05. A fi sau a nu fi ales de Dumnezeu

Autor: Iosif Anca

INTRODUCERE

1. În întreg planul Său, Dumnezeu are drept si ştie pe cine să-l aleagă pentru diferite slujbe; problema e că uneori nu e uşor să înţelegem noi oamenii (Exodul 31:2-6; 35:30-34)

2. Dacă disputa Saul/David s-a încheiat fără dubii, în generaţia următoare ea a fost din nou pe rol (1 Împăraţi 1:17-20)

 

            I. ABSALOM

A. Tânărul cu ambiţii monarhice

1. Omul care s-a luptat ani de zile, folosind orice mijloc pentru a convinge poporul să-l „promoveze” şi a avut „succes” (2 Samuel 14:32-33; 15:1-13)

2. Alte cazuri (Proverbe 18:17; Judecători 9:1-6; Fapte 19:29-30)

B. Împăratul Absalom

1. Caracterul lui (vechi) s-a dovedit (descoperit) imediat după instalare, ca de altfel la mulţi alţi împăraţi / oameni (2 Samuel 13:28-29; 14:30; 15:14; 16:22; 17:1-14)

2. Alte cazuri (Proverbe 17:11; 19:26; 2 Cronici 21:1-6; Iuda 1:11-19)

C. Stâlpul lui Absalom şi pietrele

1. Soarta lui cu toate efectele acţiunii lui a fost o nenorocire individuală şi colectivă (2 Samuel 18:9-10, 17-18)

2. O istorie „demonică” ce se poate relua oricând în umanitate (Isaia 14:13-20)

            II. SOLOMON

A. Tânărul ales

1. Omul care în mod personal nu s-a „luptat”, n-a făcut nimic pentru a fi ales, nici după ce a avut promisiuni şi lucrurile evoluau altfel (1 Cronici 28:4-10; 1 Împăraţi 1:5-40)

2. Reguli generale (Proverbe 13:9; 19:21; Matei 20:20-28)

B. Împăratul Solomon

1. Stilul său a ieşit în evidenţă prin „cererea” lui şi s-a materializat desăvârşit prin lucrarea Templului, dreptatea şi pacea din ţară (1 Împăraţi 3:3-15, 28; 7:51; 8:12-16)

2.  Reguli generale (2 Samuel 8:1-15; 2 Corinteni 10:12-18; 12:11-17)

C. Vremea şi rezultatele domniei lui Solomon

1. Efectele domniei lui a fost o binecuvântare pentru tot Israelul (excepţie căsătoria şi efectele „lor”). Ce ar fi fost domnia lui fără această eroare? (1 Împăraţi 4:20-21, 29-34; 2 Cronici 5:1-14)

2. Chemări şi slujiri întregi sau parţiale (Fapte 20:24; 1 Corinteni 9:15-23)

 

            ÎNCHEIERE

1. Dumnezeu îi mai lasă pe oameni să-şi facă de cap, dar vai unde este „un cap fără cap” (Proverbe 6:12-15; 13:21; 24:20; Eclesiastul 3:16-17; 12:14)

2. „Staţi liniştiţi în formaţie” şi treceţi în faţă numai dacă este un ordin clar de la Dumnezeu, ca să nu fiţi nimiciţi împreună cu alţii (Fapte 5:34-42)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *