Nascut pentru a muri

Autor: Marian Condrat

NĂSCUT PENTRU A MURI

Dacă Vechiul Testament este istoria unei naţiuni, Noul Testament este istoria unui om. Naţiunea a fost întemeiată şi crescută de Dumnezeu, că să-L aducă pe Om în lume. Apariţia Sa pe pămînt este Evenimentul Central al întregii istorii. Vechiul Testament pregăteşte omenirea pentru acestă apariţie divină, iar Noul Testament descrie acest eveniment. Acest Om, care este Hristos, este centrul şi inima Bibliei, istoriei, întregii lumi. Dar El nu avenit în lume pentru a trăi, ci El s-a născut pentru a muri. Acesta a fost scopul naşterii Sale. Să moară pentru întreaga omenire, pentru ca ea să trăaiscă prin credinţă, în moartea Sa. Moartea Domnului Isus este atît de importantă, încît dacă n-ar fi existat, noi am fi pierduţi pe vecie. De aceea am dori să observăm care este importanţa morţii Domnului Isus. Am scris că el a fost născut pentru a muri. De ce? Pentru că…

1. Moartea pe cruce a fost momentul biruinţei Domnului Isus asupra lui Satan:

Cel mai clar pasaj ar fi cel din Evrei care explică această realitate a confruntării şi victoriei Domnului Isus: „prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.”, (Evrei 2: 14,15). Un alt pasaj ar fi cel din 1Ioan: „ Fiul lui Dumnezeu s-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului”, (1 Ioan 3:8). Hristos încă în timpul vieţii Sale pămînteşti a anunţat că El poartă un război deschis cu Satan pe care l-a legat şi l-a judecat „…poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întîi pe cel tare? Numai atunci îi poate jefui casa.”, (Mt. 12: 28, 29). Înainte de a fi crucificat, Domnul  a spus: „ Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpînitorul lumii acesteia va fi aruncat afară”, (Ioan 12:31). Isus la cruce a zdrobit capul şarpelui celui vechi, diavolul. El nu mai are nici  putere asupra noastră. Iacov în epistola sa scrie: „Supuneţi-vă lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă tari diavolului şi el va fugi de la voi.”, (Iacov 4:7). Prezenţa lui Dumnezeu îl face mai slab şi mai fricos decît u om. El va fugi de împotrivirea noastră a oamenilor. De ce? Penetru că este un duşman înfrînt, fără putere şi fără şansă de victorie. El a pierdut totul, îl aşteaptă doar pedeapsa veşnică, iadul care a fost creat pentru el şi îngerii lui. Noi am devenit liberi!

Moartea lui Hristos este importantă deoarece…

2. A deschis calea spre biruinţă asupra firii pămînteşti:

Moartea Domnului a însemnat şi moartea noastră, a omului vechi, născut în păcat şi nelegiuire. Isus garantează biruinţa celor ce cred în El. Credinciosul a murit de drept împreună cu Hristos şi se poate considera „ mort faţă de păcat şi viu pentru Dumnezu, în Hristos.”, (Rom. 6:11). Strigătul de biruinţă a lui Pavel a fost: „ Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţ ape care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.”, (Gal.2:20). Calea spre biruinţă asupra pornirilor noastre este tocmai unirea cu puterea învierii lui Hristos, pentru că, „cei ce sunt a lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei”, (Gal.5:24). Aceasta este una din cele mai frumoase proclamaţii ale Noului Testament – să trăieşti deasupra pornirilor păcătoase.

Un alt motiv pentru care moartea Domnului Isus este importantă, îl vom descoperi în rîndurile următoare.

3. Moartea Sa este înlocuitoare:

Profetul Isaia descoperă într-un mod atît de plastic acest lucru. El, Isus, a purtat suferinţele noastre, durerile noastre, păcatele noastre, fărădelegile noastre, pedeapsa care ne dă pacea, nelegiuirea noastră a tuturor, (Isaia 53: 4-6). El a purtat pedeapsa noastră, ca noi să avem pacea şi tămăduirea, cu alte cuvinte, binecuvîntarea de care duceam lipsă.

El a fost dat la moarte din pricina fărădelegilor noastre, (Rom. 4:25). El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn pentru toţi, (Evrei 2:9). Prin moartea Sa, El ne-a înlocuit în purtarea pedepsei. El este cel ce ne-a înlocuit acolo sus pe cruce. Cruce aera de fapt pedeapsa pe care noi o meritam. Noi trebuia să murim şi să primim osînda pentru toate păcatele noastre, pe care le-am săvîrşit în cursul vieţuirii pe acest pămînt. Dar El, Isus Hristos, s-a născut pe acest pămînt cu scopul de a devni jertfa înlocuitoare.

Moartea Domnului Isus este importantă pentru că…

4. Ea este sursa împăcării:

Noi, prin Isus am căpătat împăcarea, (Rom. 5:11). Rezultatul crurii este că El i-a împăcat şi pe evrei şi pe păgîni cu Dumnezeu, făcînd pace între cele două categori de oameni, (Efes. 2: 14-16). Unul din cele mai frumoase pasaje, care vorbesc despre împăcare, este cel alui Pavel din 2Corinteni: „ Căci dacă este cineva în Hristos este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat prin El, prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neţănîndu-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă ptropovăduirea acestei împăcări.”, 2Cor. 5:19).

Şi nu în ultimul rînd….

5. Moartea lui Hristos a fost o demonstraţie a dragostei lui Dumnezeu pentru oameni:

Dumnezeu nu este un judecător fără milă, fără pic de dragoste, ci , aşa cum spune Scriptura, oferirea lui Hristos a fost lucrarea lui Dumnezeu Însuşi. Exact cum a fost înălţat şarpele de aramă în pustie de către Moise, aşa trebuia să fie înălţat Isus, pentru ca cel ce crede să nu piară. Versetul de aur al Bibliei din Ioan 3:16 începe cu frumoasele cuvinte, „Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea încît a dat”, pe Fiul Său ca noi să putem trăi. Pavel în Romani scrie:” Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi”, (Rom. 5:8).

Prin moartea lui Hristos, Dumnezeu ne arată cît de mare este dragostea Sa pentru noi, oamenii, făpturile mîinilor Sale. Sîngele de la cruce a arătat, totodată, că între Dumnezeu şi păcat nu există nici o cale de mijloc. Golgota a arătat cît era de gravă problema eliminării păcatului, încît, pentru a atinge acest deziderat, Dumnezeu a fost gata să meargă pînă acolo că Şi-a dat singurul Fiu la moarte, şi încă moarte de cruce. Deci, întregul scop al primei veniri a lui Hristos a fost să îndepărteze păcatul şi să strice lucrările diavolului prin moarte Sa. Creştinii nu trebuie să facă compromis nici cu păcatul nici cu diavolul, ori dacă nu, se vor trezi că luptă ei înşişi împotriva lui Hristos. Dacă Isus s-a născut pentru a muri şi noi trebuie să murim pentru a trăi veşnic. Să murim faţă de lume şi păcat, ca să trăim faţă de Hristos şi cu Hristos în eternitate. Dacă acum ne-am dat seama cît de importantă este moartea Domnului pentru viaţa noastră, haideţi să o cinstim cum se cuvine. Cum? Printr-o viaţă sfîntă, demnă de un astfel de Domn cum este Isus Hristos, Mîntuitorul nostru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *