MAMA ȘI COPILUL – schita de predica

“A luat mierea in mana si a mancat-o pe drum; si cand a ajuns la tatal sau si la mama sa, le-a dat si au mancat si ei din ea. Dar nu le-a spus ca luase mierea aceasta din trupul leului. – Judecatori.14:9

1 – Găsim aici un prim principiu pentru viata de familie armonioasa – copilul nu uita ca parintii l-au crescut si se straduie, nu incearca, din cand in cand sa le intoarca binele. Nu ca o obligatie, ci ca o stare normala, binecuvantată.

“Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, citim in Exod.20:12.

2- Cu siguranță cel mai cunoscut verset despre relația părinte – copil. Aceasta atitudine a cinsti va aduce dupa ea acceasi stare, in Voia Domnului. Chair dacă se va întâmpla ca băiatul sau fata sa nu cinstescă pe tată sau pe mamă, în adâncul inimii va știi că ei au făcut acesta.

“Mama este fiinţa care poate lua locul oricui, dar nu poate fi înlocuită cu nimeni. – Cardinalul Mermillod. Desigur frumoasele cuvinte ale slujitorului lui Dumnezeu prezintă u nmare adevăr, dar să nu uităm că familia are și un tată. Iar rolul lui nu este mai prejos.

“Mama sa ii facea pe fiecare an o mantie mica si i-o aducea cand se suia cu barbatul ei ca sa aduca jertfa din fiecare an. (1Sam.2:19)

3-  Observăm la acest personaj biblic mai multe aspecte binecuvântate: perseverență – ii facea pe fiecare an o mantie, își însoțea soțul – se suia cu barbatul ei ca sa aduca…, și închinarea – aduca jertfa din fiecare an. Caracteristicile acestea ar trebui sa fie prezente si in viata femeii crestine, mame, de astazi.

Apoi a zis: “Am sa-ti fac o mica rugaminte: sa ma asculti!” Si imparatul i-a zis: “Cere, mama, caci te voi asculta.” (1Reg.2:20)

4 – Vine o vreme în care povestea iși schimbă personajele, cel care ajuta era parintele, mama sau tata, dar peste ani ajutorul trece in parta copilului. Si astefl el are viata si mai împlinită, chiar dacă nu ar crede aceasta.

“O mamă înţelege ceea ce nu spune copilul, spune un proverb evreiesc. De ce aceasta? Pentru îl cunoaște, l-a crescut și  aavut grijă de el. Dar vom afce noi aceasta cu părinții noștri, când rolurile se inveresează?

“Toti acestia staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri, impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui. (Fapt.1:14)

5 – Interesant text biblic în care o găsim pe Maria, mama Domnului Isus si cu fratii Lui adunati pentru ceea ce ne învață Scriptura a fi părtășia. Când copilul vede viața de rugăciune a părinșilor, măcar va cunoaște că aceasta a avut loc în familie și nu va uita. Rezultatul binecuvântat este când el continuă  această stare d eînchinare față de Domnul care ne ascultă rugaciunile si cererile, le împlinește, dar mai aude și mulțumirile noastre.

Când am făcut ultima oară un gest de iubire față de părinții noștri? Să nu uităm că până și fiul risipitor s-a întorsc acasă… Chiar dacă există și cazuri în care părinții nu au fost ceea ce trebui, se știe sigur un lucru, mai mult au greșit copiii pe acest pământ, decât părinții. Iar iertarea e aducătoare de pace în sufletele noastre.  În cartea “Farul de la capătul inimii” am prezentat câteva povești de viață reale, dintre părinți și copii.

de Catalin Dupu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *