De ce sa-L laudam pe Dumnezeu

Dumnezeu nu are nici cea mai mica nevoie de aprecierile noastre.

Atunci, de ce sa-L laudam?

“Cerurile spun slava lui Dumnezeu”, incepe un psalm binecunoscut. “O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el.” Iar un altul spune:”Sa mugeasca marea cu tot ce cuprinde ea! Sa tresalte campia, cu tot ce e pe ea, toti copacii padurii sa strige de bucurie.” Sunt versuri minunate, dar metaforice, desigur. Copacii nu striga, cerurile nu vorbesc, iar singura cunoastere pe care o arata este aceea a Creatorului lor, nu a lor proprie. Maretele lucrari ale naturii dezvaluie in mod pasiv ceva din sinele lui Dumnezeu; ele striga celui ce le contempla sa-si exprime bucuria si lauda pentru minunata lor intocmire. Chiar daca raurile pot bate din palme si muntii pot sa strige, doar barbatii si femeile pot rosti cuvintele potrivite.

Niciun mesaj nu razbate mai plin de forta din Biblie decat acela ca FIINTA UMANA CONTEAZA IN MOD PROFUND PENTRU DUMNEZEU. Dumnezeu a creat lumea avand in minte omul, ne-a asezat pe noi in centrul ei, a continuat sa ne iubeasca in ciuda greselilor noastre, ba chiar si-a trimis Fiul intr-o misiune de salvare. Iar raspunsul nostru la toate aceste daruri are un efect real si profund asupra lui Dumnezeu. Ce placere poate avea Dumnezeu sa daruiasca daca noi, nu recunoastem darurile primite? Isus a lasat sa se inteleaga atat de multe din reactia Lui cand doar unul din cei zece leprosi vindecati s-a intors sa-I multumeasca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *