Drumul de la Dumnezeu la om

Fapte 8

26. Un inger al Domnului a vorbit lui Filip si i-a zis: “Scoala-te si du-te spre miazazi, pe drumul care coboara spre Ierusalim la Gaza si care este pustiu.”

27. Filip s-a sculat si a plecat. Si iata ca un etiopian, un famen cu mare putere la imparateasa Candace a etiopienilor si ingrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca sa se inchine

28. se intorcea de acolo si sedea in carul lui si citea pe prorocul Isaia.

29. Duhul a zis lui Filip: “Du-te si ajunge carul acesta!”

30. Filip a alergat si a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: “Intelegi tu ce citesti?”

31. Famenul a raspuns: “Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva?” Si a rugat pe Filip sa se suie in car si sa sada impreuna cu el.

32. Locul din Scriptura pe care-l citea era acesta: “El a fost dus ca o oaie la taiere; si, ca un miel fara glas inaintea celui ce-l tunde, asa nu Si-a deschis gura;

33. in smerenia Lui, judecata I-a fost luata. Si cine va zugravi pe cei din timpul Lui? Caci viata I-a fost luata de pe pamant.”

34. Famenul a zis lui Filip: “Rogu-te, despre cine vorbeste prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”

35. Atunci Filip a luat cuvantul, a inceput de la Scriptura aceasta si i-a propovaduit pe Isus.

36. Pe cand isi urmau ei drumul, au dat peste o apa. Si famenul a zis: “Uite apa; ce ma impiedica sa fiu botezat?”

37. Filip a zis: “Daca crezi din toata inima, se poate.” Famenul a raspuns: “Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”

38. A poruncit sa stea carul, s-au coborat amandoi in apa, si Filip a botezat pe famen.

39. Cand au iesit afara din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut. In timp ce famenul isi vedea de drum, plin de bucurie,

40. Filip se afla la Azot, de unde s-a dus pana la Cezareea. Si propovaduia Evanghelia in toate cetatile prin care trecea.

………………………………………………………………………………………..

Cadrul actiunii.

Intr-o vreme in care pe scena mondiala a aparut un nou Templu, Templul Duhului Sfant care suntem noi Biserica lui Isus Hristos, vechiul Templu care inca mai era in picioare inca mai atragea interese. Intr-un context in care imperiul roman inca mai avea stapanire peste Israel, acest lucru nu a putut fi o piedica pentru cei care inca mai credeau in valoarea oficiala a Templului, valoare care a capatat importanta majora din ziua cand pentru prima data Solomon se roaga pentru sfintirea Templului incluzand acolo voit si accesul strainilor in Templu; 32. Cand strainul care nu este din poporul Tau, Israel, va veni dintr-o tara departata, din pricina Numelui Tau celui mare, din pricina mainii Tale celei tari si din pricina bratului Tau intins, cand va veni sa se roage in Casa acesta –

33. asculta-l din ceruri, din locul locuintei Tale, si da strainului aceluia tot ce-Ti va cere, pentru ca toate popoarele pamantului sa cunoasca Numele Tau, sa se teama de Tine ca poporul Tau, Israel, si sa stie ca Numele Tau este chemat peste Casa aceasta pe care am zidit-o! 2 Cr.6.”

De ce crezi ca au venit straini sa se inchine la Ierusalim?

De ce crezi ca acest famen a venit sa se inchine la Ierusalim?

Exista o garantie de care ei ca si straini au auzit, si anume toti cati vor ajunge in Templul Domnului, si vor cere ceva anume, Dumnezeu avea sa asculte pe acel om si sa ii dea tot ce Ii va cere, astfel ajungand ca sa cunoasca Numele Domnului si sa cunoasca ca Numele Domnului este chemat peste Templu.

Nu stim, si nu vom sti niciodata care au fost dorintele famenului inaintea Domnului, clar este un lucru, ca nu dorinta dupa o viata prospera la adus la Templu, el fiind un famen cu mare putere la o imparateasa vestita pe atunci, si pe deasupra era un fel de ministru de finante, ingrijitorul tuturor visteriilor. Pe multi poate ii impingea saracia la Templu, pe alti poate bolile lor, dar oare pe acest famen ce la adus la Templu?

Apoi exista o mare drama in aceasta poveste, acest famen pleaca de acolo nemantuit, pleaca de la Templu nemantuit, desi ca un suvenir si-a luat o carte grea de inteles, cartea prorocului Isaia.

Acest text scoate in evidenta cateva mari principii ale lui Dumnezeu.

1. Cat timp este Biserica Domnului pe pamant, ingeri nu evanghelizeaza pe nimeni, nu predica nimanui, dovada este ca ingerul a vorbit lui Filip v.26., si vom vedea ca si lui Corneliu in Fapte 10:3, un inger merge si ii spune ca sa cheme pe cel acreditat de Dumnezeu cu evanghelizarea ca sa ii vorbeasca. Vedeti dar ca ingeri ori trimit ei lucratori inspre o anumita directie clara, ori trimit oameni care au nevoie de auzit Evanghelia inspre un om al lui Dumnezeu. Ingeri deocamdata nu evanghelizeaza pe nimeni, am zis deocamdata, fiindca in vremea anticristului sunt vazuti trei ingeri care au fost trimisi de Dumnezeu ca sa vorbeasca tuturor natiunilor, fiecare cu un mesaj deosebit ( Apoc 14:6-11). Oameni lui Dumnezeu sunt cunoscuti atat de Dumnezeu cat si de ingeri, ingerul a adus acest mesaj lui Filip, iar Filip ca unul care a inteles ordinul asculta intocmai.

2. Ascultarea oamenilor lui Dumnezeu este o conditie de a putea fi lucrator de impreuna cu Dumnezeu. Ingerul i-a zis: Scoala-te si dute, iar Filip s-a sculat si a plecat. Atitudinea lui Filip aici este ca aceea unui om de serviciu, tocmit pe salariu, nu ca unuia care este intr-o pozitie mai inalta si incepe ca sa gandeasca strategic. Era o urgenta maxima aceasta misiune a lui Filip, care nu suporta nici o amanare.

3.Dumnezeu cunoaste exact timpul cand sa te trimita, si la cine sa te trimita, si unde sa te trimita. Tu esti doar o sluga, dar nu o sluga oarecare, ci una in parteneriat cu Dumnezeu. Putea Dumnezeu ca sa trimita pe Filip cu o zi mai inainte, cand acest famen probabil era inca la Templu, numai ca Dumnezeu nu vrea sa asocieze lucrarea de mantuire cu Templul facut de maini omenesti din Ierusalim. Aici este o dovada ca nu trebuie neaparat sa ajungi intr-o mare cladire, unde sunt multi angajati platiti, in haine frumoase imbracati, tinand anumite ritualuri, imbracand anumite haine, ci trebuie sa ajungi pe acel drum fie el si inspre pustie, fie el si inspre o mare, inspre o apa, fiindca drumul inspre mantuire trebuie sa treaca si prin apa, prin botezul in apa. Oameni lui Dumnezeu daca sunt trimisi pe un drum merg pe acel drum, chiar daca acel drum pare a fi unul pustiu, asa lucreaza Dumnezeu, Dumnezeu nu face reclama nici unei cladiri si nici unei slujbe a nimanui, aici in acest text mantuirea este harul de care benificiaza acest famen, iar omul lui Dumnezeu este atat robul lui Dumnezeu cat si cel care avea sa il nasca in Domnul pe acest famen.

4. Dumnezeu nu lucreaza cu oricine. Dumnezeu are oameni Lui, chiar daca acesti oameni nu sunt recunoscuti de sinedriul din Templu, chiar daca acesti oameni nu au primit votul unui comitet sau a unor prieteni, neamuri, conectii, anturaje, sau oameni creduli. Pavel a amintit in doua locuri cum stau lucrurile cu lucratori lui Dumnezeu.1 Cor 12: 27-31 si Efeseni 4:7-16. Aceste slujbe fac parte din arsenalul lui Dumnezeu pentru pamant , pentru evanghelizare, pentru cresterea madularelor, pentru stabilitatea Biserici, fara acesti oameni Biserica este impartita pe grupuri, grupulete, religii, si traditii. Putea Dumnezeu sa il trimita pe Gamaliel care era un invatator al Legi, preda la o multime de ucenici, era bucsit de Lege, visa Legea in fiecare noapte, era recunoscut de oameni din Templu, era recunoscut de religiile de baza, era iubit de poporul Israel. Dar Dumnezeu nu gandeste in felul oamenilor, lui Dumnezeu nu ii trebuie cunostintele si intelepciunea nimanui, lui Dumnezeu ii trebuie ascultarea noastra si atat.

5. Duhul Sfant este Acela care iti va descoperi mai in detaliu ce ai de facut, pentru ca Duhul Sfant este Cel care ne invata ce avem de facut si ce avem de vorbit atunci cind vom intalni oameni care trebuie sa auda Evanghelia. Daca ingerul a trimis pe Filip in pustie, l-a trimis pe un drum, acuma Duhul Sfant avea ca sa il trimita pe Filip inspre o tinta bine stabilita:” Du-te de ajunge carul acesta”. Ca si cum Filip era intr-o asteptare a comfirmari a ceea ce avea de facut in continuare, ca daca Filip ar fi fost sigur pe el insusi ar fi mers, insa Filip nu avea toate detaliile, Filip avea doar ascultarea, de detalii se ocupa Insusi Dumnezeu.

6. Dumnezeu pregateste si cadrul in care tu sa predici. Lui Filip, Dumnezeu I-a pregatit un om care sedea in car si citea in Biblie, lui Petru Dumnezeu i-a pregatit o casa unde toti erau adunati ca inaintea Domnului ca sa asculte pe Domnul, lui Pavel Dumnezeu intr-una i-a pregatit oameni care sa il asculte, vezi si cauta aceste detalii si la Pavel, incepand de la Lidia, pana la aeropag, pana si in drumul inspre Roma, Dumnezeu doar pregateste cadre speciale, mai mult sau mai putin placute, dar Dumnezeu Le pregateste, asta face parte din Lucrarea lui Dumnezeu, fiindca Pavel a zis Corintenilor ca noi suntem lucratori de impreuna cu Dumnezeu , si fiecare dupa puterea data lui de Dumnezeu ( 1 Cor 3:5-9). Si acest cadru unde trebuie sa lucrezi se numeste ogorul lui Dumnezeu, uneori acest ogor este plin de spini, alteori este plin de pietre, alteori este un pamant bun si pregatit sa primeasca Cuvantul. In cazul de fata famenul pare sa fie un pamant bun, fara spini si fara pietre. Famenul citea in Biblie, si echivalentul lui in zilele noastre este ca un ministru de finante sa ia Biblia si sa citeasca, si mai cu seama cartea lui Isaia, si in loc sa citeasca lucruri de rutina, cifre , bani , lichiditati, acest famen citea in Biblie, citea pe Isaia.

7. Nu are oricine talmacire la Scriptura. Ca daca ar fi putut avea si famenul nu mai era nevoie de Filip decat ca sa il boteze. Vedeti, intelegeti, famenul avea Biblia la el, dar talmacirea era la Filip. Iar Filip fiindca este un lucrator de impreuna cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu, Filip nu este luat pe neasteptate cu acest capitol din Scriptura pe care il citea famenul. Macar ca nu a mai apucat Filip sa isi faca vreo schita a cartii Isaia, si nici macar ingerul nu i-a cerut asta, si nici macar Duhul Sfant nu I-a cerut asta. Pentru ca astazi auzim adesea ca multi se pregatesc acasa , si ca multi isi fac acasa temele cu Duhul Sfant, si se pregatesc ca sa predice un subiect anume, si noua ne place sa auzim asemenea povesti de succes, unii chiar cred asemena lucruri, mai putin eu personal. Eu nu cred ca Duhul Sfant lucreaza asa. In cazul de fata Duhul Sfant nici macar nu I-a zis lui Filip din ce carte sa se pregateasca la slujire, nici macar o umbra de schitare ca ar fi nevoie de asa ceva, pentru ca in Israel atat in sinagogi cat si oriunde trebuia sa fi gata pregatit pentru a da talamcire la orice capitol la orice ora din zi si din noapte. Apoi aici este un semn de mare intrebare, oare nu putea famenul sa isi foloseasca intelepciunea lui ca sa dea o talmacire la ceea ce citea?. Oare nu putea famenul sa isi foloseasca pozitia lui sociala si functia lui pentru a intelege mai bine Biblia?. Vedeti dar ca nu se poate talmaci Scriptura cu logica si nici cu contextul vremii de atunci. Famenul citea ceva care era prorocit cu sute de anii inainte, si implinit nu de multa vreme. In Ierusalim de unde a cumparat aceasta carte nimeni nu i-a spus famenului ca prorocia lui Isaia deja s-a implinit, ei la Ierusalim au vandut famenului o parte din istoria lor scrisa, o parte din promisiunile lui Dumnezeu se aflau acuma in mana famenului, numai ca nu stia famenul ce comori de pret avea in mana lui ascunse printre randurile sfinte.

8. Dumnezeu nu lasa oameni incurcati, si asta se vede destul de clar aici in text. Intelegi tu ce citesti?. Poate ca calculele in bani si alte lucruri la visteria imparatesei nu l-au pus niciodata pe famen intr-o pozitie complicata, insa aceasta carte a lui Isaia ii dadea batai de cap, famenul citea cu voce tare cartea prorocului, ca si cum trebuia sa auda si ceilalti, tot alaiul imparatesc mergea pe un drum pustiu citind o carte necunoscuta. Erau cu toti ochii si urechi acolo, famenul se putea auzi destul de bine si destul de clar, se auzea si locul de unde citea, nici rotile carului nu se auzeau, nici mersul celor care insoteau carul nu se auzeau, in acel drum atunci si acolo se auzeau cuvintele prorocului Isaia. In Ierusalim , pe Isaia il au dat uitarii teologii, nimeni nu ii mai citeste scrierile si nimeni nu isi pune problema ca ar trebui sa se intample chiar atunci prorociile lui, pe acest drum insa Isaia era citit de un strain, si Dumnezeu a vazut acest lucru, si lui Dumnezeu I-a pasat . Era o usa deschisa in inima acestui famen, dar nu era nimeni care sa ii spuna adevarul.

9. Oameni lui Dumnezeu au si darurile Duhului Sfant, ei nu fac gafe teologice. Si acest lucru este dovedit prin intrebarea pe care Filip i-o adreseaza famenului. Intelegi tu ce citesti?. Stiai ca o intrebare pusa atunci cind nu este cazul iti atrage de partea ta dispret, ura, indoiala celorlalti, impotrivirea celorlalti. Sau cel putin poate ca sa nasca intrebari, cum ar fi acesta: Dar cine esti tu sa ma intrebi pe mine, cine crezi tu ca esti, de ce ma subestimezi, de ce ai crede tu ca eu nu as intelege, ce vezi tu atat de greu aici de inteles, ce ti se pare atat de neinteles aici incat sa nu inteleg, esti tu cumva mai superior ca si mine, si cate alte intrebari nu se pot naste in gandul celor care sunt luati la intrebari. Dar aici se face prima mare diferenta intre oameni lui Dumnezeu si produsul unei scolii de teologie ( Scoala lui Gamaliel). Oameni lui Dumnezeu cand intreaba un lucru nu il intreaba dintr-un punct de vedere teologic si nici din cauza unei strategii, si nici prin eliminarea unor cauze, si nici din cauza unor probabilitati. Oameni lui Dumnezeu nu se uita la fata omului si nu se uita nici la anturajele oamenilor, pe oameni lui Dumnezeu nici fata omului si nici anturajele oamenilor nu ii pot impiedica de la a vorbi tot ceea ce Duhul Sfant le da. Dovada este cum nu se poate mai clara aici, Filip il intreaba daca intelege omul ce citeste.

10.Smerenia famenului este dovedita acum dupa aceasta intrebare, fiindca famenul nu s-a uitat la pozitia lui sociala ca sa dea un raspuns unui necunoscut, ci famenul s-a uitat la realitatea izbitoare din viata lui, famenul s-a uitat la faptul ca nu intelege nimic din ceea ce citeste, famenul s-a uitat la marea incurcatura unde a ajuns pe un drum de mers in pustie. Cu siguranta ca si famenul si-a pus singur intrebarea despre cine o fi vorbit acolo prorocul, despre cine, despre el, sau despre altul, daca vorbea despre el ar fi reflectat o stare de lauda, de egoism, un el in centrul atentiei, un om in centrul atentiei, este el?. Cine sa fie acest personaj?. Cine sa fie acest Miel?. Sa fi fost Isaia Mielul?. Vedeti , era deja o problema, te puteai duce in mare ratacire cu toate ca aveai Biblia in mana, daca nu ai o talamcire corecta la Biblie. Si astazi exista aceasta ratacire, fiindca multi se incumeta sa isi dea propiile lor talmaciri la Biblie fara a fi calauziti de Duhul Sfant, iar alti zic ca au de la Duhul Sfant talmacire, fara a avea darurile Duhului Sfant, da sunt situati destul de complicate si astazi, avem fameni, dar nu avem Filipi.

11.Talmacirea Scripturilor. Famenul nu avea nici o talmacire la Scriptura, desi avea Scriptura la el, desi citea despre cineva care se smerise atat de mult incat a fost dus ca si un miel la taiere, desi citea despre o judecata care a avut loc in viata acestui personaj despre care citea, desi citea acolo despre smerenie, totusi nimic nu i-a dat famenului nimic de banuit, dupa cum nici celor mai multi din Ierusalim si din Templu nu le daduse nimic de banuit aceiasi scriere a lui Isaia. In felul acesta se implineste cuvintele Evangheliei lui Isus care zice:“Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal Meu; si nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, afara de Tatal; tot astfel nimeni nu cunoaste deplin pe Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere. (Mat.11:27).

Vedeti dar ca Isus a vorbit un adevar, si in acest nimeni care nu cunoaste pe Fiul au fost inclusi toata clasa teologica a Ierusalimului de la ucenic pana la cel mai mare invatator al lor, si in schimb niste pescari, niste vamesi, niste someri ai societati monarhale de atunci aveau ca sa primeasca aceasta cunostinta despre Fiul, aveau ca sa primeasca aceste daruri ale Duhului Sfant si de a putea fi lucratori de impreuna si pentru Dumnezeu.

12. Dorinta famenului de a asculta Evanghelia, era in inima lui sadita demult, numai ca nu stia de ea, Dumnezeu insa stia. Famenul a vrut acea Biblie a evreilor si nu s-a uitat deloc ca evreii sunt sub ocupatie romana, si nici ca prin preajma Templului umbla garzi de militari romani, acest famen s-a dus special la Templu ca sa se inchine, si de la plecarea din Templu si-a luat si Biblia ca sa stie pentru ce lucruri are sa se inchine, el dorea o legatura cu acest Templu, el dorea o continuitate cu acest Templu, si acuma pentru a doua oara acest famen roaga pe Filip, intaia data l-a rugat pe Filip ca sa se urce in car, iar acuma l-a rugat ca sa ii spuna despre cine vorbeste acolo prorocul. Vedeti aici este vorba de smerenie. Smerenie de la famen inspre Filip, l-a rugat, rogu-te, asta imi spune mie ca famenul trata aceasta Scriptura cu mare pret, Scriptura il atragea enorm, in inima lui ardea un foc mare, si famenul era intr-un proces de transformare, era in procesul nasteri din nou de care se ocupa insusi Dumnezeu.

13.Oameni lui Dumnezeu vor vorbi doar Cuvantul lui Dumnezeu, oameni lui Dumnezeu nu se abat de la Scriptura, oameni lui Dumnezeu primesc talmacire de la Duhul Sfant pe loc, pentru fiecare caz in parte, oameni lui Dumnezeu incep cu Scriptura si termina tot cu Scriptura. Stiti ca in istoria aceasta milenara se aud tot felul de basme uneori, cum ca unora li s-au aratat ingeri, altora li s-au aratat nu stiu ce vise, altora nu stiu ce sfinti, altora nu stiu ce fecioare, apoi dupa aceste aratari au iesit si ei cei care au vazut asazisele miracole, sa gaseasca si ei oameni ca si famenul, unul sau mai multi, saraci sau bogati, apoi dupa ce i-au gasit nu i-au luat ca si Filip de la Scriptura inspre apa, inspre botezul in apa, ci i-au luat intr-o lunga calatorie ratacitoare prin pustia acestei lumii, ratacindu-se atat ei, cat si aceia care ii urmeaza, si despre ei a vorbit si Pavel cind i-a scris lui Timotei( 2 Tim 3:1-14). Ce era daca Filip din om al lui Dumnezeu ajungea un Ghehazi, un iubitor de bani si de placeri, un asociat al famenului, si putea Filip ca sa ii dea talmacire famenului asa ca sa ii convina si famenului si sa il duca voit pe famen pe un alt drum, sau ce era daca Filip i-ar fi spus famenului ca are nevoie pe langa aceasta lectie din Scriptura de inca cateva lunii de zile de cateheza?. Ce era daca Filip ar fi dat talmacire Scripturii prin prisma religiilor de astazi, cereri de membru, cateheza, membru la noi, membru la voi, absenta sau participare la unele programe pregatitoare?. Sau ce era daca Filip ar fi spus famenului in prisma altor religii de astazi ca botezul se face doar la noi nascuti, si acolo trebuie nas, si nasa de botez?. Vedeti dar ca mantuirea acestui famen ar fi depins de ritualurile unor religii daca Filip ar fi fost un teolog, dar cum Filip este doar un simplu rob al lui Hristos, Filip ramane doar la ce este scris in Scriptura, si culmea, Filip pe baza talamciri din Vechiul Testament, ajunge la botezul in apa, ca si o moarte asemanatoare cu a lui Isus Hristos, si famenul accepta ca sa moara si el de impreuna cu acel miel care pe nedrept a murit, si famenul accepta si el ca sa se faca asemenea mortii lui Isus, si sa inceapa din acel moment o viata noua.

14. Lucratori lui Dumnezeu vor propovadui doar pe Isus .v35.

15 Vreti roade? Roadele apar numai dupa ce ati propovaduit Evanghelia. Vreti oameni care sa ceara ei sa fie botezati in Numele Domnului, atunci spuneti-le despre Isus, propovaduiti-il pe Isus despre care este scris in Scriptura, spuneti oamenilor despre smerenia lui Isus, despre judecata de care a avut parte, de moartea si de invierea care a avut parte.

16. Atata munca doar ca un om sa fie botezat?. Atata sacrificiu si atata alergat doar ca un om sa intre in apa botezului?. Cum de nu inteleg unii teologi astazi ca botezul nou testamental nu este si nu poate face parte dintr-o traditie. Atata munca, atata sudoare, atata ascultare a lui Filip , doar pentru un botez?. De ce era asa de important acest botez? Cum de alti vad cu alti ochii botezul si nu asa cum l-au practicat apostolii? Totul pana aici a fost doar ca acest famen sa fie botezat. Pentru ca acest famen sa intre in apa botezului, Dumnezeu a folosit ingeri, Dumnezeu a folosit pe Duhul Sfant, a folosit oameni, pe Filip, a folosit conjucturi (aducerea famenului la Ierusalim la inchinare), a folosit Scriptura, a folosit talmacirea corecta a Scripturi. Cat despre botez, este doar un singur botez, acela din Marcu 16:16, cine va crede si se va boteza va fi mantuit, iar cine nu va crede va fi osandit. Aici la acest verset unele religii mai indraznete s-au incumetat ca sa il schimbe, sa ii schimbe ordinea si intelesul, si prin niste povesti bine alcatuite de catre niste maiestri in artele vorbiri chiar au reusit, insa taina botezului nu poate fi schimbata. Din nefericire pentru ei, famenul ne da lectii de intelegere a Scripturilor, fiindca Filip i-a propovaduit Scriptura si famenul asa a inteles, si famenul singur a hotarat ca trebuie sa se boteze fiindca comform Scripturilor el este pregatit , el este gata ca sa se boteze.

17. Oameni lui Dumnezeu nu boteaza pe nimeni pana nu au confirmarea celor care urmeaza a fi botezati ca ei cred in Isus Hristos.v.37. Astazi multe religii au doar confirmarea parintilor unor nou nascuti ca copilasi lor trebuie sa fie botezati si increstinati zic ei astfel, apoi alte religii cauta aceasta confirmare a celui care a fost deja botezat ca nou nascut , la o varsta cand cel botezat poate ca sa confirme daca crede sau nu in Isus Hristos. Vedeti voi ca aceasta este o mare desartaciune, atat in ochi oamenilor cat si in ochii lui Dumnezeu. Apostolii nu au bagat pe nimeni in apa botezului pana nu au avut confirmarea din partea lor personala , in urma unei credinte avute in inima si din inima in Isus Hristos. Ca sa te botezi in apa trebuie sa auzi mai intai Cuvantul, apoi trebuie sa crezi in cuvant, apoi trebuie sa iti doresti sa mori printr-o moarte asemanatoare cu a lui Isus adica sa te botezi, trebuie din inima sa faci aceste lucruri, cu voia ta, si nu contrar cunostintei tale, sau contrar dorintelor tale.

18.Dumnezeu stie cat trebuie lucratorul Lui sa stea famenul. Dupa ce famenul a fost botezat, dupa ce au iesit din apa amandoi, Dumnezeu a hotarat ca famenul de acolo sa faca un drum al credintei, un drum nou, un drum asemanator lui Isus, un drum asemeni acelui miel despre care el citise in Isaia. Apoi fiindca Filip a fost ascultator pana la capat, la iesirea din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut (v 39). Rapirea , un subiect care avea sa ii nasca multe intrebari acestui famen. Vedeti la rapire nu se vor incurca oameni deloc, la rapire nu se vor face erori, Duhul Sfant va rapi doar pe aceia care sunt gata, care au fost intreaga lor viata gata de ascultare. Ascultarea din acest text are doua fete, ascultarea de Dumnezeu ca si lucrator al lui Dumnezeu, si ascultarea de Dumnezeu ca si om care doresti ca sa fi mantuit, si una si alta sunt tot ascultari, numai ca unul asculta in mod direct de Dumnezeu, Dumnezeu vorbiindu-ii personal, atat prin ingeri, cat si prin Duhul Sfant, pe cand celalalt va asculta de oameni lui Dumnezeu. Oameni lui Dumnezeu nu duc pe nimeni in ratacire. Oameni lui Dumnezeu sunt propietatea lui Dumnezeu mobila in lumea noastra.

.19 Adevarati oameni ai lui Dumnezeu vor continua sa ramana oameni smeriti ai lui Dumnezeu, chiar daca au vazut ingeri, chiar daca aud vocea Duhului Sfant, chiar daca stau cu imparati la masa, sau cu prim ministri, chiar daca au parte de succese in lucrare, chiar daca au parte de rapiri, pe oameni lui Dumnezeu nimic nu o sa ii desparta de Evanghelie (v40)

20.. Pocainta oamenilor care s-au intalnit cu oameni ai lui Dumnezeu. Oameni care s-au intalnit cu oameni lui Dumnezeu la despartirea de oameni lui Dumnezeu vor pleca cu adevarul la ei, vor pleca botezati in apa daca nu au fost botezati in apa comform Bibliei, si mai mult vor pleca plini de bucurie ca au fost tinta minunilor lui Dumnezeu. Aceasta stare de bucurie a famenului a fost posibila numai dupa ce a trecut de botezul in apa nou testamental.

Drumul de la Dumnezeu la om este insusi Isus Hristos (Isus i-a zis: “Eu sunt CaleaAdevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6)

Amin.

6.11.2012.Ireland

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *