Lecţia 04. Factori antireformă

Iosif Anca

 

INTRODUCERE

  1. Factorii pro / antireformă sunt indirecţi (factori externi, cu influenţe din familie şi comunitate – lecţia 6,7) şi direcţi (în final fiecare este responsabil pentru sufletul lui – lecţia 5), dar lucrarea reformei este amplă, complexă – lecţiile 8-9. Toate acestea vor determina atitudinea divină, ca răspuns la atitudinea umană (2 Petru 3)
  2. Istoria Israelului (1 Corinteni 10:1-13) este plină de explicaţii şi exemple care atestă factorii antireformă (Neemia 9:26)

 

  1. FACTORI INDIRECŢI
  2. Păstrarea unor relaţii – sfere de influenţe negative – cu conducători apostaţi şi profeţi falşi (1 Împăraţi 11:1-2; Ieremia 14:13-16;23:14, 22; 29:8-23; Ezechiel 13:16-23; Osea 11:2; 2 Petru 2; Iuda)
  3. Interpretarea greşită pedepselor – Domnul le-a vorbit evreilor în vremuri bune, apoi a trecut la pedepse (Ieremia 22:21-22), dar oamenii sunt în stare să suporte pedepsele fără pocăinţă, fără a vedea mâna Domnului care apasă şi îi cheamă la El (Ieremia 5:3;26:3; Osea 7:10; Amos 4:6-11; Hagai 2:1)
  4. Reforma de formă; tradiţiile cu inconştienţa nevoii de mântuire prin falsa neprihănire – fariseism (Luca 5:30-32; 18:9-14) şi reformele parţiale, neesenţiale pot fi o înşelătorie pentru o colectivitate de oameni (Psalmul 78:34-37; Isaia 48:1; Osea 7:16). Ex.: Călugărul botezat în Iordan cu o legătură de usturoi la gât; Omul „credincios” trezit de un  „înger de lumină” pentru a se ruga la ora consacrată fariseic rugăciunii

 

  1. FACTORI DIRECŢI
  2. Refuzul chemării divine datorită intereselor şi ambiţiilor umane (2 Cronici 25:15-16; Neemia 9:29; Isaia 1:2-9; Ieremia 2:31; 8:5;Matei 11:20-21; 12:41; Fapte 8:22). Atitudinea omului a fost diferenţa majoră dintre Iosia şi fii lui – ultimii regi ai lui Iuda care nu au ascultat  nici după chemari repetate: „o inima dârză şi răzvrătită”; sfaturile şi pornirile inimii” (2 Cronici 36:12-13; Ieremia 5:23-24; 7:23-26; 16:11-12; 18:12; 25:3-8; 26:1-6; 35:14-15)
  3. Continuarea trăirii în păcat – lipsa faptelor pocăinţei  (Ieremia 35:14-15;.44:10; Luca 16:30-31; Apocalipsa 9:20-21; 16:9, 11). „Faptele lor nu le îngăduiesc să se întoarcă la Dumnezeul lor…” (Osea 5:4)
  4. Întârzierea peste vremea de har; oameni veniţi prea târziu, care n-au fost mişcaţi de una din intervenţiile divine, în bine sau în rău (Cântarea Cântărilor 3:1-2; 5:6; Amos 8:12; Luca 13:1-5; Evrei 3:7-4:2). Refuzul pocăinţei pentru o vreme îndelungată duce la păcatul cu voia – hula împotriva Duhului Sfânt (Evrei 10:26-29), situaţie în care „… este cu neputinţă să fie înoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit” (Evrei 6:6). Pasagerii de pe un vapor avariat au pierit pentru că au amânat trecerea pe un alt vapor venit în ajutor până dimineaţa; Fata bogată ce nu s-a dus la un sărac, ce ştia unde era ascunsă comoara ce trebuia să o moştenească ea, din mândrie

 

ÎNCHEIERE

  1. „De ce întârzie trezirea!” Factorul principal antireformă este refuzul omului de a se întoarce la Dumnezeu (1 Cronici 12:32; Eclesiastul 3:1; 8:5-7; Ieremia 8:4-5; Daniel 12:6-13; Osea 11:7). Două categorii de oameni nu se pocăiesc niciodată: cei care se pocăiesc des şi cei care se pocăiasc mâine
  2. Drept urmare a refuzului urmează împietrirea ce vine de la Dumnezeu, sau chiar o lucrare de rătăcire, iar în final pedeapsa eternă (Matei 13:15; Ioan 12:40; Fapte 28:27; Romani 2:4-5)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *