Adunarea cu fraţii slujitori

Ewald Frank

 

Un frate: Iubiţi fraţi, vă mulţumim că aţi răspuns invitaţiei noastre. Văd că nu suntem doar noi, cei de aici, ci ca şi ieri, sunt fraţi din alte oraşe, iar mulţi sunt în legătură directă cu noi; şi pe ei îi salutăm în Numele Domnului nostru Isus Hristos!

Fraţilor, ce s-ar putea împărtăşi într-o astfel de adunare, când îl avem aici, de faţă, pe fratele Frank care va veni să predice Cuvântul? Este o ocazie ca fiecare să fie zidit, pentru că aşa cum am auzit ieri, nu mai avem mult timp. Domnul va reveni foarte curând. Nu mai avem timp să ne ocupăm de propriile noastre împărăţii. Noi, cu toţii, vrem să fim în Împărăţia lui Dumnezeu şi doar în Împărăţia lui Dumnezeu. Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu pentru a învăţa, pentru a îndrepta, pentru a sfătui, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit. Şi pentru că suntem aproape de revenirea Domnului, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie autoritatea finală în mijlocul nostru.

Ne ridicăm şi citim din Efeseni 4:11-15: „Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”. Cred că noi, cu toţii, putem spune „Amin” la aceste versete.

Voi vorbi două sau trei minute. Iubiţilor, aceste versete ne privesc pe toţi şi ne arată scopul pentru care au fost date aceste slujbe; se referă la desăvârşirea sfinţilor. Aici este arătat scopul pentru care sunt aşezate slujbele, în vederea lucrării de slujire: pentru desăvârşirea sfinţilor şi zidirea Trupului lui Isus Hristos. Aş vrea să mă opresc puţin la aceste lucruri.

Fiecare bărbat care a primit o adevărată slujbă de la Dumnezeu, o foloseşte numai pentru zidirea Trupului. Amin. Nu pentru distrugere! Ci slujba este aşezată pentru zidire. Dar se pune întrebarea: „Prin ce se zideşte Trupul?” – aceasta este întrebarea. Este vorba despre zidirea Trupului lui Isus Hristos; dar prin ce mijloace? Singurul material pe care noi îl avem – nu este înţelepciunea omenească, nu sunt obiceiurile sau educaţia oamenilor şi, mai mult decât atât, nu este politica. Trupul lui Hristos este zidit prin Cuvânt. Orice om care nu aduce Cuvântul pentru a zidi, el distruge, el nici măcar nu are o slujbă de la Dumnezeu.

Vă rog! Acesta este un moment foarte important, s-ar putea să fie ultima vizită a fratelui nostru. Pavel a scris efesenilor, sau mai degrabă în Filipeni 3: „În lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere să umblăm în acelaşi fel”. Putem să spunem „Amin” la aceasta?

Filipeni 3:14-16: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel”.

Nimeni nu are dreptul să meargă pe propriul său drum. Dacă voi sunteţi din Dumnezeu, când toţi oamenii merg pe căile lor, doar copiii şi oamenii lui Dumnezeu merg pe calea lui Dumnezeu. Noi toţi vrem să umblăm la fel, având şi folosind acelaşi material, şi anume: acest Cuvânt, pentru a zidi Trupul lui Hristos.

Eu o repet încă o dată. Oricine aduce propria lui înţelepciune, propria lui politică sau gândurile lui proprii, acela nu zideşte, ci el distruge, produce diviziuni. Aşa este! Adevărul nu a produs niciodată o despărţire. Aleluia! Adevărul uneşte; ne uneşte pe unii cu alţii şi ne uneşte pe toţi cu Hristos. Dacă tu eşti în Adevăr, tu îi vei iubi pe toţi cei ce sunt în Adevăr. Aleluia! Suntem într-un moment crucial şi sunt lucruri importante care trebuie spuse. Cine nu strânge împreună cu Domnul, acela împrăştie, fie că o face prin înţelepciunea lui, fie prin politica lui, dar el împrăştie. Isus Hristos revine curând, şi Scriptura spune că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată a lui Hristos. Fiecare îşi va lua răsplata după lucrarea pe care a făcut-o; şi în 1 Corinteni 3:13, Pavel spune astfel: „lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă (încercată)”.

Dragii mei, nu vă preocupaţi de răsplată, aici pe pământ! Răsplata noastră este la Domnul. Un adevărat bărbat al lui Dumnezeu este gata să piardă totul pe acest pământ: onoarea, popularitatea şi orice ar mai putea veni asupra lui. El este gata să renunţe la tot pentru că el ştie că răsplata lui este sus, este la Isus Hristos. Aleluia!

Continui să citesc din Efeseni 4:13: „până vom ajunge toţi, toţi, dar toţi!! la unirea credinţei („unitatea în credinţă”) şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”. Aleluia!

Când este la lucru o adevărată slujbă şi la amvon nu se proclamă altceva decât Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, acel Adevăr este în toate inimile; şi cu acest Adevăr noi vom ajunge cu toţii la unitatea în credinţă.

Problema este atunci când noi părăsim Cuvântul, atunci când suntem la amvon şi începem să facem atacuri pentru a ne proteja „împărăţia” – acest lucru nu slujeşte la nimic. Scuzaţi-mă dragi fraţi slujitori! Eu trebuie să spun aceste lucruri, pentru că noi toţi vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu. Dacă noi nu aducem Cuvântul pentru a zidi, atunci ce aducem noi? Noi trebuie să evităm să aducem cuvinte iresponsabile înaintea poporului lui Dumnezeu; pentru că dacă noi începem să spunem cuvinte defăimătoare, aceasta nu zideşte, ci distruge.

Şi în versetul 15: „credincioşi adevărului, în dragoste („vorbind Cuvântul adevărului, în dragoste” – lb. franceză), să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”. Adevărul este vestit în dragoste. Acela care are Adevărul, acela iubeşte; cu Adevărul, el poate îndrepta pe alţii, în dragoste. Singura lui grijă este ca toţi să ajungă la unitatea în credinţă şi ca noi, cu toţii, să fim gata să-L întâlnim pe Domnul nostru Isus Hristos, în ziua aceea. O repet înaintea de a încheia: Adevărul este vestit în dragoste.

Declaraţiile iresponsabile trebuie să înceteze în mijlocul nostru; acest lucru trebuie să înceteze! Şi Dumnezeu ne-a dat har în acest timp. Cuvântul nu ne-a fost niciodată la îndemână în felul în care este acum. Printr-o astfel de slujbă, cu care noi toţi suntem conectaţi, noi ne primim hrana. Şi când primim hrana, răspunderea noastră înaintea lui Dumnezeu este ca aceeaşi hrană, fără interpretări, fără amestec, s-o putem da mai departe. Aleluia!

Bărbaţi ai lui Dumnezeu, sunteţi voi gata să terminaţi cu afirmaţiile iresponsabile şi să daţi mai departe numai Cuvântul lui Dumnezeu? Eu îmi iau acest angajament înaintea lui Dumnezeu. M-ar mira ca cineva să refuze să-şi ia un astfel de angajament. Angajamentul nostru înaintea lui Dumnezeu este de a aduce, cu credincioşie, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Ceea ce am spus este puţin dur, dar este adevărul, de aceea vă rog îngăduiţi-mă. Isus Hristos revine. Cuvântul trebuie vestit. Nu doar copiii lui Dumnezeu trebuie ajutaţi, dar şi noi, cei care stăm în slujbă, avem nevoie de a fi ajutaţi. Noi suntem aici pentru acest aceasta. Vă rog îngăduiţi-mă. Amin.

Fratele Frank: Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi!

De fapt, s-a spus tot ceea ce era nevoie să fie spus. Şi noi toţi înţelegem seriozitatea lucrurilor pe care le trăim acum. Aşa cum am spus de multe ori, peste tot unde am fost în lume, acesta este timpul de sfârşit pentru poporul lui Dumnezeu. Şi, aşa cum am auzit citit din Efeseni 4, Dumnezeu a aşezat diferite slujbe în Trupul lui Isus Hristos; şi dacă slujbele sunt în armonie, întreg Trupul lui Hristos va fi în armonie. Când chemi la amvon un frate, în adunarea voastră locală, nu ţi-e teamă că el va aduce vreo învăţătură greşită, ci ai încredere că el este un bărbat al lui Dumnezeu, care nu are propriile lui gânduri, care nu are propriile lui învăţături, ci a fost aşezat în slujbă de Dumnezeu însuşi.

După cum voi toţi înţelegeţi, eu nu trebuie să mă implic în probleme locale. Când Domnul m-a chemat, pe 2 aprilie 1962, El mi-a mai spus: „Slujitorul Meu, nu înfiinţa biserici locale”; şi mi-a mai spus: „Slujitorul Meu, nu publica o carte de cântări, căci acesta este semnul unei denominaţii”. Fiecare denominaţie are propria ei carte de cântări. Dar, pentru a o spune pe scurt, slujba fratelui Branham nu a fost pentru o biserică locală; a fost pentru întregul Trup al lui Hristos, aşa cum a fost slujba apostolului Pavel. Dar apostolul Pavel le-a spus lui Timotei şi lui Tit, ca ei să meargă şi să înfiinţeze adunări locale, să aşeze bătrâni în bisericile locale, să aşeze diaconi în bisericile locale. Mulţi înţeleg greşit afirmaţia fratelui Branham, când el a spus că: „Păstorul este capul”. Fratele Branham a spus acest lucru, cu referire la lucrurile pământeşti.

De exemplu, atunci când vechea clădire a bisericii, tabernacolul, trebuia renovată, ultimul cuvânt era cel al păstorului. Oricine putea spune ceea ce ar fi dorit să spună, dar decizia finală era a păstorului. De exemplu, când era vorba de darea zeciuielii. Fratele Branham a spus: „Zeciuiala merge la păstor”. Dar tot el a mai spus că primea salariu de 100 dolari pe săptămână.

Dacă mergem în Vechiul Testament, în acelaşi proroc Maleahi, unde găsim făgăduinţa referitoare la Ioan Botezătorul, la fel şi cea referitoare la prorocul din acest timp, Domnul a spus că zeciuielile trebuie aduse în visteria Casei Domnului; nu în buzunarul păstorului! Ci în visteria adunării, astfel ca toate slujbele să poată fi susţinute, toate slujbele să poată fi susţinute. Apostolul Pavel scrie corintenilor că până şi boul care ară pământul, trebuie şi el să mănânce; şi cel ce predică Cuvântul trebuie să trăiască din ceea ce intră în visterie. Lăsaţi totul la locul potrivit! Noi avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru ca să putem înţelege totul în mod corect!

Eu sunt recunoscător Dumnezeului atotputernic pentru ocazia deosebită de a-l fi putut cunoaşte pe fratele Branham timp de zece ani. Am călătorit cu el în aceeaşi maşină; de fapt, el conducea şi eu stăteam lângă el; am mâncat cu el la aceeaşi masă; am luat ceaiul cu el, la el acasă. L-am cunoscut ca om, l-am cunoscut ca proroc al lui Dumnezeu, am fost în legătură cu slujba lui, de la bun început, şi prin harul lui Dumnezeu, privesc la mulţi ani care au trecut, în care am fost în slujbă.

Astăzi vă pot spune ce mă răneşte foarte tare. Pentru prima oară în viaţa mea am auzit afirmaţia: „Nu poţi predica mesajul din Biblie. Nu poţi predica mesajul din Biblie”. Dar eu am spus exact contrariul: Nu pot predica mesajul decât numai din Biblie. Tot ceea ce predicăm trebuie să fie în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ceea ce spui nu este în Cuvânt, atunci nici tu nu eşti în Cuvântul lui Dumnezeu şi eşti în afara voii lui Dumnezeu. Deci noi trebuie să luăm lucrurile foarte serios. Sunt atât de multe interpretări! Dar toate sunt în afara mesajului; nu în mesaj, toate interpretările sunt în afara mesajului. În mesaj nu există decât o singură interpretare, şi anume împlinirea lucrurilor pe care le-a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Prin harul lui Dumnezeu înţelegem că Dumnezeu nu este în nicio interpretare. Fratele Branham a făcut afirmaţia puternică: „Dumnezeu este propriul Său interpret”. Mai întâi El dă făgăduinţe şi, la împlinirea vremii, El împlineşte ceea ce a făgăduit. Noi credem din toată inima adevăratul mesaj al acestui ceas, care este Cuvântul lui Dumnezeu făgăduit pentru acest timp, în care sunt incluse toate făgăduinţele pe care le-a dat Dumnezeu.

Dacă este vreo înţelegere greşită, cu referire la Apocalipsa 10… Eu nu înţeleg de ce, eu nu înţeleg din ce cauză. Tot ceea ce ai de făcut este să înţelegi că acelaşi Domn S-a coborât în 28 februarie, în norul supranatural, cu cei şapte îngeri care stăteau la stânga şi la dreapta lui, şi al şaptelea înger a vorbit fratelui Branham. Şi fratele Branham a spus că al şaptelea înger din acea constelaţie sub formă de piramidă a însemnat mai mult pentru el decât ceilalţi şase; acest al şaptelea înger a vorbit fratelui Branham şi i-a dat însărcinarea: „Întoarce-te la Jeffersonville, căci a venit vremea deschiderii celor şapte peceţi”. Eram împreună cu fratele Branham cu câteva săptămâni înainte de deschiderea celor şapte peceţi. El promisese că va predica în Los Angeles la întâlnirea oamenilor de afaceri creştini; dar apoi el l-a rugat pe fratele Frank, el a zis: „Frate Frank, poţi să te duci să predici în locul meu? Pentru că eu trebuie să-mi fac bagajele şi să mă mut din Jeffersonville la Tucson, datorită unei viziuni pe care mi-a arătat-o Domnul”. Aşa că el m-a rugat să mă duc să predic la Los Angeles. Până atunci eu nu mai fusesem niciodată la Los Angeles, nu-l cunoşteam pe Demos Shakarian, dar fratele Branham m-a rugat să merg acolo. Aşa că am luat un avion spre Los Angeles şi am predicat în restaurantul Clifton. Vă spun aceste lucruri pentru ca voi să înţelegeţi că eu eram o parte a acestei slujbe încă de când fratele Branham era în viaţă. Eu am recunoscut slujba lui în anul 1955 şi în 11 iunie 1958, în Dallas, Texas, el mi-a spus: „Frate Frank, tu te vei întoarce în Germania cu acest mesaj”. Aşa că eu nu sunt un nou venit, eu ştiu despre ce vorbesc.

Dar acum vă rog înţelegeţi. Când fratele Branham s-a dus pe Muntele Sunset s-au auzit şapte tunete puternice, tunete naturale. Întreaga regiune s-a cutremurat, vârfurile copacilor au fost retezate, stâncile s-au rostogolit la poalele muntelui. Când am fost în vizită la Tucson, fratele Pearry Green ne-a dus în acel loc, am văzut copacii retezaţi, am văzut stâncile prăvălite de pe munte. Atunci când cele şapte tunete au zguduit pământul, ele au însemnat foarte mult pentru fratele Branham, pentru că în momentul următor a apărut norul supranatural, şi el a primit însărcinarea să se întoarcă pentru deschiderea celor şapte peceţi. El a spus că în aceste şapte tunete este credinţa de răpire. De peste şapte zeci de ori el s-a referit la această trăire, pentru că a însemnat foarte mult pentru el. Înseamnă la fel de mult şi pentru mine. Pentru că el a fost trimis înapoi la Jeffersonville, pentru ca tainele din cele şapte peceţi să fie descoperite. Prin harul Dumnezeului atotputernic, noi înţelegem fiecare pecete care a fost deschisă şi predicată; nu este nicio neînţelegere în ele. Totul este în legătura corectă şi la locul potrivit. În 24 martie 1963, fratele Branham s-a referit din nou la cele şapte tunete şi şi-a folosit pumnul pentru a lovi amvonul în acest fel şi a spus: „Cele şapte tunete au fost foarte puternice”. Dar oamenii au înţeles greşit şi acum au apărut atât de multe învăţături despre cele şapte tunete!

În august 1964, un frate a venit la fratele Branham şi l-a întrebat despre Apocalipsa 10, „dacă descoperirea celor şapte tunete va  fi ceva ce nu este scris în Biblie”. Dar fratele Branham a spus: „Atenţie! Dumnezeu nu poate face decât ceea ce este scris în Biblie; pentru că nu poţi adăuga nimic la Cuvântul lui Dumnezeu”. Binecuvântat este cel ce păzeşte fiecare cuvânt al lui Dumnezeu! Blestemat este cel ce adaugă ceva la Cuvântul lui Dumnezeu, căci i se va lua partea lui de la pomul vieţii. De peste cincizeci de ori fratele Branham a spus: „Dacă adaugi la Cuvântul lui Dumnezeu va fi scoasă partea ta de la pomul vieţii” (Apoc. 22:18-20).

Vă rog, vă implor în Numele Domnului Isus Hristos, vă rog înţelegeţi că fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, fiecare învăţătură adevărată uneşte Trupul lui Hristos. Fiecare învăţătură greşită divizează Trupul lui Hristos. Vă rog rămâneţi în Cuvântul lui Dumnezeu, rămâneţi în voia lui Dumnezeu!

Odată, fratele Branham discuta cu fratele Lee Vayle despre dragostea lui Dumnezeu, şi el a spus că: „Doar dragostea adevărată va intra acolo”. Şi ştiţi ce s-a întâmplat? Domnul, Domnul i-a vorbit fratelui Branham: „Nu doar adevărata dragoste, ci dacă tu crezi fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, abia atunci este manifestată adevărata dragoste a lui Dumnezeu”. Dacă nu credem întreg Cuvântul lui Dumnezeu, atunci Dragostea Lui nu se poate manifesta. Dumnezeu este în Cuvântul Lui. Deci lăsaţi toate lucrurile în seama lui Dumnezeu.

Eu îmi aduc aminte de o zi deosebită. Era în anul 1982, când slujeam împreună cu fratele Alexis Barilier şi eram în Franţa, Marsilia. Atunci, pentru prima dată în viaţa mea, câţiva fraţi au venit la mine şi m-au întrebat despre cele şapte tunete. A trebuit să le spun: „Iubiţi fraţi, eu nu ştiu. Noapte bună!” Şi m-am dus în camera mea. Dar în dimineaţa următoare – mai am şi acum acelaşi ceas de atunci; când trăirea aceea s-a încheiat era ora 5 fără cinci dimineaţa – Domnul mi-a spus cu o voce puternică: „Slujitorul Meu, scoală-te şi citeşte 2 Timotei capitolul 4!” Aceste cuvinte sunt la fel de adevărate ca fiecare cuvânt din Biblie. Am sărit în picioare, m-am dus la măsuţa aceea mică, mi-am luat Biblia şi am citit de la versetul 1 până la versetul 5: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp; mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute…”. După ce am terminat versetul 5, am reînceput de la versetul 1; şi după ce am recitit versetele 1 şi 2, am pus Biblia jos, mi-am ridicat mâinile şi am spus: „Doamne, pe cât de sigur că Tu mi-ai poruncit să citesc aceste versete care spun să predic Cuvântul, pe atât de sigur, ceea ce au spus cele şapte tunete din Apocalipsa 10 nu este o parte scrisă a Cuvântului lui Dumnezeu”. Aşa că lăsaţi totul în seama lui Dumnezeu.

Voi trebuie să predicaţi mesajul doar din Biblie! Iubiţi fraţi, eu trebuie să iau lucrurile foarte serios. Eu nu mă joc de-a religia, eu am o însărcinare divină, o răspundere divină. Şi spun slujitorilor lui Dumnezeu: Întoarceţi-vă la Cuvântul lui Dumnezeu, întoarceţi-vă în voia lui Dumnezeu şi nu luaţi parte la nicio învăţătură greşită!

În acest timp sunt foarte multe diviziuni, dar toate sunt în afara Trupului lui Hristos. În Trupul lui Hristos este o unitate, o unitate sub Sângele Mielului, în Cuvântul lui Dumnezeu, sub ungerea Duhului Sfânt. Un Domn, o credinţă, un botez.

Iubiţi fraţi, vă rog înţelegeţi! Nu mergeţi pe propriile voastre căi! Nu vă lăsaţi înşelaţi şi nu înşelaţi pe alţii! Rămâneţi în Cuvântul lui Dumnezeu, rămâneţi în voia lui Dumnezeu! Pentru că adevăraţii biruitori vor birui pe Înşelător, prin Cuvânt şi prin Sânge; ei au biruit pe toţi înşelătorii, prin Sânge şi prin Cuvânt.

Iubiţi fraţi, noi trăim într-un timp deosebit. Aşa cum am spus, mulţi cred diferite lucruri: unii cred că Domnul a venit deja; unii cred că timpul de har s-a încheiat; că scaunul harului a devenit scaun de judecată. Nu este adevărat! Nu este adevărat! Atât timp cât noi suntem pe pământ, noi suntem încă în timpul harului. Ceea ce nu înţeleg oamenii este că fratele Branham a vorbit la timpul trecut, dar acele lucruri sunt încă în viitor. Tot ceea ce i-a fost descoperit lui va avea loc la timpul potrivit. La fel este şi cu Apocalipsa cap. 10.

Dragi fraţi, tot ceea ce aveţi voi de făcut este următorul lucru: să citiţi Maleahi cap. 3, unde sunt două făgăduinţe. Prima făgăduinţă este: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea”. Şi a doua făgăduinţă: „Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Îngerul legământului…”. Îngerul legământului va intra în Templul Său. Se va împlini. Nu vă îngrijoraţi! Nu avem timp să vorbim despre toate aceste lucruri, dar eu cred din toată inima că Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său. Şi atunci când soseşte timpul El împlineşte ceea ce a făgăduit, chiar şi ceea ce i s-a spus fratelui Branham, că: „mesajul dat lui va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos”. Fratele Branham a vizitat doar câteva ţări, în total douăsprezece ţări, a avut doar adunări evanghelistice. Fie că a fost în Africa de Sud, India, Elveţia, Germania, Finlanda, Norvegia, Suedia, oriunde a predicat fratele Branham, el a ţinut doar adunări evanghelistice, după care se ruga pentru bolnavi şi chema oamenii la pocăinţă. Dar apoi a urmat deschiderea celor şapte peceţi; şi după deschiderea celor şapte peceţi fratele Branham nu a mai călătorit în nicio ţară străină. Când a vrut să meargă în Africa de Sud, în paşaportul lui i s-a pus o viză pe care scria: „Nu poate participa la întâlniri religioase. Viză dată doar pentru călătorie de vânătoare”. De ce vă spun acest lucru? El a adus mesajul, şi cele şapte peceţi au fost deschise şi toate tainele au fost descoperite, despre adevărata alegere… Fiecare învăţătură adevărată din Biblie, tot ceea ce noi trebuie să ştim, Dumnezeu i-a descoperit lui, în mod deosebit de la deschiderea celor şapte peceţi. Dar după ce fratele Branham a fost luat în slavă, mesajul adevăratului Cuvânt al lui Dumnezeu a ajuns până la marginile pământului. Acum, din Centrul de misiune din Krefeld, Germania, slujim poporului lui Dumnezeu din 172 de ţări, împărtăşind adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, împărtăşind mesajul acestui ceas, predicând toate tainele pe care le-a descoperit Dumnezeu, dar nepărăsind niciodată Cuvântul lui Dumnezeu.

Aşa cum am spus mai înainte, şi o spun în Numele Domnului, când fratele Branham s-a referit la ceea ce s-a întâmplat în Grădina Eden, a spus că Satan a adăugat doar un singur cuvânt şi a atras-o pe Eva într-o discuţie, adăugând un singur cuvânt. Dacă citiţi Geneza 2 şi apoi Geneza 3. În Geneza 2 Domnul nostru i-a spus lui Adam: „Puteţi mânca din toţi pomii”. Dar când Satan a repetat aceste cuvinte, el a adăugat cuvântul „nu”: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncaţi…?»” (Gen. 3:1). Acest „nu” a fost adăugat. Doar un cuvânt a fost adăugat (Geneza 2, Geneza 3). Un cuvânt a fost de la Dumnezeu. Iar Satan i-a schimbat înţelesul, adăugând un singur cuvânt, şi întreaga omenire a căzut în cursa lui Satan; iar fratele Branham a menţionat acest lucru de peste cincizeci de ori.

Vă cer în Numele Domnului, fiţi mulţumiţi cu lucrurile pe care ni le-a descoperit Dumnezeu şi lăsaţi în seama lui Dumnezeu lucrurile care se vor întâmpla în viitor. Totul va fi o realitate. Aşa cum totul a fost o realitate cu Hristos, la fel, totul va fi o realitate şi cu Mireasa lui Hristos. Revenirea lui Hristos va fi o realitate; nu se va desfăşura pe o perioadă de cincizeci de ani. Ci aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi revenirea lui Hristos. Mai întâi morţii în Hristos vor învia şi apoi noi cei care vom fi în viaţă vom fi transformaţi şi împreună vom fi luaţi în slavă.

Dacă citiţi în a doua epistolă a lui Ioan, acolo avem o avertizare foarte serioasă: „Cine nu mărturiseşte că Isus Hristos vine în trup acela este Antihristul” (2 Ioan 1:7). Acelaşi Isus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu descoperit într-un trup omenesc, în acelaşi trup care a murit şi a fost pus în mormânt, acelaşi trup a fost schimbat într-un trup de înviere. Şi în Luca 24, după învierea Sa, Isus, Domnul nostru, a spus: „Pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase”. „Pipăiţi-Mă şi vedeţi. Eu sunt Acelaşi Isus Hristos”.

Iubiţi fraţi, fratele Branham a spus: „Dacă voi nu credeţi în revenirea trupească a lui Isus Hristos voi sunteţi înşelaţi”. Şi Biblia spune în Fapte 1:11: „Acelaşi Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”. Tot aşa vom fi şi noi transformaţi.

Cum pot unii oameni să spună că Domnul a venit? Căci voi sunteţi aici, eu sunt aici. Dar când El vine, noi plecăm, când El va veni noi vom pleca. Aleluia! Învierea va fi o realitate. Învierea Lui este garanţia învierii noastre, schimbarea Trupului Său într-un trup nemuritor este garanţia noastră că trupurile noastre muritoare vor fi schimbate şi făcute nemuritoare (1 Cor. 15 de la v. 51). Aleluia! Acest lucru va avea loc aşa cum este scris. Rămâneţi doar în Cuvântul lui Dumnezeu, rămâneţi în voia lui Dumnezeu!

Iubiţi fraţi, încă o avertizare. În a treia epistolă a lui Ioan, bărbatul lui Dumnezeu, este scris că într-o biserică locală era un bărbat al cărui nume era Diotref, care nici nu l-a primit pe Ioan, bărbatul lui Dumnezeu. 3 Ioan 9: „Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi (nu ne primeşte)”. Aha! Aha! Îi place să aibă întâietatea, îi place să fie considerat ca fiind cineva. Iubiţi fraţi, vă cer în Numele Domnului Isus Hristos…Vă puteţi imagina? Ioan, apostolul, un bărbat al lui Dumnezeu, care a umblat cu Hristos, având o însărcinare deosebită, când fiind pe insula Patmos, a primit descoperite cele douăzeci şi două de capitole ale Apocalipsei şi le-a scris, un astfel de bărbat al lui Dumnezeu a venit în acel oraş şi omul acela, Diotref, care se credea ca fiind ceva, nu l-a primit pe Ioan. Vă puteţi imagina aşa ceva?

Iubiţi fraţi, eu nu sunt Ioan, dar Domnul nostru a spus: „Dacă Eu trimit pe cineva şi dacă voi îl primiţi, atunci Mă primiţi pe Mine. Şi dacă Mă primiţi pe Mine, primiţi pe Cel ce M-a trimis pe Mine”. Noi suntem în Împărăţia lui Dumnezeu, în Biserica celor întâi născuţi, noi suntem Mireasa lui Isus Hristos. De aceea vă spun: dacă cineva nu primeşte pe un om al lui Dumnezeu, în timpul nostru, cu cine îl putem compara? Cu Diotref. Un astfel de om văduveşte biserica locală de binecuvântările care vin prin acea slujbă. Acel bărbat spune: „Noi nu-l vrem, noi nu-l vrem, nu vrem să avem părtăşie cu el”. Dumnezeul meu! Dacă Dumnezeu trimite un om, primiţi-l, pentru că el aduce o binecuvântare. Astfel înţelegem noi şi slujba din timpul nostru. Cine l-a primit pe Ioan Botezătorul a crezut în Isus Hristos, pentru că Ioan a fost un proroc făgăduit, un om trimis de Dumnezeu, cu mesajul lui Dumnezeu, la poporul lui Dumnezeu, să pregătească căile Domnului.

Ştiţi voi ce am făcut eu? Am luat un vapor ca să merg pe insula Patmos; am luat vaporul de la Atena, peste Marea Egee, până la insula Patmos. Am stat acolo câteva zile, am citit cele douăzeci şi două de capitole ale Apocalipsei şi L-am rugat pe Domnul, în rugăciune: „Scumpe Domn, Ioan Botezătorul nu mai este aici, apostolul Pavel nu mai este aici, Ioan, ucenicul Tău, nu mai este aici, fratele Branham nu mai este aici, dar eu sunt aici, acum. Te rog descoperă-mi Cuvântul Tău”. Iubiţi fraţi, am citit din nou cele douăzeci şi două de capitole ale Apocalipsei şi totul mi-a fost făcut clar. Dumnezeu este acelaşi. În momentul când ai o dorinţă în inimă, Dumnezeu va satisface acea dorinţă.

În încheiere vreau să spun: acesta este un timp deosebit. În mesaj nu este nicio neînţelegere. Toate direcţiile diferite sunt în afara mesajului. Dar adevărata Biserică vie a Dumnezeului celui viu rămâne în Cuvântul şi în voia lui Dumnezeu. Noi nu urmăm pe cutare frate sau pe cutare frate, noi nu urmăm învăţătura aceasta sau aceea. Noi Îl urmăm pe Isus Hristos, şi Isus Hristos este Cuvântul. Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac. Împărtăşiţi Cuvântul lui Dumnezeu. Primiţi un om chemat şi trimis de Dumnezeu şi primiţi toate binecuvântările din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi astăzi Îl voi ruga pe Domnul Isus Hristos să fie cu voi într-un mod deosebit. El a spus ucenicilor Lui: „Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Aşa că noi toţi avem parte la aceeaşi slujbă. Voi slujiţi în adunările locale. Iar eu călătoresc din oraş în oraş şi din ţară în ţară; eu I-am spus Domnului de câteva ori: „Moise şi-a început slujba când era de 80 de ani şi eu trebuie să-mi închei slujba la 80 de ani”. Dar văd că trebuie să continui şi după aceea. Dar eu am încredere că Domnul va veni în timpul nostru. Noi suntem întocmai la sfârşitul timpului de har şi revenirea lui Hristos este foarte aproape.

Ultimul mesaj a ajuns la neamurile de la marginile pământului. Nu a fost decizia mea; a fost decizia lui Dumnezeu, ca eu să am parte de slujba aceasta, imediat după plecarea fratelui Branham la Domnul. Voi ştiţi cu toţii cum a început totul. După înmormântarea fratelui Branham, a fost pe 11 aprilie 1966, toţi fraţii aşteptau învierea fratelui Branham şi toţi cântau „Numai să crezi, numai să crezi” poate două ore sau mai mult; dar nu s-a întâmplat nimic. Aşa că fratele Branham a fost înmormântat. Am fost acolo şi am văzut când sicriul fratelui Branham a fost pus în mormânt. Mie mi se părea că întreaga lume se va opri în loc. Nu puteam înţelege. Eu n-am cântat, eu doar m-am rugat şi I-am spus Domnului: „Te rog spune-mi, cum va fi pregătită Mireasa fără această slujbă?” Iubiţi fraţi, eu eram rupt în bucăţi. Dar după funeralii m-am întors la hotelul unde eram cazat şi atunci s-a întâmplat ceva. De abia mă aşezasem pe scaun, când pacea lui Dumnezeu a umplut inima mea. De data aceasta nu a fost o voce, ci ceva a vorbit în inima mea: „Acum a venit timpul tău ca să duci mesajul în oraşele şi ţările din toată lumea”. Până atunci lucram şi predicam în acelaşi timp. Lucram pentru Guvernul german; aveam un loc de muncă minunat. Dar după ce m-am întors de la funeralii mi-am dat demisia şi m-am dedicat complet slujbei. Şi acum privesc la cele peste 150 de ţări în care am împărtăşit Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, să fie cu voi. Rămâneţi în Cuvânt, rămâneţi în voia lui Dumnezeu. Vă voi revedea la revenirea lui Hristos. Maranata! Maranata! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Să ne ridicăm pentru rugăciune, ca să ne dedicăm Domnului.

Doamne Isuse, Tu cunoşti fiecare inimă, fiecare suflet, fiecare viaţă. Îţi mulţumesc pentru toţi fraţii mei iubiţi, pentru fiecare slujbă pe care ai aşezat-o în Trupul lui Isus Hristos. Doamne, fie ca astăzi să fie adevărat Cuvântul din Psalmul 133: „Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună, în unitate!”. Fie ca unitatea să fie întărită în Trupul lui Hristos! Fie ca fiecare frate să-şi găsească locul lui! Fie ca toate slujbele să slujească pentru zidirea Trupului lui Isus Hristos. Doamne, eu încredinţez Biserica în mâinile Tale. Tu ai reaşezat toate slujbele. Îţi mulţumesc în Numele sfânt al lui Isus. Fie ca binecuvântările Dumnezeului celui atotputernic să se odihnească peste toţi din această ţară şi peste cei din ţările învecinate, din Kenya, Congo, Burundi, de peste tot. Fie ca Dumnezeu să aibă calea Lui cu toţi cei aleşi de pe întreg continentul şi să fie aduşi la Hristos, să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca Dragostea lui Dumnezeu să umple inimile noastre şi facă-se voia lui Dumnezeu pe pământ aşa cum se face în cer!

Vă rog din nou. Şi eu cred că Dumnezeu a făcut această zi; este ziua voastră, o zi deosebită în care să luaţi o decizie corectă în prezenţa Dumnezeului atotputernic. Primiţi mesajul! Primiţi mesagerul! Nu vă încredeţi în voi înşivă, ci supuneţi-vă voii lui Dumnezeu, sub Cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia! Aleluia! Aleluia! Mulţumesc! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Şi fiecare să spună „Amin”.

Dumnezeu să vă binecuvânteze! În zilele biblice, apostolul nici nu trebuia să se roage, el doar îşi ştergea sudoarea şi Dumnezeu era cu toţi cei ce credeau. La fel este şi astăzi. Dar noi ne rugăm, ca toţi să fie vindecaţi, toţi să fie eliberaţi, prin puterea lui Dumnezeu, în Numele lui Isus Hristos!

Iubit frate, îţi mulţumesc pentru invitaţie. Mulţumesc pentru traducere. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi! Amin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *