Necaz sau binecuvantare?

Un prieten mi-a cerut sa public aceasta schita de predica,este vorba despre starea noastra sentimentala sau ce se intimpla in sufletul nostru, atunci cand suntem,,nacajiti”.Am cautat in Dex definitia cuvantului necaz:NECÁZ, necazuri, s.n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. * Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. * Loc. prep. În necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). * A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia.
E o stare de suparare,de mahnire de suferinta chiar,provocata de o suferinta fizica,de o suferinta spirituala sau apare de multe ori fara sa ne dam seama (starea de amaraciune,de tristete)
Paralel, cel ce trece prin ,,atelierul lui D-zeu” experimenteaza aceasta stare frecvent,este un mijloc prin care Domnul lucreaza in viata omului.
Citind cu atentie textul, in versetul 6 ,Pavel ne spune ca “daca suntem in necaz suntem pentru mangaierea si mantuirea voastra”,e interesant ca necazurile personale uneori sunt pentru a mangaia pe altii,dar versetul 7 spune ca o concluzie;”cel ce are parte de nacazuri,are parte si de mangaiere”
Slavit sa fie Cel ce da mangaierea.

1.In necazuri suntem mangaiati de Domnul intodeauna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *