Altarul casei

Ewald Frank

 

Laudă şi mulţumire Domnului nostru pentru marea prioritate de a putea fi aici în prezenţa Lui, ca să-L trăim din nou, să ascultăm Cuvântul Lui, să vedem şi să gustăm ce bun şi ce prietenos este Domnul nostru. Până în această zi El nu ne-a făcut niciun rău. El doar ne-a binecuvântat şi ne-a ajutat în ziua mântuirii. Dreapta Domnului este ridicată, dreapta Domnului face lucrări mari, dreapta Domnului câştigă biruinţa. Noi ne bazăm pe aceste lucruri şi ştim că El va aduce totul la bun sfârşit într-un mod minunat.

Noi dorim ca în adunările noastre să avem întotdeauna o armonie şi un echilibru în vestire. Tot aşa este cu traducerea predicilor fratelui Branham; aceste predici au devenit nişte binecuvântări foarte mari pentru noi. Noi ştim că Dumnezeu l-a trimis pe el ca mesager cu un mesaj pentru poporul lui Dumnezeu pentru acest timp. Noi suntem mulţumitori pentru acest lucru. Este o hrană care a fost depozitată iar acum este împărţită. Şi noi facem aceasta cu adevărat şi în toată credincioşia, cu toată inima şi din tot sufletul. Noi ne bucurăm de aceste lucruri. Noi ne bucurăm că Dumnezeu ne-a păzit de orice extremism şi de orice fanatism. Şi noi am adus din nou crucea în centrul vestirii noastre.

Noi ştim că în acest timp se vorbeşte foarte mult despre noţiunile din predicile fratelui Branham. Se discută despre pecetea a şaptea, se discută despre cele şapte tunete şi despre tot felul de lucruri. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu s-a găsit niciodată în vreo discuţie. Binecuvântarea lui Dumnezeu este numai în Cuvânt, şi această binecuvântare este în aceia care primesc descoperirea Cuvântului. Acum, la sfârşit, se descoperă dacă crucea de la Golgota şi Cel răstignit stă din nou în mijlocul Bisericii ca la început.

Pavel a spus: „N-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos Cel răstignit, Cel înviat din morţi, Cel care va reveni”. El a avut de vestit mari taine. El a putut scrie efesenilor: „Taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul”. Fiecare lucru la locul lui: învăţătura profetică, tainele lui Dumnezeu, partea evanghelistică, rugăciunea pentru păcătoşi, rugăciunea pentru cei bolnavi, rugăciunea pentru cei legaţi, totul îşi are locul potrivit. Dar Isus Hristos trebuie să fie punctul central. Pentru că răscumpărarea noastră a avut loc pe crucea de la Golgota, noi nu vom ajunge în cer prin cunoştinţă, ci doar prin răscumpărare. Noi avem nevoie de Răscumpărătorul. În cer nu va fi nicio persoană care nu a fost răscumpărată. De aceea este nevoie de o mântuire deplină, de o răscumpărare deplină în Isus Hristos. Şi dacă pe El, Răscumpărătorul, Îl avem ca punct central şi Îl vestim ca punct central, atunci El va fi înţelepciunea noastră, El va fi cunoştinţa noastră, puterea noastră. Căci aşa este scris în 1 Cor. 1:30: „El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare”. El a devenit totul în toate pentru noi.

O cunoştinţă care nu-L are pe Isus Hristos ca punct central nu are nicio valoare. O învăţătură care nu-L are pe Isus Hristos în centru este fără valoare. Dacă Isus Hristos nu este în centrul tuturor lucrurilor… Fratele Branham a spus: „Dacă voi citiţi Biblia şi nu-L găsiţi pe Isus Hristos în fiecare capitol şi în fiecare verset, atunci mai citiţi o dată, până-L găsiţi acolo în acel verset. El este punctul central al întregii istorii de mântuire.

În Col. 1 este spus: „Prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ…. Toate au fost făcute prin El şi pentru El”. Şi El trebuie să aibă întâietate în toate lucrurile.

Noi Îi suntem mulţumitori Domnului că El ne-a călăuzit în acest fel. Prin aceasta noi recunoaştem că nu oamenii, ci Duhul lui Dumnezeu ne-a călăuzit în tot adevărul. Ce ne-ar folosi ca noi să ne îndeletnicim cu lucruri mari, de o cunoştinţă înaltă, dacă viaţa lui Dumnezeu nu se poate descoperi prin noi? În Col. 3:4 Scriptura spune că dacă Hristos Se poate descoperi în viaţa noastră, atunci şi noi vom fi descoperiţi cu El în slavă „Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă”. Despre aceasta este vorba. Nu dacă noi avem o cunoştinţă înaltă. O cunoştinţă înaltă şi toate celelalte lucruri ne sunt dăruite de Dumnezeu, aşa cum este scris: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi dreptatea acestei Împărăţii, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Mat. 6:33). Şi dacă noi căutăm mai întâi aceste lucruri de sus, să-L vedem pe Isus Hristos, să-L trăim pe Isus Hristos şi să-I dăm locul care I Se cuvine, atunci toate celelalte lucruri: descoperirea profetică, învăţătura, cunoştinţa, înţelepciunea, binecuvântările, darurile, roadele Duhului Sfânt, toate aceste lucruri ni se vor da pe deasupra.

Deja în Vechiul Testament, prorocul spune: „Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal. Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi!” (Amos 5:5-6). El este Calea, Adevărul şi Viaţa. Noi suntem foarte mulţumitori. Noi nu putem altfel, decât să fim mulţumitori.

Eu revin încă o dată la miercuri seara. Noi toţi câţi am fost prezenţi aici să dăm mai departe ce a vorbit Dumnezeu cu noi prin descoperirea profetică şi anume că: în fiecare familie, în fiecare casă să fie rezidit altarul casei; să fie citit un Cuvânt, şi toţi care sunt în casă, toţi care aparţin familiei să aibă parte la adunarea casei, să se găsească un timp din zi în care noi să ne adunăm, să citim un Cuvânt din Scriptură şi să ne rugăm împreună.

Probabil, aceasta voi nu trebuie s-o înţelegeţi dintr-o dată, dar şi acesta este un punct pe care fratele Branham l-a accentuat. El a dat ca exemplu pe mama lui Wesley, care a spus: „Să ai o adunare de casă, să aduni copiii în jurul mesei şi să citeşti Cuvântul din Scriptură, iar după aceea să te rogi împreună cu toţi. Dacă nu faci aşa, atunci totul va fugi încoace şi încolo, ca nişte oi fără păstor, de la trezirea de dimineaţă până la mersul la culcare, fără ca cineva să fi ridicat altarul casei şi toţi să se fi rugat împreună”.

Iar aici, miercuri seara Domnul a vorbit cu noi printr-o prorocie într-un mod foarte puternic, ca: „Nimeni să nu treacă şi nimeni nu poate trece pe lângă acest lucru!!!”. Eu doresc să vă spun foarte deschis, eu nu i-aş spune nimănui să ia uşuratic aceste lucruri. Ceea ce trebuie să se descopere în bisericile noastre, în adunare, trebuie să-şi aibă începutul în casele noastre, în familiile noastre. Dacă în casele noastre totul merge în sus şi-n jos, atunci să nu ne mirăm că şi în bisericile noastre, în adunările noastre nu este aşa cum noi ne-o dorim. Dacă teama de Dumnezeu este în casele noastre, în familiile noastre, atunci această teamă de Dumnezeu va fi şi în adunările noastre. Dacă temerea de Dumnezeu şi de Cuvântul Său nu este în casă, atunci n-are niciun rost ca aici în adunare noi să facem un front comun. Totul începe în inimă, totul începe în casa noastră şi atunci se reflectă în Biserica Dumnezeului celui viu. Dacă aceasta începe în acest fel şi dacă noi în casele noastre începem aşa, atunci se va întâmpla după cum este scris în prorocul Zaharia: „Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune …. Şi fiecare seminţie, fiecare familie va plânge amarnic şi se va jeli”. Fiecare casă, fiecare familie, toţi vor sta înaintea lui Dumnezeu, vor plânge amarnic, se vor boci şi vor căuta Faţa lui Dumnezeu. Aceasta se va întâmpla în timpul când ei vor fi cercetaţi de Dumnezeu.

Dar, astăzi, acesta este ceasul cercetării noastre. Şi îndeosebi pentru că în ultima miercuri am fost îndrumaţi direct de Dumnezeu în această direcţie, dorim ca astăzi să le spunem tuturor şi vă rugăm pe toţi: Puneţi la inimă aceste lucruri şi faceţi după ele! În fiecare casă, în fiecare familie, dimineaţa, la amiază sau seara, cândva în zi să aveţi un timp când strângi familia împreună ca să se poată citi un Cuvânt din Scriptură împreună şi toţi să vă rugaţi împreună, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa cum aveţi posibilitatea, şi să-I mulţumiţi lui Dumnezeu! Dacă noi ridicăm altarul casei noastre în acest fel, atunci şi altarul din bisericile noastre va fi rezidit. Atunci noi vom veni aici şi vom fi foarte binecuvântaţi cu binecuvântarea Dumnezeului atotputernic. Fie ca Dumnezeu să ne ajute la acest lucru şi să ne dăruiască har! Aceasta să fie rugăciunea noastră a tuturor. Noi ştim că dacă noi ne punem voia noastră în voia lui Dumnezeu, atunci El ne va dărui har şi ne va şi ajuta. Amin.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *