi ceea ce vă spun”. Şi, bineînţeles, a subliniat care este şi locul fariseilor.

Vestirea Cuvântului este importantă; în special noţiunea „mesajul timpului de sfârşit” include totul: iertarea totală, împăcarea, harul, mântuirea lui Dumnezeu, neprihănirea prin credinţa în Isus Hristos, Domnul nostru, despre care Ioan Botezătorul a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”. Şi aşa cum ne este arătat în Evrei 9, Domnul şi Mântuitorul nostru a intrat cu însuşi Sângele Său, ca Mare Preot, în Locul preasfânt ceresc. Domnul nostru poate să fie totul; poate să fie: Mielul lui Dumnezeu, Mijlocitor, Avocatul nostru, Mare Preot, şi cum am citit în Vechiul Testament în Neemia, Domnul poate să Se descopere pe pământ şi totuşi glasul Său să răsune din cer. Dumnezeu este pretutindeni prezent.

Fraţi şi surori, haideţi ca noi să respectăm ce ne-a încredinţat Dumnezeu nouă tuturor! Aşa cum a scris Pavel atunci: „Eu vreau să înfăţişez înaintea lui Hristos o Mireasă curată”. Ce să spunem noi astăzi? Fraţi şi surori, înţelegeţi totul corect! Dacă noi citim în Romani cap. 1 noi putem aplica acele cuvinte doar lumii; dar într-adevăr noi trăim într-un timp mai rău decât atunci în Sodoma şi Gomora. Dar vă rog! Cei credincioşi sunt înnoiţi, au primit o viaţă nouă din Dumnezeu, au dezbrăcat omul vechi cu tot ce-i aparţinea şi au devenit un om nou. Nu doresc să rostesc aceste noţiuni rele, dar nu este nimeni între cei credincioşi la care să se refere Romani 1. Pe cine Fiul l-a eliberat, acela este liber şi prin puterea şi harul Dumnezeului nostru aceasta ne-a fost dăruită.

Deci nu este suficient să vorbim teoretic despre mesajul timpului de sfârşit şi să spunem: „Eu cred ce a zis şi a predicat fratele Branham”. Mulţi din timpul nostru cred lucrul acesta. Dar cine s-a întors la Dumnezeu? Cine s-a întors la Cuvântul lui Dumnezeu? Cine permite ca Cuvântul să-i vorbească? Cine permite ca să fie adus în concordanţă cu Dumnezeu şi cu Cuvântul Său? Toţi au învăţăturile proprii pe care le vestesc în stânga şi-n dreapta.

Haideţi să cuprindem ceea ce am spus în primele două adunări din acest an. Dumnezeu a încheiat un legământ nou cu noi. Aşa cum în Vechiul Testament Cuvântul a fost pus în chivotul legământului, apoi sângele a fost stropit pe capacul chivotului, la fel acum Dumnezeu ne-a dăruit harul Lui, nu judecata Lui. Noi, în timpul nostru, am înţeles că tot ceea ce a fost ascuns a fost descoperit de Dumnezeu.

Ieri am reamintit lucrul acesta şi este bine să luăm aminte. Acolo în SUA este un bărbat al lui Dumnezeu care vede într-o vedenie: „Când strada pe care locuieşti va fi lărgită, când vor veni buldozerele ca să lărgească strada, atunci când gardul tău va fi pus pe iarba din faţa casei atunci a sosit timpul pentru tine, ca să te muţi în Arizona”. Fratele Branham n-a ştiut ce, cum şi când se va întâmpla. Atunci în decembrie 1962 l-am vizitat pe fratele Branham în Jeffersonville şi eu, personal, am văzut cum buldozerele lucrau pe stradă, am văzut gardul lui pus pe iarba grădinii lui. Eu am fost sărac, n-am avut niciun aparat de fotografiat. N-am fost niciodată un reporter, dar eu am un mesaj biblic pe care îl vestesc. Este minunat să vezi lucrurile cu ochii proprii şi după aceea să-l şi auzi pe fratele Branham: „Eu trebuie să-mi pregătesc bagajele pentru că trebuie să merg în Tucson, Arizona, conform poruncii Domnului, aşa cum mi-a fost arătat într-o vedenie”. Dacă mă gândesc la toate lucrurile acestea, cum Dumnezeu a condus totul, pas cu pas; fără vreo forţare personală am putut fi un martor ocular. Şi apoi acea trăire minunată din Arizona, când şapte tunete puternice au răsunat şi au cutremurat întreaga regiune; stâncile s-au prăvălit în acea zonă şi cei şapte îngeri s-au coborât. Fratele Branham a spus: „Al şaptelea înger mi-a vorbit şi pentru mine el a avut o însemnătate mai mare decât ceilalţi şase; el mi-a zis: „Întoarce-te în Jeffersonville căci a sosit timpul ca să fie deschise cele şapte peceţi”. Dacă te gândeşti la aceste lucruri minunate…

Este un lucru dacă citeşti că apostolul Ioan a fost pe insula Patmos şi a putut scrie cele 22 de capitole ale Apocalipsei. Lui i-a fost spus că-i va fi arătat ceea ce va urma să fie făcut cunoscut tuturor slujitorilor lui Dumnezeu. Fraţi şi surori, aceasta nu a fost o lucrare doar a unui bărbat al lui Dumnezeu, ci ceea ce i-a arătat Dumnezeu unuia este gândit pentru toţi ucenicii şi toţi slujitorii lui Dumnezeu şi pentru cei din timpul nostru. Aşa este scris în Apoc. 1:1: „Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor (robilor – la plural!) Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi le-a făcut-o cunoscut, trimiţând prin îngerul Său la robul Său Ioan”. El a folosit un rob ca să facă cunoscut tuturor robilor Săi lucrurile descoperite unuia. Tot aşa s-a întâmplat în slujba lui Pavel şi în slujba fratelui Branham. Ceea ce Dumnezeu a făcut cunoscut unuia dintre slujitorii Săi a fost hotărât pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu, ca să primească această descoperire şi s-o dea mai departe; şi astfel toţi să aibă acces la Locul preasfânt.

Cine doreşte poate să citească în Vechiul Testament ce importanţă mare avea chivotul. De exemplu pentru Iosua. Înainte ca să treacă peste Iordan, chivotul a fost pus pe umerii preoţilor. În timpul lui Ezra şi Neemia, când Templul trebuia rezidit, chivotul a fost lucrul cel mai important. S-a găsit şi temelia originală a Templului şi pe aceleaşi temelii a fost rezidit Templul. La fel este situaţia şi în timpul nostru; şi noi am găsit fundamentul original. Noi nu vorbim doar despre mesajul din timpul sfârşitului, ci noi toţi am înţeles că tot ceea ce face parte din planul de mântuire al Dumnezeului nostru ne-a fost vestit nouă. Şi cine este din adevăr, acela o va primi. Noi suntem mulţumitori în special pentru slujba fratelui Branham din timpul nostru. Noi nu proslăvim pe niciun om, ci noi Îi mulţumim Dumnezeului atotputernic pentru ceea ce s-a întâmplat în timpul nostru.

În dragoste, doresc să vă mai spun unele lucruri. Ceea ce a făcut Dumnezeu ieri, prin slujba fratelui Branham, şi ceea ce ieri ne-a fost predat nouă, a fost timpul de ieri. Dar astăzi este timpul nostru. Noi nu putem rămâne în ziua de ieri şi să spunem „prorocul a zis”, „prorocul a făcut”, ci noi trebuie să vedem cum a condus Dumnezeu totul. După aceea noi ajungem la final şi spunem aşa cum i-a fost spus fratelui Branham în anul 1933 în 11 iunie: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis înaintea primei veniri a lui Hristos tot astfel tu vei fi trimis cu un mesaj care va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos”. Dumnezeu Şi-a luat mesagerul. Noi nu dansăm în jurul viţelului de aur, ci noi Îi dăm cinstea numai lui Dumnezeu, luăm sabia Duhului şi vestim Cuvântul lui Dumnezeu. Şi toţi aceia care sunt din Dumnezeu ascultă, cred şi primesc vestirea din Cuvântul lui Dumnezeu şi toţi pot să fundamenteze totul în mod biblic. Fără mesager n-am fi avut nici mesajul, dar Dumnezeu ne-a dat mesagerul şi astfel avem şi mesajul şi putem vesti acest mesaj în toată lumea.

Eu personal cred că noi suntem foarte aproape de lucrarea de încheiere. Noi nu trăim doar în timpul sfârşitului, ci trăim la sfârşitul timpului de sfârşit. Chemarea afară este aproape finalizată, chiar şi ultimii sunt scoşi ca un tăciune din foc. Eu doresc să spun tuturor: Primiţi-o în inimile voastre! Nu mai staţi pe gânduri, ci credeţi din toată inima voastră, conform cuvântului din Scriptură: „Astăzi dacă auziţi glasul Lui”. Voi aţi stat destul pe gânduri, dar acum a sosit momentul ca voi să credeţi din toată inima. Să predăm vieţile noastre lui Dumnezeu; trebuie să-I slujim lui Dumnezeu în aşa fel ca să poată avea loc sfinţirea şi pecetluirea noastră.

Haideţi să mergem întregul drum cu Dumnezeu: pocăinţa, neprihănirea prin credinţă, naşterea din nou, sfinţirea, umplerea cu Duhul Sfânt până la pecetluirea pentru ziua glorioasă a răscumpărării trupurilor noastre. Eu pot să vă spun aceasta, pe baza autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu: acolo unde Dumnezeu a putut să facă un început El poate ca să şi desăvârşească. Permiteţi-I lui Dumnezeu, permiteţi-I lui Dumnezeu ca El să facă începutul în viaţa voastră! Şi dacă încă nu este făcut acest început atunci să se întâmple astăzi. Toţi aceia care sunt noi în mijlocul nostru să primească orientarea dumnezeiască în Cuvântul lui Dumnezeu, după aceea să fie sfinţiţi în Cuvântul lui Dumnezeu şi după aceea să fie şi pecetluiţi cu Duhul Sfânt. Dumnezeul atotputernic să fie cu mine, să fie cu voi toţi, să fie îndurător cu noi.

Încheiem cu cuvintele cu care am şi început: Legământul cel nou a început cum i-a fost spus şi Mariei: „Tu ai găsit har înaintea lui Dumnezeu”. Ea a primit şi a crezut făgăduinţa şi Cuvântul a devenit trup şi a locuit printre noi. Dacă tu şi eu, noi toţi găsim har înaintea lui Dumnezeu atunci şi noi primim Cuvântul lui Dumnezeu şi Cuvântul va împlini scopul pentru care a fost trimis.

Eu v-o spun încă o dată: Dacă începutul încă nu este făcut atunci să se împlinească astăzi. Astăzi dacă voi auziţi glasul Lui. Atunci se împlineşte aşa cum am citit şi am auzit ieri din Luca 4 şi ce a accentuat şi Domnul nostru: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit. Şi toţi au fost de acord cu Domnul nostru”. Pavel a scris, noi am citit deja: „Caut eu oare să capăt bunăvoinţa (acordul) oamenilor?”. Nu şi iarăşi nu, noi căutăm acordul lui Dumnezeu! Noi dorim să fim de acord cu Dumnezeu. Noi avem un acord interior cu tot ceea ce a zis Dumnezeu şi ne-a fost descoperit, astfel ca prin credinţă să putem înainta.

Totul ne-a fost dăruit din nou: descoperirea dumnezeirii, descoperirea botezului; toate tainele ne-au fost descoperite. Acum îmi amintesc tema aceasta minunată a dumnezeirii. Există un singur Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie. Şi acest singur Dumnezeu S-a descoperit. Fie că a fost Creatorul, Eliberatorul, Împăratul, Judecătorul, indiferent ce a fost şi este El, El este totul în toţi şi în toate şi noi Îi aparţinem. Noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Vă rog frumos nu vă mai îndoiţi! Să nu vă mai îndoiţi niciodată, ci credeţi întotdeauna din toată inima. Şi binecuvântarea deplină a Dumnezeului atotputernic se va odihni peste toţi aceia care ascultă acum ultimul mesaj, care acum ascultă şi cred ultima chemare, ies afară din tot ceea ce nu este în concordanţă cu Dumnezeu şi cu Cuvântul Său şi devin una cu Domnul Dumnezeul nostru, în Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru. Lui să-I fie adusă mulţumirea pentru ceea ce a făcut El ieri. Şi noi am spus deseori: ceea ce a făcut El ieri ne-a unit cu ceea ce face El astăzi şi ceea ce face El astăzi ne uneşte cu ceea ce va face El mâine, dacă va mai exista un mâine. Este minunat că în timpul nostru noi am primit călăuzirea Duhului Sfânt şi am fost introduşi în întregul plan de mântuire al Dumnezeului nostru. Aceasta am primit-o prin harul lui Dumnezeu şi am trăit-o în mod conştient. Doresc s-o mai repet încă o dată: un astfel de timp n-a mai existat niciodată pe acest pământ.

Încă o observaţie. În zilele apostolilor, unii au avut epistola lui Pavel către corinteni; ceilalţi aveau epistola pe care Pavel a scris-o romanilor sau galatenilor, aceste epistole au fost citite în bisericile locale. Fie că a fost epistola lui Petru, a lui Iuda, aceste epistole au fost citite în diferitele biserici locale. Fraţi şi surori, noi aici în Biblie avem totul, întreaga unitate, fiecare epistolă pe care a scris-o Pavel, indiferent cărei biserici locale a adresat-o. Noi suntem în posesia întregului conţinut în această Carte sfântă, Biblia. Fiecare epistolă pe care a scris-o Pavel unora sau altora le avem în această carte sfântă. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru Cuvântul lui sfânt şi scump şi pentru că El ni l-a încredinţat şi ni l-a descoperit. Primiţi totul prin credinţă şi mulţumiţi-I lui Dumnezeu. Amin.

Să ne ridicăm pentru rugăciune. Haideţi să rămânem plini de respect prezenţa în lui Dumnezeu şi ceea ce am auzit să ne mişte inima. Noi aşteptăm revenirea Lui. Am înţeles cu toţii că Domnul ne-a vorbit prin dragoste şi prin Cuvântul Lui. Avem fraţi şi surori care doresc să-şi dedice viaţa lor Domnului? Cine doreşte să fie botezat? Unu, doi, trei. Mai este cineva? Filip a botezat doar unul, noi botezăm doi sau trei. Imediat după adunare mergem la bazin.

Ne urăm binecuvântarea lui Dumnezeu din toată inima noastră pentru tot anul, atât timp cât Dumnezeu ne mai dăruieşte ocazia aceasta. Încă o rugăminte: rugaţi-vă pentru mine în rugăciunile voastre! Vineri, dacă va vrea Dumnezeu mă voi duce în Orientul Îndepărtat: Laos, Cambodgia; dacă va vrea Dumnezeu vor avea loc adunări şi în Vietnam, Bangkok, ca să vestesc şi acolo Cuvântul Domnului. Chiar dacă sunt în etate Dumnezeu dăruieşte har şi putere. Dacă va vrea Dumnezeu şi dăruieşte har în continuare şi vom fi pe acest pământ, atunci în februarie urmează călătoriile în Mexic, Cuba, Jamaica şi alte ţări din regiunea respectivă. Noi facem totul conform Cuvântului Domnului: „Lucraţi cât timp este zi, până voi reveni. Căci va veni noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze”. Acest Cuvânt minunat trebuie să fie vestit, oamenii trebuie să audă acest Cuvânt. Pavel a spus: „Cine să vestească fără să fie trimis”. Şi apoi: „Cine a crezut mesajul nostru? Şi cui i-a fost descoperit braţul Domnului?” Noi putem spune: tuturor acelora care au primit harul lui Dumnezeu; toţi aceştia cred Cuvântul lui Dumnezeu, îl primesc şi le este descoperit. Aşa cum am auzit în cuvântul de introducere, ceea ce a spus Domnul nostru credincioşilor de la început ne-o spune şi acum la sfârşit.

Mai am încă o întrebare: Sunteţi mulţumitori că Domnul ne vorbeşte în acest mod minunat? Lăudat şi slăvit să fie Domnul nostru! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi din toate popoarele, limbile şi naţiunile, din toată Europa. Dumnezeu să vă binecuvânteze în toată lumea, începând din Noua Zeelandă de unde începe fiecare zi. Dumnezeu să binecuvânteze de la răsăritul soarelui până la apusul lui! La fel cum este vestit ultimul mesaj, după ce ultimul va fi chemat afară, uşa se va închide.

Eu o spun încă o dată: vestirea va atinge scopul dorit de Dumnezeu, va exista o Mireasă fără pată şi fără zbârcitură, spălată în Sângele Mielului, sfinţită în Cuvântul lui Dumnezeu, pecetluită cu Duhul Sfânt. Dumnezeu a început şi Dumnezeu va desăvârşi.

Transmitem tuturor celor ce sunt conectaţi în direct: Dumnezeu să vă binecuvânteze în toate popoarele, în toate limbile şi în toate naţiunile!

Suntem mulţumitori că putem vesti acest ultim mesaj. Noi nu l-am auzit doar, ci îl dăm mai departe astfel ca chiar şi ultimii să fie chemaţi afară. Vă mulţumesc pentru credincioşia voastră!  Amin.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *